miercuri, 25 ianuarie 2012

ATI VOTAT CLEPTOCRATIA?! ATI RAMAS CU SARACIA!



            
Acest articol a fost publicat, iniţial,  în revista Justiţiarul, în 30 noiembrie 2008, ca material prin care îmi propagam, în noiembrie 2008, candidatura la funcţia de senator în Colegiul nr. 2, Ialomiţa, pe listele Partidului România Mare, din partea Vatrei Româneşti. Ulterior, l-am republicat pe site-ul ALTERMEDIA.
            După demiterea lui Raed Arafat, izbucnirea şi extinderea protestelor în aproape toate oraşele mari ale ţării au produs perplexitate în rîndul clicii de la Putere, iar unii membri, mai furioşi, ai principalului partid al Puterii, Partidul Democrat-Liberal (P.D.-L.) s-au dedat la insultarea protestatarilor: „viermi“, „ciumpalaci“, „isterici“ etc. Aceste injurii sunt cu atît mai condamnabile cu cît sunt proferate de oameni politici, de la care, cel puţin teoretic, avem pretenţii, fiindcă sunt consideraţi – la prima vedere – ca oameni „subţiri, intelectuali“ –, cum sunt, de exemplu, juristul senator Iulian Urban sau curvarul cu studii teologice Teodor Baconschi (despre poeziile staliniste ale tatălui său, poetul Anatol Emilian Baconsky voi scrie altădată).
Injurierea unor oameni simpli de către cei aflaţi la Putere este semnul distinctiv ale acestor vremuri ticăloase, ei înşişi fiind produsul „sistemului ticăloşit“, ca să folosesc această sintagmă cu care a „dezvoltat“ politologia preşedintele Traian Băsescu. Oricum, torentul de lături aruncat în capul protestatarilor din aceste zile – al cărui prim efect este demiterea ministrului de Externe, Teodor Baconschi, tocmai pentru injuriile proferate la adresa protestatarilor, care au accentuat furia populaţiei contra P.D.-L. – relevă grave carenţe de educaţie ale respectivilor, precum şi dispreţuirea profund ă a poporului. Printre altele, inclusiv aceste manifestări de comportament grobian ale P.D.-L.-iştilor atestă caracterizarea pe care i-am făcut-o acestui partid în urmă cu peste doi ani, în articolul cu titlu de mai sus: anume, că este un partid format din scursurile politice ale celorlalte partide postdecembriste. Acesta este şi motivul pentru care-l republic, pentru a reţine opinia publică justeţea caracterizării mele de atunci. Urmează articolul din revista electronică AlterMedia.

***
Cuvîntul clicocraţie înseamnă „puterea clicii“, iar cleptocraţie înseamnă „puterea hoţilor“. Clicocraţia cleptocrată înseamnă „clica hoţilor de la Putere“: adică a tuturor partidelor care au guvernat ţara şi o guvernează şi acum, indiferent de denumirea – P.S.D., P.C., P.N.L., P.N.Ţ.C.D., P.D., U.D.M.R. – sau de doctrina pe care o afişează: adevărata lor doctrină a fost şi este una singură, jefuirea Patrimoniului Naţional, prin rotirea „democratică“ la guvernare şi prin înţelegeri subterane.
Dacă distrugerea, în cei 19 ani de guvernare, a economiei, agriculturii, culturii, moralei şi spiritualităţii ortodoxe a societăţii româneşti provocată de aceste partide încă nu vă este clară, să demonstrăm, pe-ndelete încrengătura încîlcită a cleptocraţiei.
1. Frontul Salvării Naţionale (F.S.N.) a devenit Frontul Democrat al Salvării Naţionale (F.D.S.N.), dar fără să aibă curajul să spună că este de dreapta sau de stînga. A devenit, apoi, P.D.S.R., iar prin unirea, în vara lui 2004, cu defunctul partid „istoric“ P.S.D.R. al defunctului Sergiu Cunescu, a devenit actualul P.S.D. – ca să îi păcălească pe unii şi să intre în Internaţionala Socialistă –, dar fiind la fel de demagogic precum înainte. Din F.D.S.N. s-a desprins P.D.-F.S.N., ulterior rămas la literele P.D., care, zicea, recent, Vasile Blaga, „era mai liberal decît F.D.S.N.“ şi, ca atare, făcea opoziţie P.D.S.R.-ului. De fapt, nu era decît o şmecherie cu care să prostească electoratul: P.D., făcînd „opoziţie“ P.D.S.R.-ului din care provenea, va intra la guvernare cu C.D.R. – adică P.N.Ţ.C.D., P.N.L., P.U.R., U.D.M.R. etc. Prin asta, însă, partea camuflată a clicii F.S.N.-ului a rămas la guvernare, în mandatul 1996-2000, prin P.D., care avea să îşi protejeze foştii colegi de partid, cu care făcuse „revoluţia“. Apoi, P.D. a revenit la guvernare, între 2004-2008, reinstituind fosta C.D.R., mai puţin defunctul P.N.Ţ.C.D.
Dar P.S.D. (ex-F.S.N., ex-P.D.S.R.) este cel care a iniţiat cursul decăderii ţării, prin „Reforma“ şi „Marea Privatizare“ – echivalente cu Marea jefuire a Ţării. P.S.D. a condus România cel mai mult timp, deci a jefuit cel mai mult! În ultimul său mandat, P.S.D. a înstrăinat inclusiv PETROM şi SIDEX, acesta fiind caracterizat – după fraza lui Petre Roman, premierul F.S.N.-ului – ca „o grămadă de fiare vechi“. Vorbind de afacerea extrem de păguboasă SIDEX, Adrian Năstase zicea despre „investitorii strategici“ (citeşte: escrocii) din echipa lui Mittal: „Ei nu au ştiut ce cumpără, noi nu am ştiut ce vindem!“ (cf. România liberă, 8 ianuarie 2002, pag. 1). Deci, Adrian Năstase era deştept să vîndă, iar indianul Mittal era aşa de prost să cumpere „o grămadă de fiare vechi“; după care, „prostul“ Mittal a devenit cel mai bogat siderurgist din lume! Iar după înstrăinarea SIDEX-ului către Mittal, în combinat au murit, în cinci ani, prin accidente de muncă, mai mulţi muncitori decît muriseră în toată istoria combinatului, de circa cinci decenii! Pe de altă parte, înainte de escrocheria cu „privatizarea“ marii firme PETROM prin înstrăinarea ei către obscura firmă OMV, premierul Adrian Năstase, relevase că „cine stăpâneşte Petrom are un cuvânt important de spus în economie şi cine are un cuvânt important de spus în economie are de spus şi în politică“ (cf. Adevărul, nr. 4113, 18 sept. 2003, p. 1). Dar, cu trei luni înainte de a fi apărut afirmaţia sus-citată a premierului, preşedintele P.R.M., Corneliu Vadim Tudor, avertizase asupra pericolului „privatizării“ PETROM, prin publicarea articolului „Independenţa României mai e reprezentată doar de PETROM şi B.C.R.“ (în revista România Mare, nr. 674, 13 iunie 2003, p. 20). Deci, deşi Adrian Năstase era conştient de valoarea strategică a PETROM, a înstrăinat-o. Acesta este partidul continuu trădător, P.S.D.!!! 

