luni, 28 mai 2012

D’ale alegerilor locale din 10 iunie 2012



D’ale alegerilor locale din 10 iunie 2012

Sîntem în anul Caragiale. Realităţile din campania electorală pentru alegerile locale de la 10 iunie 2012 se aseamănă cu acelea din vremea lui Ion Luca Caragiale, iar în unele localităţi şi judeţe întrec imaginaţia maestrului din Haimanale. Prezentăm cîteva exemple:
I) În plan legislativ, în timpul Regimului Băsescu-Tăriceanu-Boc a fost modificată şi completată Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, pentru a fi corelată cu realitatea faptică. Se ştie că, prin fraudarea alegerilor locale din anii 2004 şi 2008, precum şi după manipularea multor alegători de către profesionişti în acest domeniu, s-a ajuns ca în funcţiile de primar şi preşedinte al Consiliului judeţean să ajungă reprezentanţi ai P.D. (P.D.L.), P.S.D., P.N.L. şi U.D.M.R. care s-au speriat de numeroasele atribuţii stabilite prin Legea nr. 215/2001 şi au căutat să scape de răspundere, intrînd într-un concediu plătit de contribuabili timp de 4 ani. Pe lîngă concediul de odihnă, concediul de maternitate sau de paternitate, concediul fără salariu, concediul medical au fost înfiinţate de către cei de la Putere concediile de primar şi de preşedinte al Consiliului judeţean. În Legea nr. 215/2001 s-a introdus capitolul VIII, Administratorul public, cu art. 112, 113, 114, care permit primarului să propună înfiinţarea funcţiei de administrator public, în limita numărului maxim de posturi aprobate. „Numirea şi eliberarea din funcţie a administratorului public se face de primar, pe baza unor criterii, proceduri şi atribuţii specifice, aprobate de consiliul local“. La alin. 3 şi 4 ale art. 112 se precizează că „Administratorul public poate îndeplini, în baza unui contract de management, încheiat în acest sens cu primarul, atribuţii de coordonare a aparatului de specialitate sau a serviciilor publice de interes local. Primarul poate delega administratorului public, în condiţiile legii, calitatea de ordonator principal de credite“. Prevederi similare sunt înscrise la art. 113 din Legea nr. 215/2001 pentru preşedintele Consiliului judeţean. Profitînd de acest cadru legal, în numeroase comune, oraşe, municipii şi în unele judeţe, primarii aleşi în 2004 şi în 2008 şi preşedinţii de Consilii judeţene au înfiinţat funcţia de administrator public, căruia i-au „pasat“ toate atribuţiile, inclusiv aceea de ordonator principal de credite, iar ei se mulţumesc cu indemnizaţia lunară care le este virată în cont. Cei mai mulţi dintre cei aflaţi în acest tip unic de concediu nu trec, cu lunile, pe la Primărie sau pe la Consiliul judeţean. Fiind în campanie electorală, în ziua de 19 mai a.c., în judeţul Neamţ – împreună cu conducerea P.R.M. Filiala Neamţ – am aflat, într-o comună, că primarul portocaliu s-a speriat de atribuţiile ce-i revin, are probleme cu cititul, transpiră mult cînd are de citit ceva la Primărie. Ca urmare, şi-a angajat administrator public şi el a intrat în concediu de primar. Căutînd să-l întreacă în imaginaţie pe Caragiale, acum acelaşi primar candidează pentru un nou mandat, sperînd să-i fie prelungit concediul de primar cu încă 4 ani. Acel primar a constatat că lenea nu i-a rupt oasele şi mai încearcă odată, sperînd să-i păcălească pe alegători. Culmea tupeului s-ar putea să fie dublată de culmea prostiei şi alegătorii din comună să-l prefere ca primar pe cel care a „pasat“ atribuţiile şi a stat 4 ani în concediu pe banii contribuabililor.
În intervalul 1992-2004, primarii şi preşedinţii de Consilii judeţene îşi îndeplineau atribuţiile prevăzute de lege şi răspundeau pentru deciziile şi dispoziţiile date, inclusiv pentru fiecare semnătură. Atunci nu a fost nevoie şi nu existau posturi de administratori publici. Începînd cu vara anului 2004, în multe Primării şi Consilii judeţene au crescut cheltuielile de personal prin plata cîştigurilor lunare cuvenite administratorilor publici, care sunt mai mari decît indemnizaţia pentru primar sau preşedinte al Consiliului Judeţean. S-a ajuns astfel la o situaţie incredibilă şi necunoscută pentru majoritatea alegătorilor şi contribuabililor! În multe localităţi şi judeţe, contribuabilii plătesc doi oameni pe acelaşi post timp de 4 ani, respectiv pe cel care a intrat în concediu de primar sau concediu de preşedinte al Consiliului Judeţean şi pe administratorul public. De reţinut că, lunar, cîştigul administratorului public este mai mare decît al primarului sau preşedintelui Consiliului judeţean deoarece administratorii beneficiază şi de sporuri la salariu.