2. Şi cine era ministrul industriei şi energiei care a înstrăinat PETROM? Era Dan Ioan Popescu, lider al P.S.D., care s-a dat la fund intrînd în P.U.R. Dar P.U.R., acum redenumit „Partidul Conservator“ (P.C.), guvernase alături de C.D.R., în 1996-2000. Văzînd că C.D.R. „intră la apă“, a trecut în barca P.S.D.-ului, guvernînd cu acesta şi cu U.D.M.R. în mandatul 2000-2004. Văzînd că P.S.D. intră din nou la apă, în vara lui 2004 trece, din nou, în „opoziţie“ – din care, am văzut, mai făcuse parte – şi, din decembrie 2004 guvernează alături de foştii colegi politici P.D., P.N.L. şi U.D.M.R. (adică fosta C.D.R. spartă, fără P.N.Ţ.C.D.). În 2007, văzînd că iarăşi se împute treaba, iese de la guvernare şi se aliază – cu cine?! – tot cu fostul inamic P.S.D., iar acum, în această campanie electorală, a făcut, din nou, alianţă tot cu inamicul-amic P.S.D. În mod îndreptăţit preşedintele Traian Băsescu a caracterizat P.C. (fost P.U.R.) ca fiind „partidul toxic“! Într-adevăr, similar cu politicienii traseişti, Partidul Conservator poate fi supranumit „partidul-traseist“: aşa cum curvele fac „traseul pe centură“, P.C. „face trotuarul politicii“!
3. P.N.L.-ul, altă cloacă! Cine fusese premierul F.S.N.-ului? Petre Roman. Acesta a făcut un „nou“ partid, P.D., care era partea „liberală“ a F.D.S.N., iar după ce a fost dat afară din P.D. de Traian Băsescu, a fost recuperat de P.N.L., fostul inamic politic, fiind pus ca „reprezentant al românilor din dispora“!!! Ce are ăsta comun cu românii, fi ei şi din diaspora?! Nimic! Tot la P.N.L. au naufragiat – printre alţii, ca Varujan Vosganian şi Adrian Iorgulescu – şi foştii miniştri ai P.D.S.R. Mircea Coşea şi Teodor Meleşcanu, şi, mai ales, fostul premier-succesor Theodor Stolojan-Scrîşnet! P.N.L. a guvernat, tot timpul, sprijinit pe cîrja numită U.D.M.R., care nu e partid şi care este urmaşa organizaţiilor fascisto-horthyste şi nu are ce căuta în România, nicidecum în Parlament. Turpitudinea P.N.L.-ului a mers pînă acolo încît, la alegerile parlamentare actuale, P.N.L.-ul a „împănat“ U.D.M.R-ul cu membri ai P.N.L. doar pentru ca această organizaţie fascistă să aibă liste complete în toate colegiile din ţară şi să pozeze în partid politic. De altfel, premierul Călin Popescu-Tăriceanu a excelat prin vizitele făcute la Budapesta, de unde primea ordine. P.N.L. nu mai este partid naţional, ci antinaţional. În plus, P.N.L.-ul geme de monarhişti: premierul Tăriceanu, ministrul Adrian Iorgulescu, vorbetele P.N.L.-ului Crin Antonescu ş.a.; dar un liberal-monarhist este echivalent, sub raport semantic, cu o contradictio in adjecto, o contradicţie în termeni – adică, zis mai pe româneşte, înseamnă că „îşi dă cu stîngul în dreptul“, iar din punct de vedere politologic este echivalent cu schizofrenia politică!
4. Dacă fostul P.D. fusese aripa de „dreapta“ a P.D.S.R. (ex-F.S.N.) – deşi fusese băgat, şi el, de către Traian Băsescu, în Internaţionala Socialistă –, actualul P.D.-L. este aripa de „stînga“ a P.N.L. Acum, P.D.-L., condus de Emil Boc şi Theodor Stolojan, conţine scursorile provenite din P.D. şi P.N.L., cum sunt Theodor Stolojan – care fusese dat afară din P.N.L. de Valeriu Stoica, iar acum face „partid bun“ cu chiar fostul său inamic Valeriu Stoica-Bancrută-Frauduloasă! Vedeţi cît de îmbîrligat este „sistemul ticăloşit“, clasa politică actuală pe care am numit-o clicocraţia cleptocrată?! Conform „Listei candidaţilor pătaţi“, cei mai mulţi traseişti sunt la P.D.-L., iar unii candidaţi (cîţiva fiind parlamentari) au şi dosare penale (cf. Academia Caţavencu, nr. 46, 19-25 noiembrie 2008, pag. I-XVI, pe http://www.catavencu.ro/hotie_turnatorie_si_traseism_sa_fie_dar_sa_stim_si_noi-4207.html)! Dar, surpriză, deşi P.D. – baza actualului P.D.-L. – este membru al Internaţionalei Socialiste, în seara zilei de 30 noiembrie, după încheierea alegerilor, socialistul „democrat“ Emil Boc s-a grăbit să declare, ritos, că „electoratul a votat P.D.-L.-ul, adică dreapta!“ Şi, „consecvent“, a repetat inepţia asta până marţi, 8 decembrie a.c., cînd a fost nevoit să anunţe alianţa guvernamentală cu P.S.D., deci cu „stînga“, care, de fapt, este tot dreapta, dar camuflată demagogic în lozinci de stînga! Aceasta este clicocraţia cleptocrată.
5. Mai mult. Actualul P.D.-L.-ist Theodor Stolojan, fost liberal, fost F.S.N.-ist, ca premier al F.S.N.-ului a confiscat valuta pentru a acoperi pagubele guvernului condus de Petre Roman – în care fusese ministru de finanţe –, guvern care prăpădise toată valuta lăsată de Nicolae Ceauşescu! Apoi, „Stolo“ a aliniat preţul intern al energiei electrice la preţul internaţional – ceea ce este o măsură economică absolut aberantă. Urmarea a fost tot aberantă şi extrem de păgubitoare: toate întreprinderile au ajuns să aibă datorii enorme („arierate“), din care cauză au fost puse pe butuci sau înstrăinate pe nimic. Ca răsplată pentru această măsură antinaţională, „Stolo“ a primit o sinecură la Banca Mondială! Ăsta era prezentat în sondajele mincinoase ca fiind pe primul loc în preferinţele electoratului, iar miercuri, 9 decembrie, a fost desemnat de preşedintele Băsescu drept noul premier, care să scoată ţara din criză, fiindcă este „omul lui de încredere“ adică. Să ne amintim că, după revenirea de la Banca Mondială – unde a tăiat frunză la cîini – a fost consilierul Grupului Tofan, pe care l-a consiliat aşa de bine încît l-a băgat în faliment! Acesta este „competentul“ economist „Stolojan al II-lea“, care s-a îmbogăţit prin afacerea Megapower, dar care a sărăcit România cît a fost „Stolojan Întîiul“! Dar, culmea circului, megapropunerea de primul premier desemnat s-a transformat, după patru zile, în minipropunerea celui de-al doilea premier desemnat: micul Boc!!!
6. Dar să vedeţi ce „mîini bune“ are P.D.-L-ul: bune de furat! Unul dintre liderii P.D.-L.-ului este Gheorghe Flutur. Iată o mostră din Ziua: «Fostul ministru al Agriculturii, Gheorghe Flutur, este acuzat de subminarea economiei naţionale, asociere în vederea săvîrşirii de infracţiuni, abuz în serviciu în formă calificată şi neglijenţă în serviciu, după ce foştii membri ai Consiliului de Administraţie al Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva (RNP) au formulat pe numele peledistului o plîngere penală. Nu este prima plîngere de acest gen, Gheorghe Flutur fiind reclamat în repetate rînduri la Parchet. Pînă în momentul de faţă, însă, nu a fost tras la răspundere graţie intervenţiilor politice. De altfel, este cunoscut faptul că actualul său şef pe linie de partid, Theodor Stolojan, a făcut trafic de influenţă pe lîngă şeful statului, Traian Băsescu, pentru a „îngropa“ dosarele în care Flutur era cercetat.» Articolul relevă multe ilegalităţi – cu lemne, împăduriri, sturioni etc. –, aşa că voi mai cita finalul:
«Bani de pe urma aviarei. Un alt ordin păgubitor pentru stat semnat de fostul ministru este Ordinul 392/2005. Prin acest act s-a modificat ordinul 391/2003 privind predarea spre exploatare a masei lemnoase din fondul forestier proprietate publica a statului, cu plata anticipată. Măsura abuzivă a avantajat firmele private în încheierea de contracte păgubitoare pentru Romsilva, întrucît a dat posibilitatea acestora să ridice marfa şi să o achite ulterior fără ca unitatea să aibă garanţia plăţii. Nu în ultimul rînd, Flutur este acuzat de crearea artificială a crizei „gripa aviară“. Criză care a dus la cheltuirea unor importante sume de bani de la bugetul de stat, precum şi la sacrificarea a milioane de păsări. În realitate, criza aviară a reprezentat pentru camarila lui Flutur o buna ocazie de a obţine profituri consistente punînd mîna pe contracte fără licitatie» (vezi Mihnea Talău,Flutur acuzat de subminarea economiei“, în Ziua, nr. 3919, 3 mai 2007, pe http://www.ziua.ro/display.php?data=2007-05-03&id=219982). Aşa cum s-a relevat în presă, „dezinfectantele“ contra „aviarei“ nu erau decît apă cu detergenţi! Norica Nicolai a făcut o interpelare în Parlament, dar a fost ignorată (vezi: http://www.gandul.info/politica/norica-nicolai-vrea-ancheta-pentru-gripa-aviara.html?3928;2441660)! Iar cel care a candidat pentru funcţia de deputat în colegiul 4 Ialomiţa, Gheorghe Tinel, era atunci şeful Corpului de Control al ministrului Gh. Flutur. Ce controla ăsta?! Soţia unuia dintre marii şefi subordonaţi lui Gh. Flutur avea o firmă care furniza „antidotul“ pe bază de Dero contra aviarei! Puteţi ghici cărui mahăr îi era soţie?! Hai, încercaţi, că sunteţi pe-aproape!
7. Acum, prin aplicarea „uninominalului“, s-a realizat obiectivul urmărit de aceste partide şi de cei care le manipulează din afară: eliminarea partidelor naţionaliste – P.R.M. şi P.N.G. – şi formarea a două partide mari, ca în S.U.A.: P.S.D şi P.D.-L. – care ar imita Partidul Democrat şi, respectiv, Partidul Republican din S.U.A. Căci P.N.L. nu mai contează, iar, în curînd, va dispărea din viaţa politică, precum P.N.Ţ.C.D.-ul. Cît despre U.D.M.R., nici nu este partid, dar, cum am mai relevat, serveşte de cîrjă politică pentru formarea unei majorităţi parlamentare, sau chiar a unei „minorităţi“ – cum a fost situaţia în care a guvernat P.N.L.-ul în ultimii doi ani. Deja Boc, deşi voia să se unească numai cu duşmanul de mai ieri, P.N.L., şi să formeze „dreapta“, iar P.S.D. să rămână pe „stânga“ – deşi e de „stânga“ doar în demagogie –, a cotit-o, deja, spre „stînga“! Culmea tupeului, după ce a intenţionat să refacă Alianţa „D.A.“, acum se reface F.S.N.-ul. Aţi văzut, stimaţi români păcăliţi, că, dacă Boc se alia cu P.N.L., cu „dreapta“, atunci Norica Nicolai ar fi făcut casă „bună“ cu Gheorghe Flutur, împotriva căruia ceruse anchetă în Parlament. Dar, din nevoia de a pune mîna, mai repede şi mai sigur pe „ciolan“, s-a aliat cu P.S.D., „duşmanul“ ideologic de pînă în 6 decembrie a.c.!!! Să ne mai amintim că „liberalul“ Dinu Patriciu a sponsorizat, simultan, atît P.S.D.-ul, cît şi P.N.L.-ul – ba, încă, mai mulţi bani a dat la P.S.D. decît la P.N.L., urmînd practica modelului său în „politică“, Marc Rich. În treacăt fie spus, singurul avantaj al uninominalului a fost că Peter Eckstein Kovacs, „Senatorul homosexualilor, a pierdut locul în Parlament“ (cf. http://ro.altermedia.info/minoritati/senatorul-homosexualilor-a-pierdut-locul-in-parlament_10578.html).