Aflînd că la nivelul celor aleşi primari şi preşedinţi de Consilii judeţene se poate „pasa“ munca şi răspunderile unui administrator public, preşedintele Băsescu, primul-ministru, miniştri, deputaţii şi senatorii vor căuta să încheie contracte de management cu oamenii lor de încredere, după modificarea şi completarea cadrului legal, în urma alegerilor de la sfîrşitul acestui an şi vor intra şi ei în concediu, pe perioada mandatului, urmînd exemplul primarilor şi preşedinţilor de Consilii judeţene.
Culmea tupeului şi nesimţirii  o constituie înscrierea la alegerile locale din 10 iunie 2012 pentru posturile de primar şi preşedinte al Consiliului judeţean a multor cetăţeni aleşi în iunie 2008 şi care s-au aflat în concediu de primar, respectiv de preşedinte la Consiliului judeţean! Sfidînd inteligenţa românilor şi ascunzînd adevărul, institutele de manipulare a opiniei publice îi plasează pe primul loc în preferinţele electoratului la alegerile locale pe cei care s-au aflat timp de 4 ani în concediu de primar sau de preşedinte al Consiliului judeţean. Deocamdată, a scăpat presei acest subiect de campanie electorală şi nu s-a publicat, pe judeţe, lista nominală a celor aflaţi, în mandatul 2008-2012, în concediu de primar sau de preşedinte al Consiliului judeţean şi indemnizaţiile încasate din buzunarele contribuabililor.
Filialele judeţene şi organizaţiile locale ale P.R.M. au datoria de a colabora cu presa şi să-i informeze pe alegători în legătură cu toţi primarii şi preşedinţii de Consilii judeţene care au angajat administratori publici şi sumele cheltuite pentru aceştia ca să lucreze în locul celui care a fost ales primar sau preşedinte al Consiliului judeţean.
În timpul Regimului Băsescu-Tăriceanu-Boc, susţinut de P.D.L., P.N.L., P.S.D., P.C., U.D.M.R. şi U.N.P.R., a fost completată Legea nr. 215/2001 cu art. 66 şi 67, care permit primarilor să-şi angajeze consilieri personali. La comune, primarul poate să angajeze un consilier personal. La oraşe şi municipii are dreptul primarul să angajeze doi consilieri personali, iar la municipiile reşedinţă de judeţ poate angaja patru consilieri personali. La Bucureşti, primarul general poate înfiinţa cabinetul său cu cel mult 13 consilieri personali. Preşedinţii de Consilii judeţene au dreptul să angajeze şi ei consilieri personali. Aşa au decis cei care fac cu schimbul la Putere cu scopul de a plasa clientela lor politică şi să risipească banii strînşi de la contribuabili. Deocamdată, nimeni nu a făcut calcule şi presa nu a mediatizat sumele uriaşe la nivel judeţean şi naţional risipite pentru plata consilierilor personali. Este posibil ca aflînd acum despre risipirea banilor contribuabililor pe administratori publici şi pe consilieri personali, Guvernul Ponta (P.S.D., P.N.L., P.C., susţinut de U.N.P.R.), respectîndu-şi Programul prezentat în Parlament, inclusiv punctul 5 de la priorităţile esenţiale – „Toleranţă zero faţă de corupţie şi clientelism“ –, va abroga, începînd cu 15 iunie 2012 printr-o Ordonanţă de Urgenţă, art. 67, 68, 112 şi 113 din Legea nr. 215/2001, respectiv vor dispărea consilierii personali şi administratorii publici.
II) În campania electorală, cei care au făcut cu schimbul la Putere în ultimii 22 de ani, respectiv P.S.D., P.D.L., P.N.L., P.N.Ţ.C.D. şi U.D.M.R., încearcă din nou să-i păcălească pe alegători cu sondaje de opinie mincinoase şi cu afişajul electoral. Manipulatorii de opinie, plătiţi de P.D.L. şi U.S.L., dau zilnic publicităţii diferite sondaje de opinie falsificate în favoarea celor care le-au comandat şi plătit. Jignind inteligenţa românilor şi contrar celei mai elementare logici, autorii sondajelor caută să manipuleze alegătorii şi să-i orienteze la vot spre U.S.L. sau P.D.L., iar celelalte partide şi candidaţii lor primesc doar cîteva procente, de regulă sub 3-5 la sută. Românii ştiu că U.S.L. (PS.D., P.N.L. şi P.C.) şi P.D.L. sunt vinovate de dezastrul din ultimii 22 de ani din ţara noastră, adică de: lichidarea a peste 6 milioane locuri de muncă; distrugerea industriei, agriculturii şi cercetării ştiinţifice; privatizările frauduloase şi păguboase; jefuirea bogăţiilor naturale ale Poporului Român; otrăvirea cetăţenilor cu aditivi alimentari cancerigeni; prăbuşirea învăţămîntului şi închiderea a 3.000 de şcoli; alungarea în străinătate a peste 5 milioane de cetăţeni români; înrobirea românilor prin împrumuturi externe de peste 150 miliarde euro; scăderea nivelului de trai pentru majoritatea populaţiei; generalizarea corupţiei; Holocaustul împotriva Poporului Român; răstignirea satului românesc; transformarea României într-o colonie; tăierea salariilor şi pensiilor; aducerea U.D.M.R. la guvernarea României şi acordarea a peste 60 de privilegii pentru etnicii unguri; închiderea a 200 de spitale ş.a.m.d.
Într-un stat democratic, orice alegator normal ar merge la vot şi ar vota cu un partid care nu a fost la guvernare şi care apără Interesul Naţional, aşa cum o face de 21 de ani Partidul România Mare. Cine poate crede în sondajele de opinie măsluite? Din acestea rezultă că alegătorii care vor participa la vot în 10 iunie a.c. ar vota masiv cu U.S.L. şi P.D.L., inclusiv după ce acestea au pus la cale exproprierea românilor din România printr-o propunere legislativă votată de toţi senatorii P.S.D., P.D.L., P.N.L., U.N.P.R., P.C. şi U.D.M.R. în ziua de 27 octombrie 2009. Înseamnă că, după sondajele mincinoase, milioanele de români se vor duce la vot şi vor pune ştampila pe candidaţii şi listele U.S.L. şi P.D.L. vinovate de dezastrul din România post-decembristă.
În ceea ce priveşte afişajul electoral, sunt de semnalat cel puţin  patru aspecte:
1. Partidele aflate la Putere, cu schimbul şi în diverse combinaţii, au interzis folosirea culorilor de pe drapelul nostru naţional în campania electorală! O asemenea interdicţie nu există în nici o ţară din lume. În toate ţările lumii, mai ales în campaniile electorale, sunt permise şi folosite culorile de pe drapelul naţional. Cum să-i voteze românii pe cei din P.D.L. şi U.S.L. care au interzis în campania electorală şi, mai ales, în afişajul electoral să fie folosite culorile roşu, galben şi albastru, moştenite de la geto-daci?!
 2. Partidele care s-au aflat la Putere au bani mulţi, obţinuţi din banii publici, pe care-i folosesc într-o campanie electorală foarte diversificată şi pentru păcălirea electoratului. Industria de furat la alegeri a fost perfecţionată şi reprezentanţii P.D.L. şi U.S.L. se deplasează, în campania electorală, la domiciliul fiecărui alegător  şi oferă pungi cu alimente  sau 100 de lei. La ei acasă, alegătorii sunt obligaţi să jure cu mîna pe Biblie că votează candidaţii partidului sau alianţei politice care i-a mituit. Parchetul şi Ministerul de Interne se fac că nu văd şi nici nu vor să afle despre această faptă penală, prevăzută la art. 109 din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor publice locale.
  3. Pentru derutarea alegătorilor, partidele vinovate de dezastrul ţării au năpîrlit şi se prezintă în faţa electoratului cu alte denumiri, ca de pildă U.S.L. (formată din P.S.D., P.N.L. şi P.C.) şi Mişcarea pentru... (avînd în frunte P.D.L., care s-a aliat cu cîteva partiduleţe) sau APEL (în judeţul Neamţ), adică – în traducere liberă – Alianţa pentru Prostirea Electoratului Local. Pe lîngă schimbarea, denumirilor s-a recurs la alte culori pentru campania electorală cu scopul de a păcăli electoratul. De exemplu : P.D.L. fuge de culoarea portocalie şi se ascunde după culoarea verde.
   4. Pentru îndobitocirea alegătorilor, candidaţii P.D.L. şi U.S.L. apar în campania electorală cu sloganuri de genul: „Votează cu inima!“, „Votează APEL!“, „Votează viitorul!“, „Vom face!“, „Întotdeauna pentru clujeni!“ (este sloganul lui Emil Boc pentru funcţia de primar al Municipiului Cluj-Napoca, după ce i-a trădat pe clujeni, l-a pus pe Sorin Apostu să facă vamă din Primărie şi să ia fifty-fifty, după ce, ca premier, a tăiat salariile şi pensiile, a furat din pensii, a închis şcoli şi spitale etc.). […]
La 10 iunie a.c., cetăţenii majori au dreptul şi obligaţia patriotică să se prezinte la vot […].
Cluj-Napoca, 24 mai 2012