Acestea-s partidele care au dus ţara de rîpă şi vor să se eternizeze la Putere! Iată de ce nu trebuia să mai votaţi candidaţii clicocraţiei cleptocrate! Partidele P.S.D.+P.C., P.D.-L, P.N.L şi U.D.M.R. formează aceeaşi clică, dar cu denumiri diferite, ca să fraierească electoratul, dar care se asociază prompt cînd e vorba să fure angro (vezi, în acest sens, Răzvan Savaliuc, „Esplanada hoţilor“, în Ziua, nr. 4224, 6 mai 2008, http://www.ziua.net/display.php?data=2008-05-06&id=236864)! Vorba românului, „Toţi sunt tot un drac!“ Credeţi că actualii lor candidaţi la Senat şi la Camera Deputaţilor – care vor forma noul Parlament – au mai mare valoare morală şi profesională decît cei de pînă acum? Vă înşelaţi, aşa cum v-aţi lăsat păcăliţi şi pînă acum! Sau, chiar dacă ar fi mici excepţii, tot şefii lor decid, iar ei trebuie să se supună!
Principala mare miză a acestor alegeri a fost înstăpînirea lejeră la Putere a celor două „mari“ partide: P.S.D. şi P.D.-L, deşi ele sunt mari nu prin proporţiile date de procentajele obţinute, ci prin modul cum au furat alegerile, mituind electoratul – lipsit de demnitate – cu băutură, cîrnaţi şi alte asemenea mărfuri şi, mai ales, prin falsificarea voturilor din urne şi, apoi, prin faimoasa „redistribuire“. Iar a doua mare miză este ca, la adăpostul imunităţii parlamentare, să fie scăpaţi de puşcărie mulţi dintre candidaţi sau alţi membri ai cleptocraţiei – cleptocraţie care a guvernat pînă acum şi care vrea să se perpetueze la Putere! Iar a treia miză a fost eliminarea partidelor naţionaliste din Parlament.
Iată de ce nu trebuia să mai votaţi clicocraţia. Acum aţi rămas tot cu sărăcia!
Numai că P.S.D. şi P.D.-L. însumează circa 50 la sută – cu furtul cu tot al alegerilor! – din opţiunile electoratului prezentat la vot, adică 40 la sută din total, „restul“ de 60 la sută fiind absenteiştii! Deci, partidele aflate acum în Parlament şi la Putere nu au legitimitate!
Iată de ce ultima soluţie este încă o revoluţie. Dar una autentică, nu ca „marea minciună televizată“, din decembrie 1989!
16 decembrie 2008
Colonel (r.) Vasile ZĂRNESCU
            Notă. Acest articol a mai fost republicat, ulterior, în revistele Moldova Noastră şi Necenzurat, dar este la fel de actual.
***

            Protestele din aceste zile ar putea să se aglutineze într-o revoltă violentă, care, ulterior, să se transforme într-o revoluţie. Dar, deocamdată, nu se întrevede nici o structurare a acestei mişcări protestatare, fiind doar  exprimarea spontană a nemulţumirilor, fără a se evidenţia lideri. Un singur aspect este, însă, evident: protestatarii refuză alipirea la acţiunea or a unor lideri ai actualelor partide politice care au condus, prin rotaţie „democratică“, pînă acum. Adică oamenii din stradă, care protestează, au devenit conştienţi că au de-a face cu cleptocraţia, dispersată atît la Putere, cît şi în Opoziţie. De aceea protestatarii vor altă clasă politică!

luni, 23 ianuarie 2012

Guvernul tradator al Romaniei



Guvernul trădător al României


«Guvernul României stabileşte „graniţa dintre Ţinutul Secuiesc şi Ţara Bârsei“

Hotărîrea Guvernului României, numărul 402, privind aprobarea stemei comunei Ilieni, judeţul Covasna, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 306, din 11 mai 2010, precizează că localitatea Ilieni se află la „graniţa dintre Ţinutul Secuiesc şi Ţara Bârsei“. Conform anexei 2 la H. G. nr. 402/2010 – „Descrierea şi semnificaţiile elementelor însumate ale stemei comunei Ilieni, judeţul Covasna“ –, „borna de hotar semnifică faptul că localitatea se află la graniţa dintre Ţinutul Secuiesc şi Ţara Bârsei“.
Utilizarea într-o hotărîre a Guvernului României a expresiilor „Ţinut Secuiesc“ şi „graniţa“ reprezintă o încălcare a articolului 3, alin. (3) din Constituţia României, potrivit căruia „teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, oraşe şi judeţe“. În acelaşi timp, legea nr. 2 din 16 februarie 1968, privind organizarea administrativă a teritoriului României, prevede la art. 1 că teritoriul României „este organizat în unităţi administrativ-teritoriale: judeţul, oraşul şi comuna“. De asemenea, „graniţa“ nu poate exista decît între state, iar prevederea din hotărîrea guvernului, care stabileşte o „graniţă interioară“, induce ideea delimitării teritoriale a Ţinutului Secuiesc ca entitate autonomă, cu graniţă proprie.

Istoricul H. G. nr. 402/2010

În cadrul şedinţei Consiliului Local al comunei Ilieni din 24 aprilie 2007, a fost adoptată Hotărîrea Consiliului Local nr. 17/2007, privind aprobarea stemei comunei, în care se menţionează că „borna de hotar semnifică faptul că unitatea administrativ-teritorială se află la graniţa dintre Ţinutul Secuiesc şi Ţara Bârsei“.
Ulterior, în şedinţa Consiliului Local din 27 noiembrie 2007, se adoptă Hotărîrea nr. 73/2007, prin care se modifică articolul 1 din Hotărîrea nr. 17/2007. Cu toate acestea, articolul 1 din textul celor două hotărîri coincide, fiind menţinută şi sintagma „Ţinutul Secuiesc“.
Hotărîrea Consiliului Local nr. 31 din 7 iulie 2009 stipulează la art. 1: „se aprobă modificarea anexei la Hotărîrea Consiliului Local al comunei Ilieni nr.73/2007, după cum urmează: în locul sintagmei – „graniţa dintre Ţinutul Secuiesc şi Ţara Bârsei“ – se va trece „la limita teritorială dintre judeţul Covasna şi judeţul Braşov“.
În pofida modificării decise, în proiectul de hotărîre a guvernului s-a menţinut şi aprobat că „borna de hotar de pe stema comunei semnifică situarea localităţii la graniţa dintre Ţinutul Secuiesc şi Ţara Bârsei“.
Notă. Prin sentinţa nr. 76/F, pronunţată la date de 18 aprilie 2011, Curtea de Apel Braşov a admis acţiunea formulată de reclamantul Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Maramureş în contradictoriu cu pîrîtul Guvernul României şi, în consecinţă, dispune anularea Hotărîrii Guvernului României nr. 402/2010 privind aprobarea stemei comunei Ilieni, judeţul Covasna. Guvernul a declarat recurs».

Sursa: Aurel Rogojan, Fereastra serviciilor secrete. România în jocul strategiilor globale. Editura Compania, Bucureşti, 2011, pag. 399-400.

Aşadar, Consiliul Local al comunei Ilieni revenise asupra deciziei de a invoca o presupusă „graniţă“ cu inexistentul „ţinut secuiesc“, dar Guvernul României, în nemernicia sa, emite o hotărîre de guvern prin care încalcă Constituţia şi Legea nr. 2/16 februarie 1968. Curtea de Apel din Braşov îi deschide ochii guvernului antiromânesc Boc-Bela – admiţînd, prin absurd, că are nişte miniştri şi consilieri-jurişti tîmpiţi (ca să folosesc exprimarea frustă a preşedintelui Traian Băsescu) –, dar guvernul maghiarizat Boc-Bela, în turpitudinea sa, face recurs! Ceea ce atestă că nu are miniştri şi consilieri-jurişti tîmpiţi, ci că a comis o acţiune deliberată. Adică perseverează în atitudinea sa trădătoare. Fiindcă asta înseamnă să recunoşti într-o hotărîre guvernamentală un ţinut „secuiesc“ inexistent, doar pentru a înlesni maghiarizaţilor din guvern şi din Covasna şi Harghita paşii necesari obţinerii secesiunii teritoriale de jure. Căci, secesiunea de facto au obţinut-o de multă vreme. Prin aceasta, guvernul trădător Boc-Bela a comis un atentat la securitatea naţională, la suveranitatea, unitatea şi independenţa României, pentru că a încălcat articolul 1 din Constituţie.
H. G. nr. 402/2010 a guvernului trădător Boc-Bela intră sub incidenţa art. 155-156 şi 163 din Codul Penal şi a art. 3 al Legii nr. 51/1991 privind siguranţa naţională. Iată de ce trebuie reintrodusă pedeapsa cu moartea: pentru pedepsirea definitivă a trădătorilor. 

Colonel (r.) Vasile Zărnescu


duminică, 22 ianuarie 2012

Scrisoarea lui Gabriel Oprea catre presedintele Tarii




Scrisoare deschisă
Domnului Preşedinte al României şi al C.S.A.Ţ.

Subsemnatul Oprea Gabriel, P.(u) în evidenţa Ministerului Apărării Naţionale din România, ultimul grad în activitate – lt.-colonel, livret militar cu seria F, nr. 44444, CNP 112334455667X, aş dori să vă aduc la cunoştinţă anumite aspecte legate de faptul că abrogarea legii pensiilor militare afectează în mod direct siguranţa naţională a României şi, în mod implicit, şi interesul naţional, precum şi mecanismul prin care s-a realizat acest lucru.
Prin acest memoriu, dincolo de faptul că mie personal mi s-a desfiinţat dreptul la pensie militară, mi s-a stabilit şi un alt tip de pensie diminuat ca şi cuantum cu 41 %, fiind obligat să plătesc şi restanţe statului în valoare de 14.680 lei, ca şi cum aş fi săvârşit o infracţiune, eu aş dori să vă semnalez, ca o datorie de conştiinţă, anumite probleme despre care am certitudinea că nu v-au fost aduse la cunoştinţă în momentul în care aţi decis să promulgaţi desfiinţarea pensiilor militare în România.
Menţionez despre mine: am fost ofiţer de comandă şi stat major pe tot parcursul carierei (vânători de munte, cercetare prin paraşutare şi poliţie militară), prin urmare nu am făcut niciodată parte din trupele auxiliare (finanţe, logistică, justiţie, resurse umane, informaţii), ci întotdeauna din trupele combatante şi care sunt cele mai afectate de desfiinţarea pensiilor militare, indiferent că sunt active sau în rezervă. Este importantă referirea la trupele auxiliare, întrucât eu am impresia că dvs. aţi fost consiliat exact de reprezentanţi ai acestui spectru al trupelor auxiliare (din care a făcut parte şi actualul ministru al apărării Gabriel Oprea), care, în fapt, sunt simpli civili îmbrăcaţi în uniforme militare şi care, din perspectiva dumnealor de pseudo-militari, nu au înţeles şi nu vor înţelege niciodată ce înseamnă trupe combatante şi eficienţa unei armate integrate în NATO.
În măsura în care este relevant pentru dvs.: am fost ofiţer în armata comunistă doar 15 luni – deci nu am cum să fiu influenţat de mentalităţile acelor vremuri, am fost instruit în afară de România, şi în Germania şi în Franţa, alături de trupe speciale ale acestor state, am participat la o misiune de luptă în Iraq în anul 2003, la o misiune de luptă în Afganistan, în anul 2006, iar – legat strict de problematica necesităţii existenţei în armatele moderne a pensiilor militare – am beneficiat şi de consiliere (curs management carieră) din partea trupelor americane, suficient cât să înţeleg de ce armatele statelor NATO beneficiază de pensii militare.
Domnule Preşedinte, din analiza mea, a altor militari în rezervă, dar şi activi, reiese cu claritate o concluzie: efectul major cauzat de abrogarea legii pensiilor militare este acela că Armata României va avea militari cu vârste de 60 de ani în trupele combatante, inclusiv în teatrele de operaţii, deci, în caz de conflict armat, structuri operaţionale ineficiente din cauza vârstei. Dacă un militar din trupele auxiliare (finanţe, logistică, justiţie, resurse umane, informaţii) poate fi eficient chiar şi la vârsta de 85 de ani, un militar din trupele operaţionale trebuie înlocuit obligatoriu după vârsta de 40-45-50 de ani (în funcţie de sarcinile efective), întrucât este de la sine înţeles că un conflict armat nu poate fi susţinut cu luptători în vârstă – situaţie în care acum se află Forţele Armate Române.