                                                              Dr. Gheorghe Funar

duminică, 27 mai 2012

Fereste-ma, Doamne, de prieteni – o sinteza de exceptie





FERESTE-MA, DOAMNE, DE PRIETENI – O SINTEZĂ DE EXCEPŢIE

Istoria recentă a României, între marile cărţi, precum cea a lui Larry Watts,
şi Rapoarte pline de interpretări şi confuzii sau S.U.A. vs Rusia

Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu

Larry L. Watts face parte din clasa marilor istorici anglo-saxoni (Robert William Seton-Watson, Hugh Nicholas Seton-Watson, Barbara Jelavich sau Keith Hitchins) care au consacrat lucrări fundamentale trecutului românilor şi evoluţiei lor în context sud-est european. Fără îndoială, cititorului român îi este de-acum binecunoscut numele lui  Larry L. Watts ca autor al unor studii şi cărţi temeinice, dintre care reţinem îndeosebi volumele În serviciul Mareşalului (I-II, 1985) sau O Casandră a României: Ion Antonescu şi lupta pentru reformă, 1916-1941 (ediţii în limbile engleză şi română, 1993-1994), colaborarea la o Istorie a României sau editarea faimosului Raport Manuilă-Filderman privind situaţia evreilor în anii conflagraţiei din 1939-1945. De dată recentă, istoricul american s-a impus cu masivul tom With Friends Like These (2010, ediţia engleză), apărut curând după aceea  şi în traducere românească, sub titlul Fereşte-mă, Doamne, de prieteni …Războiul clandestin al Blocului Sovietic cu România (Bucureşti, Editura RAO, 2011, 795 p.).