 Description: PD*26894535
Eu sunt sigur că nici dvs. nu puteţi acorda credibilitate unei armate cu militari combatanţi cu vârste de 60 de ani şi nici un stat NATO nu are o asemenea configuraţie a armatei, cu excepţia României acum.
Description: DF-SC-84-11899

Domnule Preşedinte, dvs. sunteţi un om tehnic, de aceea vă prezint, în mod explicit şi succint, câteva informaţii şi o argumentaţie, pentru a înţelege exact ce s-a întâmplat.
Înainte de aderarea României la NATO, Armata română a fost guvernată de ineficienţă cauzată de perpetuarea unor principii şi structuri ale vechii armate comuniste. Prin urmare, odată cu declanşarea procedurilor de aderare la NATO s-a trecut la reorganizarea, restructurarea, modernizarea şi eficientizarea Armatei române – procese paralele, dar cu scopuri şi finalităţi diferite. Eu nu mă refer nici la reorganizare, nici la restructurare, ci doar la conceptul de modernizare şi eficientizare a armatei, care ar trebui să guverneze Armata României şi astăzi. Legat de acest ultim concept, odată cu aderarea la NATO, au fost implementate trei reguli noi vizând strict eficientizarea carierei militare şi, implicit, performanţa în actul de comandă şi execuţie în desfăşurarea acţiunilor militare, menite să fie funcţionale inclusiv astăzi şi cât timp România va fi membră a NATO.
1) Instituirea piramidei ierarhice a gradelor cu baza în jos, astfel încât mereu cei cu grade superioare să fie numeric mai puţini decât cei cu grade inferioare.
Raportul stabilit a fost de circa 1/3 pentru ofiţeri şi 1/2 pentru subofiţeri (funcţional şi astăzi) şi a avut drept scop să elimine situaţia din armata comunistă în care (într-o exprimare oarecum exagerată, menită să reliefeze un contrast) generalii erau mai mulţi decât caporalii, sau coloneii decât locotenenţii. Cu alte cuvinte s-a ajuns la o situaţie de normalitate din punct de vedere al ierarhiei, situaţia de principiu (există fluctuaţii de raport numeric, dar principiul este corect) la ofiţeri fiind astfel: la 1 general – 3 colonei – 9 lt.-colonei – 27 maiori – 81 căpitani – 243 de slt./lt. La subofiţeri s-a procedat în mod similar. De reţinut: cu cât gradul este mai mic, cu atât acel ofiţer/subofiţer are atribuţii mai apropiate de desfăşurarea efectivă a acţiunilor pe câmpul de luptă (teatrul de operaţii) în cadrul unor structuri combatante, fenomen normal şi logic.
2) Evitarea situaţiei în care ofiţerii şi subofiţerii din structurile combatante (majoritari în armată) să depăşească o vârstă de ineficienţă în unităţi de luptă. În acest scop, în Legea nr. 80/1995 (Statutul Cadrelor Militare) s-au introdus două articole (92 şi 93) care limitau stagiul într-un grad, astfel încât cei cu grade inferioare direct implicaţi în acţiuni combatante să fie înlocuiţi permanent la atingerea vârstei la care deveneau ineficienţi pentru a mai desfăşura direct acţiuni de luptă, la grade superioare, care presupun neimplicare directă în acţiuni militare. Acest mecanism a fost realizat de Legea nr. 80/1995 (Statutul Cadrelor Militare) care a impus limitări de vârstă în grad până la care militarii de carieră puteau fi menţinuţi în activitate, astfel:
Pentru ofiţeri, art. 92:
a) pentru sublocotenent şi aspirant: 35 ani;
b) pentru locotenent: 38 ani;
c) pentru căpitan: 42 ani;
d) pentru maior şi locotenent-comandor: 47 ani;
e) pentru locotenent-colonel şi căpitan-comandor: 53 ani;
f) pentru colonel şi comandor: 55 ani;
g) pentru general de brigadă – cu o stea, general de flotilă aeriană – cu o stea şi contraamiral de flotilă – cu o stea: 56 ani;
h) pentru general maior – cu două stele, contraamiral – cu două stele: 57 ani;
i) pentru general locotenent – cu trei stele, viceamiral – cu trei stele: 58 ani;
j) pentru general – cu patru stele, amiral – cu patru stele: 59 ani;
Pentru subofiţeri/maiştri militari, art. 93:
a) pentru maistru militar clasa a V-a şi sergent: 37
b) pentru maistru militar clasa a IV-a şi sergent major: 38
c) pentru maistru militar clasa a III-a şi plutonier: 42
d) pentru maistru militar clasa a II-a şi plutonier-major: 47
e) pentru maistru militar clasa I şi plutonier adjutant: 53
f) pentru maistru militar principal şi plutonier adjutant principal: 55.
Vă rog să reţineţi: structura operaţională de bază a trupelor combatante este batalionul (similare), comandantul batalionului având gradul maxim de locotenent-colonel, care devine, astfel, şi cel mai vârstnic ofiţer din structură. Este normală această limitare a vârstei într-un anume grad, întrucât nu poate exista sublocotenent comandant de pluton infanterie sau căpitan comandant de companie vânători de munte sau lt.-colonel comandant de batalion de paraşutişti cu vârste de 58-60 de ani, care să fie şi eficienţi în teatrele de operaţii, prin urmare aceşti oameni trebuie înlocuiţi permanent la atingerea vârstei de ineficienţă în structuri combatante (calculată după standarde NATO). Acest lucru se poate întâmpla doar prin avansarea celor dintâi la grade şi funcţii care nu presupun implicare directă în acţiuni militare. Problema în acest caz este însă condiţionată de piramida gradelor expusă la pct. 1) şi de unde rezultă că din 81 de căpitani nu pot fi avansaţi decât 27 la gradul următor de maior, şi din 243 de slt./lt. nu pot fi avansaţi decât 81 la gradul de căpitan. În orice situaţie, din cei 243 de slt./lt. de la baza piramidei, doar 3 pot deveni colonei şi obţine astfel o vechime completă. Apare astfel situaţia de blocaj: ce se întâmplă cu ceilalţi?
3) Aplicarea primelor două puncte legate de eficientizare implică doar două soluţii practice.
- 3.1. La atingerea limitei de vârstă în grad, 2 din 3 militari să fie daţi efectiv afară fără nici un drept. Soluţia este neviabilă, întrucât nimeni nu s-ar angaja într-un sistem în care ştie că la 40-45-50 de ani rămâne fără loc de muncă şi fără nici un drept.
- 3.2. Soluţia NATO: acei oameni care, indiferent ce ar face, nu au funcţii corespunzătoare pentru a fi avansaţi la noile grade, să aibă opţiunea de a se pensiona anticipat, cu drept de pensie militară în funcţie de gradul maxim la care a reuşit fiecare să ajungă, după 15, 20 sau 25 ani de serviciu militar, în funcţie de fiecare stat. Aplicarea principiului contribuţiei în astfel de cazuri are un caracter discriminatoriu, întrucât acelor militari nu li s-a permis să ajungă la o vechime şi o contribuţie completă din cauza restricţiilor sistemului. Pe de altă parte, acei militari nu devin simpli pensionari, ci completează rezerva operativă a armatei, toate armatele având o componentă activă şi una de rezervă – prin urmare acei militari nu pot fi declaraţi pensionari unitari, întrucât au obligaţii militare în plus faţă de ceilalţi cetăţeni. De aceea statele NATO au legi ale pensiilor militare.
În acest context al aplicării principiilor de eficienţă stipulate în art. 92 şi 93 din Legea nr. 80/1995 (Statutul Cadrelor Militare) a apărut Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, lege concepută după legile similare existente în celelalte state membre ale NATO, iar scopul principal al acestei legi nu a fost acela de oferi privilegii pentru personalul restructurat, aşa cum aţi fost informat şi s-a acreditat ideea în mass media, ci a avut ca scop esenţial întinerirea permanentă a armatei, prin înlocuirea militarilor din trupele combatante la atingerea vârstei de ineficienţă în structurile operaţionale.
Domnule Preşedinte, eu vă informez că abrogarea legii pensiilor militare pentru Armata României s-a făcut prin încălcarea principiului de eficienţă al NATO menţionat de mine la pct. 2).
Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat a fost abrogată, iar militarii au fost incluşi în legea sistemului unitar de pensionare, însă, pentru a se putea realiza acest lucru, au fost abrogate şi art. 92 şi 93 din Legea nr. 80/1995 (Statutul Cadrelor Militare), astfel încât toţi ofiţerii şi subofiţerii, combatanţi sau auxiliari, se vor pensiona la vârsta de 60 de ani.
În acest moment, la fel ca în vechea armată comunistă, din nou nu mai există limite de vârstă în grad, în Legea nr. 80/1995 (Statutul Cadrelor Militare), prin urmare Armata României va avea subofiţeri şi ofiţeri combatanţi cu vârste de 59-60 de ani, ceea ce este absurd, aceasta nu mai este armată, ci un fel de azil de vârstnici îmbrăcaţi în uniforme militare.
Description: us-military-honors-veterans-with-flight-of-honor-pic

Piramida gradelor expusă la pct. nr. 1) a rămas identică cu cea stabilită de NATO, dar, pentru a se justifica strict doctrinar şi contabil abrogarea legii pensiilor militare, s-au eliminat şi limitele de vârstă în grad prevăzute la art. 92 şi 93 din Legea nr. 80/1995 (Statutul Cadrelor Militare), astfel încât, ca şi în vechea armată comunistă, orice ofiţer şi subofiţer poate atinge vârsta completă de pensionare (după noua legislaţie/Legea nr. 263 din 2010, aceasta este de 60 de ani, atinsă în mod gradual).
Însă, cum piramida gradelor expusă la pct. 1) este strictă, neexistând posibilităţi de avansare pe o funcţie mai puţin expusă cerinţelor dure ale câmpului de luptă, iar NATO nu permite revenirea la starea de fapt a ierarhiei ineficiente de dinainte de aderare, acest fapt înseamnă că ofiţerii şi subofiţerii din structurile de luptă „îngheaţă“ pe funcţiile pe care sunt acum, fenomen care duce la „îmbătrânirea“ zi de zi a Armatei române combatante şi, prin urmare, aducerea acesteia din nou în stare de ineficienţă.
Am afirmat că, prin abrogarea legislaţiei de pensionare pentru militari, dvs. aţi fost consiliat probabil de persoane care nu cunosc cariera militară şi nici principiile de eficienţă ale NATO, sau de către personal auxiliar (necombatant) din structurile active ale Armatei. Într-adevăr, din perspectiva unei consilieri ignorante şi superficiale, nu pot exista diferenţe de uzură între a fi ofiţer auxiliar (finanţe, jurist, logistică, resurse umane, informaţii) la vârsta de 60 de ani sau ofiţer combatant având aceeaşi vârstă de 60 de ani, însă această abordare nu poate avea o altă finalitate decât existenţa unei armate aduse în stadiul de ineficienţă operaţională.
Domnule Preşedinte, consider că este complet adevărată ipoteza mea că dvs. aţi fost indus în eroare când aţi făcut referire la faptul că restructurarea Armatei ar fi fost cauza pensionărilor anticipate; restructurarea Armatei cu disponibilizările aferente este una şi are legătură doar cu reorganizarea Armatei pentru aderarea la NATO, iar pensionarea anticipată pusă în aplicare de Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat a avut ca scop doar eficientizarea Armatei prin întinerirea permanentă a structurilor sale, cât timp aceasta Armată va fi în NATO, principiu care ar trebui să funcţioneze şi astăzi şi peste 50 de ani.
Restructurarea armatei nu are nici o legătură cu Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, întrucât în realitate, restructurarea a fost reglementată, de O.G. nr. 7/1998 (aprobată prin Legea nr. 37/2001) şi în baza căreia au fost disponibilizaţi militari, iar aici au apărut două situaţii distincte: şi cu drept la pensie militară, dacă oamenii respectivi îndeplineau şi această condiţie, dar au fost disponibilizaţi şi oameni fără drept de pensie. Prin urmare, dreptul la pensie militară nu are nici o legătură cu restructurările, ci doar cu eficientizarea armatei prin întinerirea permanentă a structurilor combatante.
Domnule Preşedinte, eu vă mai informez şi despre alte consecinţe ale abrogării legii pensiilor militare.
Armata României, ca orice altă armată, are două componente: una activă cu 75.000 de militari, dar şi una de rezervă cu 45.000 de militari – din care circa 25.000 de ofiţeri şi subofiţeri (estimare proprie), ultima componentă putând fi mobilizată oricând în situaţii de necesitate, prin urmare Armata României este un întreg, rezerviştii ei nu sunt simpli pensionari unitari, ci au obligaţii militare.
De asemenea, v-aş ruga să reţineţi că nu toţi pensionarii militari fac parte din rezerva operativă a armatei, întrucât, în baza Legii nr. 53/2011, „Limitele de vârstă în grad până la care cadrele militare în rezervă pot fi menţinute în evidenţă sunt de 55 de ani pentru clasa I, 60 de ani pentru clasa a II-a şi 63 de ani pentru clasa a III-a“.
Prin urmare, în rezerva operativă a Armatei României nu sunt decât ofiţeri şi subofiţeri rezervişti cu vârsta sub 63 de ani, iar, în urma departajării pe clase de vârstă, este evident că, în practică, primii şi de regulă şi exclusiv mobilizaţi, sunt doar cei din clasa I, deci sub 55 de ani, care sunt exact pensionaţii anticipat în baza Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat.
Nu în ultimă instanţă, sunt sigur că aţi observat că, întrucât după noua legislaţie (Legea nr. 263/2010), militarii se vor pensiona la vârsta de 60 de ani, în viitor dispar practic clasele I şi II de rezervă (cele formate din rezervişti cu vârste sub 60 de ani), la completare nemaiexistând decât rezervişti clasa a III-a cu vârste între 60 şi 63 de ani, ceea ce este nu numai lipsit de realism, dar astfel nu poate fi asigurat nici necesarul numeric de completare a trupelor din rezerva operativă. V-aş ruga să mai reţineţi: în urma revizuirii, aproape tuturor ofiţerilor din rezerva de mobilizare ni s-a diminuat cuantumul pensiilor militare şi avem de plătit statului şi sume cuprinse între 5.000-20.000 lei, noi suntem cei 10 la sută cu cuantum scăzut, dar tot noi suntem şi ofiţerii de comandă şi de stat major din rezerva operativă a Armatei. Este evident că niciodată o componentă de rezervă a unei armate nu poate funcţiona cu ofiţeri rezervişti demoralizaţi, prin urmare se poate trage concluzia că, în acest moment, structurile de rezervă au o stare de spirit nefuncţională, ceea ce înseamnă o afectare a siguranţei naţionale a României.
În data de 23 ianuarie 2011, dvs. aţi declarat cămilitarii de carieră vor avea creştere de pensie, iar cei care au plecat mai devreme au avut şi multe alte posibilităţi în viaţă, inclusiv să meargă la televizor. Şi dacă vor avea câte o uşoară scădere de pensie, asta-i viaţa! În democraţie, cel mai important este să iei o măsură în avantajul majorităţii. Iar în momentul de faţă, prin recalcularea pensiilor, majoritatea militarilor trecuţi în rezervă câştigă la pensie“.
De fapt, dvs. aţi trecut cu uşurinţă peste un amănunt: nu toţi pensionarii militari sunt şi militari în rezervă (militari în rezervă fiind de fapt doar cei cu atribuţii la mobilizare, ceilalţi au titulatura „în retragere“), cei din rezerva operativă fiind exact cei pe care îi „blamaţi“ dvs., respectiv militarii pensionaţi anticipat şi cărora le-au fost diminuate şi pensiile la revizuire.
În urma revizuirii pensiilor militare şi a schimbării legislaţiei de pensionare, a câştigat, într-adevăr, o mare majoritate de pensionari militari ai generaţiilor comuniste (inclusiv toţi secretarii P.C.R. ai celor 5 unităţi în care am lucrat), pensionari neafectaţi de noua carieră şi, ceea ce este mai important, acei foşti militari nici măcar nu mai fac parte, datorită vârstei, din rezerva operativă şi nu mai sunt incluşi, astfel, în sistemul de siguranţă naţională.
Nu contează amănuntele, este foarte bine că au câştigat, însă reversul medaliei este acela că au pierdut un drept exact militarii în activitate şi militarii din rezerva operativă, aceste două categorii fiind elemente ale sistemului de siguranţă naţională.
Domnule Preşedinte, eu vă readuc aminte că în situaţii de conflict armat nu mai funcţionează principiul democraţiei, în sensul că un conflict se desfăşoară cu mobilizarea minorităţii rezerviştilor şi care au pierdut şi la cuantumul pensiei, nu cu mobilizarea majorităţii, care, în fapt, nu mai are nici un tip de obligaţie militară. Aţi afirmat, la un moment dat, că, dacă o anumită perioadă a istoriei s-ar repeta, aţi trece Prutul şi dvs., precum mareşalul Ion Antonescu.
Cu cine, domnule Preşedinte, cu o armată activă operaţională adusă la vârsta de ineficienţă şi cu o rezervă operativă cu pensiile tăiate, chiar credeţi că funcţionează?
Domnule Preşedinte, în urma celor relatate de mine, eu sunt convins că aveţi suficient fler încât să realizaţi că, înapoia unei astfel de situaţii care a determinat desfiinţarea pensiilor militare, au existat cu totul alte motive decât cele expuse în acel lobby intens pentru aplicarea principiului contributivităţii.