Reţinem că, din primul moment, al lansării ediţiei originale, volumul lui Larry L. Watts a fost primit cu entuziasm de reputaţi specialişti străini, fiind considerat „o lucrare erudită magnifică“ (Prof. Ernest H. Latham) sau unul care „înglobează mai multe  informaţii decât o duzină de cărţi“ (Kiki S. Harris), în vreme ce Prof. Henry L. Carey s-a referit la „un studiu uluitor asupra războiului clandestin din interiorul Blocului Sovietic“. La noi, academicienii Dan Berindei, Dinu C. Giurescu sau regretatul Florin Constantiniu au insistat de asemenea asupra Războiului clandestin, iar presa a pronosticat că volumul în atenţie – ceea ce s-a petrecut – avea să „răstoarne istoria“ (cf. Victor Roncea, în Ziarişti online, 2.2.2011; Florin Mihai, în Jurnalul Naţional, 2.2.2011), graţie dezvăluirilor întemeiate pe informaţii provenind de la prima sursă (KGB sau STASI). Contrazicând, aşadar, opinia acreditată că raporturile între România şi Blocul Kremlinului la nivelul anilor 1960-1989 reprezentau un capitol ce putea fi în bună parte considerat deja scris sau definitiv închis.
Studiul lui Larry L. Watts este nu numai provocator, ci şi unul de anvergură istoriografică şi de un înalt profesionalism. În timp ce Fereşte-mă, Doamne, de prieteni … acoperă, în genere, o sută de ani de istorie (1877-1978, mai ales etapa de după 1953, pp. 191-715), un al doilea tom, programat să apară sub un alt titlu şi în curs de editare, va stărui, în esenţă, asupra unui singur deceniu (1978-1989), problemele aflate „sub lupă“ şi dezvăluirile posibile prevestindu-se a fi – deopotrivă – şocante. Dacă numai atât, iar nu cumva, mai cu seamă, şi incomode?!
Revenind însă la Fereşte-mă, Doamne, de prieteni …, trebuie să precizăm că avem în faţă un studiu temeinic şi complet: organizare; cantitatea şi calitatea surselor în majoritate inedite şi bogăţia bibliografiei (însumând 803 lucrări de referinţă); cunoaşterea aprofundată şi analiza model a „dosarelor” investigate; originalitate şi inteligenţă, orizont şi obiectivitate în abordarea şi tratarea problemelor; metodă şi rigoare într-o construcţie istoriografică de proporţii; concluzii sistematice şi pertinente, ferme şi clare, excluzând interpretările nesigure şi confuziile … „Calităţi“ specifice, din câte cunoaştem, mai tuturor Rapoartelor privind etapa comunistă de la Bucureşti, iar nu numai de aici!
Proporţiile construcţiei lui Larry L. Watts sunt impresionante – 28 de capitole, precedate de o Introducere (cap. 1) şi succedate de impresionanta Bibliografie şi un Indice. Titlul şi subtitlul acoperă integral şi admirabil problematica cărţii, autorul îmbinând strălucit analiza cu sinteza, cale sigură spre aflarea şi comunicarea Adevărului, autorul atestând că, în cazul raporturilor între România lui Dej sau Ceauşescu şi „Blocul Roşu“ patronat de Kremlin colaborarea şi armonia nu au funcţionat, dimpotrivă. Astfel că unei veritabile înţelegeri – proclamată insistent pe plan oficial –  i-a fost preferată falsa prietenie, predominând dezacordul şi, în fapt, chiar inimiciţia. A fost contextul în care Blocul Sovietic a inventat şi dirijat războiul clandestin împotriva Bucureştilor după 1960, prin esenţa şi natura lui conflictul remodelându-se în continuu, până la a fi deveni total în preajma şi în cursul anului 1989, când a culminat cu lovitura de stat dirijată contra lui Ceauşescu. Dată fiind conjunctura mondială existentă după Al Doilea Război Mondial, conflictul Moscova-Bucureşti s-a desfăşurat preferenţial în domeniul politico-ideologic şi al Serviciilor Secrete, acestea din urmă având, cel mai adesea, un rol substanţial. Fapt de înţeles, dacă avem în vedere specificul şi natura regimurilor comuniste, rolul şi locul serviciilor speciale în evoluţia/involuţia lor. Sub acest aspect, cartea lui Larry L. Watts excelează în funcţie netăgăduită şi de preferinţele autorului sau de specificul surselor folosite (vreo 15.000 saci cu documente „pierdute“ de KGB şi STASI în condiţiile prăbuşirii R.D.G. şi dezintegrării U.R.S.S., pp. 47-48). În fond, după cum deducem dintr-un motto al cărţii, ostilitatea Moscovei împotriva României era… tradiţională, de vreme ce însuşi Fr. Engels afirmase, la 1848, că românii se dovediseră „suporteri fanatici ai contrarevoluţiei“, astfel că, pentru „cauza“ revoluţiei proletare, dispariţia lor „de pe faţa pământului va fi un pas înainte“ (p. 31)! Dintr-o asemenea perspectivă, de la Lenin la Gorbaciov, din 1917 la 1989, nimic nu s-a schimbat – conchidem – în viziunea şi practica Kremlinului Roşu, deci şi în conducerea Războiului clandestin. Mai ales după 1967, în cadrul Operaţiunii Intekrit (p. 324 şi urm.), vizând Bucureştii şi Pekinul, iar în context România fiind tratată „ca un stat ostil“! Să observăm că, în derularea faptelor, Ceauşescu a făcut erori grave în domeniul „direcţiei strategice“, prin politica internă după 1978-1979, când Bucureştii au cedat progresiv în relaţia specială cu Occidentul, spre beneficiul Kremlinului. Astfel că, finalmente, România ajunse – dintr-un „partener apropiat“ sau „apreciat“ pentru Occident – a fi privit şi tratat drept un paria internaţional, şi „nu numai în faţa comunităţii internaţionale, dar şi a propriului popor“  (p. 715).
Cum altfel aş putea încheia – mă întreb – decât integrând Fereşte-mă, Doamne, de prieteni a lui  Larry L. Watts în rândul MARILOR CĂRŢI consacrate MARILOR PROBLEME ALE ISTORIEI NOASTRE RECENTE.

joi, 24 mai 2012

Scrisoare deschisa catre Andrei Marga


Scrisoare deschisă către Andrei Marga

FORUMUL CIVIC AL ROMÂNILOR
DIN COVASNAS, HARGHITA ŞI MUREŞ
 Str. Miko Imre, nr. 2, mun. SF. GHEORGHE, jud. COVASNA,
tel./fax: 0267.313534 e-mail: cohara_ro@yahoo.com
 Nr. 11 / 22.05.2012

  Stimate domnule ministru Andrei Marga,

 Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, organizaţie reprezentativă pentru cei 400.000 de români din cele trei judeţe, şi al cărei preşedinte de onoare este ÎPS Ioan Selejan, arhiepiscop de Covasna şi Harghita, vi se adresează nu numai în calitate de ministru de externe al României, ci şi în cea de om de ştiinţă şi cultură, specialist în istoria filosofiei, filosofia politică şi filosofia religiei.
Vă cerem să faceţi toate demersurile pentru a opri ingerinţele în viaţa politică internă a României şi să solicitaţi autorităţilor Republicii Ungaria să nu colaboreze cu organizaţiile extremiştilor maghiari din aşa-zisul Ținut Secuiesc, să limiteze intenţiile de manifestare ale unor acţiuni de esenţă antidemocratică doar în spaţiul naţional ungar şi să nu implice în aceste demersuri şi România. De asemenea, vă rugăm să reiteraţi guvernului din care faceţi parte cererea noastră ca în ceea ce priveşte „cazul József Nyírő“ să acţioneze în consens cu Legea 107/2006 privind, printre altele, interzicerea promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.
Parafrazând o celebră formulare, o stafie bântuie din nou prin Europa. Doar că nu este stafia comunismului, ci aceea a neo-fascismului. Peste câteva zile, ea va sosi şi în România: după cum s-a anunţat, la iniţiativa Partidului Civic Maghiar şi a Fundaţiei Pro Odorhei, pe data de 27 mai, cu ocazia Rusaliilor catolice, urmează ca osemintele lui József Nyírő (scriitor, altfel, de talent, dar care s-a manifestat ca fascist învederat), să fie aduse din Ungaria pentru a fi reînhumate cu mare pompă la Odorheiu Secuiesc. La „ceremonie“ vor participa şi politicieni de vârf din Ungaria.
După cum reiese din documentele pe care vi le anexăm, în limba maghiară şi în traducere, în anii celui de al doilea război mondial, Nyírő s-a manifestat activ ca susţinător al Partidului Crucile cu Săgeţi al lui Ferenc Szálasi, formaţie naţional-socialistă implicată în crimele cele mai abjecte împotriva evreilor din Ungaria. El şi-a pus calităţile sale literare şi notorietatea în slujba propagandei hungarismului, aberanta ideologie fascistoidă elaborată de Szálasi, a radicalismului ultranaţionalist şi şovin, antisemit, antiromân şi xenofob.
Esenţa personalităţii lui József Nyírő este cuprinsă în câteva fraze de poetul, scriitorul şi criticul literar Géza Hegedűs (1912-1999), martor al evenimentelor acelor timpuri, în magistralul său volum Galeria portretelor literaturii ungare:
„În politică, drumul ales este cel al fascismului. (…) A fost dezamăgitor pentru cei care au observat înrudirea sa spirituală cu mitul criminal al purităţii sângelui. Pe aceştia i-a surprins ataşamentul clar al lui Nyírő, ce tocmai păşea pe scena politică, faţă de reprezentanţii în Ungaria ai nazismului german, faţă de Partidul Crucilor cu Săgeţi. (…) József Nyírő este un instigator la război, incitator la asasinate în masă, criminal de război în sensul dreptului penal. A aparţinut spiritual statului major al lui Szálasi. Chiar şi în emigraţie, în America şi Spania, în cărţile publicate încearcă să justifice acest spirit. (…) Romanul autobiografic „În jugul lui Dumnezeu” rămâne printre valorile durabile ale literaturii noastre, chiar dacă autorul lor, în viforul istoriei, din punct de vedere uman, dar şi cultural şi-a băgat capul nu în jugul lui Dumnezeu, ci în cel al diavolului (s.n.)“.