Vă explic ce s-a întâmplat: nu este vorba de nici un principiu al contributivităţii, ca argument pentru desfiinţarea pensiilor militare; în realitate, oameni de culise ai fostului regim comunist (tot din trupele auxiliare, cărora li s-au alăturat şi foştii secretari P.C.R. şi U.T.C.), au premeditat cum pot să îşi mărească propriile pensii şi atât. Cu un lobby intens centrat în mod fals pe principiul contribuţiei şi cu un sprijin politic adecvat, acei oameni menţionaţi de mine şi-au atins propriul interes meschin de ordin financiar, cu preţul desfiinţării Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat şi a consecinţelor menţionate de mine asupra eficienţei Armatei.
Bineînţeles că acei indivizi nu ar fi reuşit niciodată această manevră de culise, fără a se ascunde în marea masă a pensionarilor militari, de aceea a fost necesară emiterea unei noi legislaţii, care să se aplice în mod unitar la toţi. Astfel, în urma abrogării Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat şi după procesul de revizuire, s-a afirmat că ar fi crescut cuantumul pensiilor pentru 90 la sută dintre pensionarii militari, dar scopul real a fost acela de a-şi mări pensiile doar cei din categoriile menţionate care au iniţiat tot acest proces.
Analiza legislaţiei de revizuire (O.U.G. nr. 1/2011) scoate la iveală cu uşurinţă faptul că invocatul principiu al contributivităţii a fost un argument fals pentru schimbarea legislaţiei, întrucât acesta nu se mai regăseşte în procesul de revizuire. Astfel, la stabilirea noului cuantum este aplicat un algoritm pentru absolut toţi pensionarii militari ca şi cum toţi ar fi fost pensionaţi anticipat, inclusiv pentru cei din armata comunistă, baza de calcul pentru o vechime completă fiind de numai 20 de ani, vechimea completă reală adusă iniţial în argumentaţie fiind însă de 30 de ani – practic nu există nici un principiu al contributivităţii la revizuire.
În acest mod, cei cu vechime completă şi-au însuşit criteriile de pensionare ale celor mult „blamaţi“ ca având vechime incompletă şi astfel au crescut pensiile a 90 la sută (pe site-ul M.Ap.N.) dintre foştii militari (ceea ce, chipurile, ar fi determinat mărirea efortului bugetar cu 30 la sută pentru fondul alocat pensiilor militarilor, deşi scopul a fost reducerea bugetului destinat pensiilor „nesimţite“), iar în urma diverselor combinaţii contabile au pierdut la cuantum 10 la sută dintre pensionarii militari, adică exact cei din armata modernă a României pensionaţi în baza unei legi standard NATO – Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat şi care mai fac parte şi din rezerva operativă a Armatei.
Domnule Preşedinte, în baza O.U.G. nr. 1/2011 – în aceste zile eu şi toţi ofiţerii din rezerva operativă a României –  urmează să primim noi decizii de pensii astfel încât de la 1 ianuarie 2012 vom avea un cuantum diminuat din cauza faptului că nu am făcut parte integral din armata comunistă pentru a avea o vechime completă şi mai avem şi de returnat statului diverse sume de bani din ceea ce este deja diminuat (nu am primit decizii, dar cunoaştem datele – sunt afişate public pe site-ul M.Ap.N.). Eu aş dori să vă mai informez ceva: dintre toţi ofiţerii rezervei operative, la revizuire, cele mai abrupte pierderi le suportăm exact cei din elita Armatei României şi a oricărei armate.
Nu doresc să epatez, însă această elită este definită strict prin încadrarea militarilor în cauză în grupa de muncă cu cel mai mare risc profesional denumită ALTE CONDIŢII:
piloţi,
cercetaşi prin paraşutare (eu sunt în această situaţie),
alpinişti militari (eu sunt şi în această situaţie),
paraşutişti,
marina de luptă,
scafandreria de luptă,
pirotehnişti,
luptători în teatrele de operaţii (eu sunt şi în această situaţie).
Nu doresc nici să vă plictisesc cu amănunte, ci doar să vă semnalez cu câtă uşurinţă este batjocorită elita Armatei de către trupele auxiliare (chiar aşa?! Cîţiva trepăduşi de la Serviciul financiar al M.Ap.N. echivalează cu „trupele auxiliare“?! – n. red.), cu sprijinul politicienilor.
Sunt 3 grupe de muncă pentru militari şi care presupun adăugarea la vechimea efectivă a trei luni vechime suplimentară (grupa denumită CONDIŢII DEOSEBITE), 6 luni vechime suplimentară (grupa denumită CONDIŢII SPECIALE) sau 12 luni vechime suplimentară (grupa denumită ALTE CONDIŢII – din această grupă fac parte eu şi cei menţionaţi de mine) la fiecare an lucrat, în funcţie de condiţiile de muncă ale fiecăruia. În mod evident că, matematic, acest lucru înseamnă o majorare de pensie cu 25, 50 şi 100 la sută în funcţie de grupa de muncă a fiecăruia.
Domnule Preşedinte, matematica funcţionează mai puţin la noi, cei din grupa cu cel mai mare risc denumită ALTE CONDIŢII, în sensul că la revizuire, printr-un artificiu simplu [în O.U.G. nr. 1/2011, în anexa 3, art. 3.3.(c) este anulat de art. 14 (c)], legiuitorii au stabilit: 3 luni = majorare 25 la sută, 6 luni = majorare 50 la sută şi 12 luni = majorare tot 50 la sută.
Prin urmare, deşi ni se recunoaşte valoarea de a face parte din grupa cu cel mai mare risc profesional (fiecare am fost cel puţin o dată în situaţia de a ne pierde viaţa), acest fapt are la revizuirea pensiilor doar caracter teoretic şi simbolic, militarii „speciali“ ai armatei fiind retrogradaţi la grupa imediat inferioară ca risc şi, astfel, iar pierdem la cuantum. Aceasta este încă o consecinţă a abrogării Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat şi, astfel, reiese cum parte din majorările de pensii ale foştilor secretari P.C.R. şi U.T.C., provin şi din banii reţinuţi celor din elita Armatei.
Domnule Preşedinte, eu am încercat o abordare tehnică şi lipsită de patimă şi am încercat să punctez aspecte logice legate de siguranţa naţională, eficienţa armatei, de consecinţele schimbării legislaţiei pentru militari, dar şi de mecanismele de culise dinapoia acestui proces.
În condiţiile în care această stare de lucruri continuă, întrucât eu sunt încă militar în componenta de rezervă a Armatei României şi am încă obligaţii militare, devine elementar să reacţionez şi eu în felul în care cred de cuviinţă.
Dacă statul al cărui preşedinte sunteţi tratează în mod aşa de superficial nu numai probleme legate de anularea unor drepturi pentru cetăţeni (în mod neprincipial, deci după îndeplinirea de către cetăţeni a obligaţiilor în slujba statului şi care au generat acele drepturi), ci şi conceptul de siguranţă naţională, sunt nevoit să îmi revizuiesc şi eu obligaţiile de loialitate faţă de un astfel de stat.
Prin urmare, după primirea deciziei prin care voi fi înştiinţat că mi s-a anulat dreptul la pensie militară, mi s-a stabilit un cuantum diminuat şi sunt obligat să returnez şi bani statului ca şi cum aş fi fost infractor, nu îmi mai rămâne decât să înştiinţez şi eu în mod oficial statul că mă autodegrevez de obligaţiile jurământului militar în ceea ce priveşte orice loialitate faţă de stat şi structurile sale, ceea ce voi şi face.
Vă asigur că pot face diferenţa între noţiunea de stat şi cea de popor şi ştiu că nu este acelaşi lucru. În mod normal, din punct de vedere al ideologilor care au permis ca aceste lucruri să se întâmple, gestul meu nu este nici o pierdere pentru rezerva operativă a Armatei.
Conform concepţiei acestor ideologi, pentru care este evident că nu este nici o diferenţă între un ofiţer rezervist şi un pensionar de la fostele C.A.P. şi cum nu mai există pensionari militari, sunt sigur că pot fi înlocuit oricând în caz de necesitate de vreo bunică din cele 5 milioane de pensionari unitari. În fond, eu nu am încălcat nici o regulă în relaţiile stabilite cândva între statul român şi mine, ci statul român le-a încălcat şi s-a dezis de mine, iar loialitatea este întotdeauna reciprocă.
Domnule Preşedinte, eu v-am furnizat suficiente date încât dvs. să aveţi suficiente motive să doriţi să reaşezaţi lucrurile în ordine şi v-am înaintat acest memoriu, având în mine convingerea că o veţi şi face.
Semnat:
Gabriel Oprea (Braşov, Str. Lungă, nr. 274 bis, CP 23456, jud. Braşov)
P.(u) = pensionar unitar