Dacă mai aveţi nevoie şi de alte dovezi privind trecutul lui József Nyírő, ele pot fi găsite într-un document care se află în depozitul Arhivelor Statului, Cluj, fond Prefectura judeţului Cluj, acte confidenţiale-prezidenţiale, 1941, dosar nr. 3. În el, se arată că în zilele premergătoarea sosirii la Cluj, la 11 septembrie 1940, a trupelor de ocupaţie horthyste: „…crimele, bătăile, devastările declanşate împotriva românilor, îndeosebi în cartierele Mănăştur, Între ape, comunele Floreşti şi Someşeni au fost – aşa după cum recunoştea la 15 noiembrie 1940 fostul consul al Ungariei la Cluj, dr. Bothmer Károly – efectuate de elemente declasate, şovine, fasciste, organizate în grupe teroriste, conduse de Kerekes István, Király Zoltán, Málnassy Tivadar, József Nyírő (s.n.), dr. Szász Ferenc, Veres Lajos, Lengyel József , Pataky Kálman, aflaţi sub comanda lui Kováts Arpád, fost ofiţer de carieră“.
Vă veţi întreba probabil de ce osemintele unui asemenea personaj, care poartă răspunderea morală a unor crime imprescriptibile, vor fi aduse ostentativ şi reînhumate cu fast în România, ţara pentru a cărei dezmembrare Nyírő a militat între 1940 şi 1945 în toate parlamentele Ungariei horthyste.
Răspunsul este: în primul rând, pentru că se poate! Se poate din cauza nevolniciei şi oportunismului politic al guvernelor care s-au succedat în ultimul timp, permiţând în chiar inima ţării o disoluţie a autorităţii statale mergând până la instaurarea unei veritabile stări de co-suveranitate.
În al doilea rând, pentru că este vorba de o acţiune de manipulare a opiniei publice în scopuri electorale, instrumentată până în cele mai mici amănunte. Beneficiarul este Partidul Civic Maghiar (PCM), practic, filiala în România a Fidesz – Partidul Civic Ungar, ca iniţiator al reînhumării lui József Nyírő, şi care doreşte să recâştige primăria din Odorheiu Secuiesc, iar perdantul Uniunea Democratică a Maghiarilor din România, adversarul PCM.
În acest scop, pe data de 3 aprilie a.c. osemintele lui József Nyírő au fost deshumate din cimitirul Almueda din Madrid de către şi pe socoteala Guvernului ungar condus de Fidesz şi transportate la Budapesta cu gardă de onoare! Ele urmează, apoi, să fie duse cu „trenul pelegrinilor – Fericita Fecioară“, cu care se pleacă din Budapesta, la 24 mai, la pelerinajul care are loc la Şumuleu de Rusalii, ceremonie la care participă o mulţime imensă. De la Şumuleu, osemintele urmează să fie purtate de un detaşament de husari călări (!), însoţit de membri ai Parlamentului Ungariei, la Odorheiu Secuiesc. Aici, în piaţa centrală a municipiului, urmează să aibă loc o ceremonie de comemorare a lui Nyírő şi reînhumarea sa în Cimitirul catolic cu slujba religioasă de rigoare.
Întreaga acţiune se desfăşoară sub patronajul lui László Kövér, preşedintele Parlamentului Ungariei, fost ministru însărcinat, în anterioara guvernare a Fidesz, cu coordonarea serviciilor de informaţii ungare…
Stimate domnule ministru,
Istoria omenirii este suma erorilor care ar fi putut fi evitate“. Este semnificativ că acest aforism îi aparţine marelui politician german Konrad Adenauer. El este cel care a demonstrat că, pentru a fi cu adevărat demni de numele de oameni, trebuie să ştim să învăţăm din erori. Pentru ca ele să nu se mai repete, ca răul să nu se banalizeze.
Marele poet de origine română B. Fundoianu, devenit apoi, sub numele de Benjamin Fondane, unul dintre marii poeţi moderni ai Franţei care a sfârşit prin a fi ucis la Auschwitz, scria: „Il faut crier jusqu’à la fin des temps“ – Trebuie să strigăm până la sfârşitul timpurilor! Gândindu-ne la cei 1006 de români ucişi între 1940 şi 1944 în partea de Transilvanie cedată prin Diktatul de la Viena, la cele 126 de victime ale comunităţii evreieşti din Sărmaşu, exterminată în întregime în octombrie 1944 de armata şi jandarmeria horthyste în retragere, nu vom obosi să strigăm până în veacul veacurilor:
Nu lăsaţi fascismul hungarist să reînvie în chiar inima României!
Dorin Suciu, preşedinte executiv al F.C.R.C.H.M.