ADDENDA

            Autorul fictiv al acestei Scrisori deschise are aproape în totalitate dreptate, cu excepţia, din păcate, a unor aspecte tratate – sau, mai bine zis, înţelese – superficial.
1. Includerea în „trupele auxiliare“ a armelor enumerate de autor „finanţe, logistică, justiţie, resurse umane, informaţii“, iar pe militarii componenţi ai acestor trupe îi califică de-a dreptul injurios că ar fi „pseudo-militari“, doar „simpli civili îmbrăcaţi în uniforme militare“, care „nu au înţeles şi nu vor înţelege niciodată ce înseamnă trupe combatante şi eficienţa unei armate integrate în NATO“! Ei, nici chiar aşa. Mă surprinde cecitatea dovedită de un ofiţer cu o triplă calificare militară. Cu unele mici excepţii explicabile şi bine motivate, cei din „trupele auxiliare“ – numite, cu un termen generic, „logistică“ – sunt foşti membri ai unităţilor combatante, care au fost reorientaţi spre respectivele unităţi, la fel, din motive bine întemeiate. Cu excepţia, desigur, a acelor parveniţi care s-au fofilat şi au reuşit „să facă armata la spate“! Dar a face o contrapunere absolută între combatanţi şi „logistică“ este o greşeală de neiertat, mai ales pentru un militar are afirmă că este calificat ca „vânător de munte, cercetaş-paraşutist (adică, zis mai direct, spion militar, diversionist, paraşutat în spatele liniilor inamice) şi poliţist-militar“! Chiar dacă a avut combatanţi bravi şi generali capabili, se ştie ce a păţit marele Napoleon în Rusia, din cauza insuficienţei logistice – în primul rînd chiar a Intendenţei, care nu i-a putut asigura haine de iarnă şi hrană suficientă!
2. Armata Română a fost bravă şi după Cuza, dar şi înainte de reformele făcute sau preconizate de el. Chiar pe Columna lui Traian figurează femei dace înarmate, care îi păzesc pe prizonierii romani! Făceau ele parte din „trupele auxiliare“ sau din „poliţia militară“?! Apoi, Armata Română integrată în N.A.T.O. s-a manifestat în „teatrele de operaţii“ prin trupe de mercenari; doar militarii aduşi acasă în sicrie au fost consideraţi „eroi“ – dar fără nici un motiv: ei nu au luptat şi nu au murit apărînd hotarele Patriei sau „interesul naţional“, ci interesele unor concerne americane, apărate de conducătorii obedienţi (citeşte: slugarnici) ai României!
            3. Diferenţa dintre trupele de „intendenţă“ şi cele combatante a fost eliminată doar de generalul Vo Nguyen Giap, marele strateg al Vietnamului (de profesie istoric!), acela care i-a „bătut măr“ pe francezi şi pe americani. El a organizat unităţile ofensive în grupe mici, care îşi procurau şi preparau singure mîncarea. Astfel, nemaifiind dependente de „marmita cu mîncare“, trupele erau operaţionale în orice moment şi cu toată energia, adică erau foarte combatante, fiindcă s-a realizat o incluziune tactică: „intendenţa“ a fost inclusă în „operativ“! Rezultatul s-a văzut. Dar această situaţie nu poate fi extinsă la toate armatele, din toate ţările, atît de diferite cultural.
În fond, şi indispensabilii soldatului sunt foarte indispensabili! Ţăranul român este – funciarmente, prin educaţia din familie şi cea religioasă – un om foarte pudic. Nu se scaldă niciodată gol, în rîuri sau lacuri, ci cu izmenele pe el. Să ne închipuim că, la Mărăşeşti sau Oituz, ostaşii români nu ar fi avut indispensabilii pe ei: de ruşine, nu ar mai fi ieşit din apă să apuce armele şi să-i căsăpească pe nemţi, ci ar fi fost ei lichidaţi şi nu am mai fi avut victoriile răsunătoare de la sfîrşitul Primului Război Mondial! Nu s-ar mai fi realizat România Mare. Am fi ajuns o colonie germană şi nu – ca acum – o neocolonie europeană (germană, austriacă, franceză etc.). Dacă generalul (r.) Gabriel Oprea a fost, iniţial, ofiţer de Intendenţă şi este ridiculizat pentru aceasta, nu înseamnă că şi Intendenţa este o armă de ridiculizat.
            4. Există o carte celebră, Războiul a fost cîştigat în Elveţia. Afacerea Roessler, a lui Pierre Accoce şi Pierre Quet. Prin însuşi titlul său, afirmă că Al Doilea Război Mondial a fost cîştigat prin aportul unor spioni – căutători şi furnizori de informaţii – organizaţi într-o reţea din Elveţia, care au transmis lui Stalin informaţii vitale provenite direct din Înaltul Comandament German. Dar cazul în speţă este mult mai complicat şi mai abscons: Armata Poloniei şi cea a Angliei au capturat cîte un exemplar al maşinii de cifrat germane Enigma şi au ţinut foarte secretă această captură. Astfel au descifrat toată corespondenţa radio a Germaniei, în tot timpul războiului, fără ca Germanii să afle aceasta. Britanicii – ca să fie credibili în faţa suspiciosului Stalin – au transmis informaţiile de interes pentru sovietici prin intermediul reţelei lui Roessler, ca şi cînd el le-ar fi obţinut direct de la Înaltul Comandament German. Aşa au fost posibile marile victorii sovietice de la Stalingrad, Kursk etc., care au întors cursul războiului. Cîţi „combatanţi“ a fi murit suplimentar, în toate războaiele, dacă nu era aportul armei „informaţiilor“ – al spionilor/contraspionilor?! În plus, spionii/contraspionii – combatanţii de la „Informaţii“ – sunt tot timpul în război, în războiul nevăzut, dar real, efectiv şi permanent, deci îşi riscă viaţa permanent – „mai permanent“ decît combatanţii care luptă doar sporadic în războiul „fierbinte“, din fericire!
            5. În mod evident, presupunerea autorului imaginar al Scrisorii deschise cum că preşedintele Traian Băsescu „nu ar fi ştiut“, „nu ar fi fost informat“, ar fi fost „dezinformat“ etc., este doar un mod de a-l curta pe preşedinte ca să îi citească Scrisoarea. Speranţă deşartă. El nu citeşte, de vreo cinci ani, decît cartea Levantul a unui oarecare autor. Traian Băsescu a fost îndeajuns de informat, dar este incapabil să ia decizii corecte. De exemplu, din informaţiile mele, chiar ex-şeful Statului Major General, amiralul Gheorghe Marin, l-a informat despre abuzurile comise în M.Ap.N., în privinţa cumulului de pensii cu salariul. Apoi, eu l-am informat pe premierul Emil Boc despre acelaşi gen de abuzuri petrecute în Regia Autonomă de Transport Bucureşti (R.A.T.B.), care constituie fapte penale şi indicam modul cum trebuie să se impună – restrictiv – interdicţia respectivului cumul. Dar şi preşedintele şi premierul au ignorat orice sfat şi au intrat cu cizma-n legislaţie, susţinuţi de actualul Parlament odios, exponent al „sistemului ticăloşit“.
6. În ceea ce mă priveşte, eu nu cred că preşedintele Traian Băsescu ar fi manevrat de nişte ideologi – sechele ale P.C.R. şi U.T.C. – ci, dimpotrivă, de consilieri străini, occidentali, care au luat locul consilierilor sovietici, din anii ’50! Aceştia au tot interesul subminării securităţii României, iar prin cele trei legi criminale – legea sistemului unitar de pensii, legea sistemului unic de salarizare şi legea interzicerii cumulului pensiei cu salariul – au reuşit, cu succes pînă acum, dezbinarea poporului şi demoralizarea militarilor din toate armele: Armată, Poliţie, Servicii Secrete. Să sperăm că toţi militarii – activi, rezervă sau în retragere – se vor dezmetici cît mai repede că trebuie să apere ordinea constituţională, democraţia – căci aceasta este menirea lor – şi, implicit, vor răsturna actualul regim.
Cu aceste rezerve, sunt de acord cu Scrisoarea…, pe care o republic aici.