duminică, 20 mai 2012

Tara bogata cu oameni tristi




Ţară bogată cu oameni trişti

Au trecut mai bine de 22 de ani de la lovitura de Stat din decembrie 1989, de cînd forţele oculte străine au pus mîna pe România, îi jefuiesc bogăţiile şi îi batjocoresc pe români. Atunci, în a doua jumătate a lunii decembrie 1989 au fost ucişi peste 1.100 cetăţeni români, inclusiv în Sfînta Zi de Crăciun, dar nici pînă azi nu a fost voie să se afle tot adevărul, să fie trimişi în judecată şi condamnaţi principalii asasini. Din familiile celor ucişi sau răniţi spre sfîrşitul anului 1989 s-a extins tristeţea la marea majoritate a cetăţenilor români. După 22 de ani de capitalism sălbatic, de jaf şi corupţie, de lichidare a mii de societăţi comerciale şi peste 400.000 de I.M.M.-uri, de desfiinţare a circa 6 milioane de locuri de muncă, de alungare din Ţara-mamă a peste 5 milioane de români, după mai bine de două decenii de sărăcie şi umilinţe s-a ajuns ca românii, în marea lor majoritate, să fie trişti şi necăjiţi pe stradă, în transportul în comun, la locurile de muncă, la cozile sărăciei, peste tot în România cetăţenii sunt trişti, sunt îngînduraţi şi îngrijoraţi de prezent şi, mai ales, de viitorul lor, al copiilor şi nepoţilor, precum şi al ţării lor.
Nici unul dintre preşedinţii României (Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu), prim-miniştrii şi conducătorii partidelor politice care au fost cu schimbul la Putere, împreună cu U.D.M.R., nu îşi asumă nici o răspundere privind Starea Naţiunii Române şi scăderea continuă a nivelului de trai pentru marea majoritate a populaţiei. De regulă, periodic, ei constată o anumită stare de fapt, o comentează, dar niciodată nu abordează problema cauzelor şi nici nu caută să înlăture acele cauze. Aşa de pildă, zilele trecute s-a constatat că în România se înregistrează printre cele mai mari preţuri din lume la benzină şi motorină, pe cînd în Venezuela s-a ajuns la cele mai mici preţuri la carburanţi. Nici guvernanţii, nici preşedintele Băsescu nu analizează cauzele şi evită să spună adevărul în legătură cu aceste preţuri mari şi inexplicabile logic. Practic, după ce a primit PETROM-ul şi rezervele de ţiţei şi gaze ale României, firma de stat O.M.V. din Austria a ajuns cea mai profitabilă companie petrolieră din lume. În Venezuela s-a ajuns la cele mai mici preţuri din lume la carburanţi abia după ce preşedintele Hugo Chavez, guvernul şi Parlamentul au trecut la naţionalizarea zăcămintelor de ţiţei şi a tuturor companiilor petroliere. În România, Regimul Iliescu-Năstase a privatizat PETROM pentru o sumă mai mică decît profitul obţinut într-un an (669 milioane euro) şi a concesionat exploatarea ţiţeiului românesc la cea mai mică redevenţă din lume, respectiv pentru numai pentru 3 dolari/baril, indiferent de preţul acestuia pe piaţa mondială. Pentru ca Statul Român să nu aibă un drept de veto în firma OMV-PETROM în ceea ce priveşte exploatarea zăcămintelor de ţiţei şi gaze naturale, dar mai ales în privinţa preţurilor carburanţilor şi gazelor pe piaţa românească, Regimul Băsescu-Tăriceanu (P.N.L., P.D.L., P.C. şi U.D.M.R.) a renunţat la acţiunea de aur, în primăvara anului 2005. Guvernele Tăriceanu I şi II, Boc I-V, Ungureanu şi Ponta au menţinut clauzele înrobitoare negociate de Guvernul Năstase şi înscrise în Legea nr. 555/2004 privind privatizarea PETROM. Numai P.R.M. a votat împotriva acestei legi şi a acţionat pentru abrogarea ei. Guvernul Ponta, dacă ar apăra cu adevărat Interesul Naţional şi nu ar face jocul stăpînilor din afara României, are ocazia şi poate să abroge Legea nr. 555/2004, dar cu siguranţă nu îi permit komisarii străini. Pentru a preveni manifestările de protest ale cetăţenilor nemulţumiţi de preţurile foarte mari şi nejustificate ale carburanţilor, premierul Ponta promite că va sta de vorbă cu firmele petroliere străine şi poate, din anul 2013 va apărea o lege de impozitare asupra profiturilor obţinute de acesta. În loc să decidă Guvernul Ponta, prin O.U.G., că petrolul românesc se vinde la preţul de pe piaţa mondială şi nu la 3 dolari/baril, aşa cum se vinde începînd cu anul 2005, acum premierul le oferă românilor gogoşi electorale pe această temă. Acelaşi Regim Iliescu-Năstase a modificat Codul Fiscal (Legea nr. 571/2003) şi a acordat scutiri de impozite către Statul Român pentru firmele care exploatează şi exportă din România ţiţei şi gaze naturale.
Toate aceste facilităţi în domeniul petrolier au fost menţinute de Regimul Constantinescu şi Băsescu. Degeaba s-au schimbat unii cu alţii, de fapt între ei, la Putere în ultimii 22 de ani, pentru că programele de jefuire a bogăţiilor naturale şi a firmelor de stat au continuat. Acum, noul premier Victor Ponta, în Programul de guvernare 2012, la capitolul 4, pct. 5 s-a angajat la următoarele obiective concrete şi măsuri: „Regîndirea sistemului de redevenţe şi a taxelor de exploatare a resurselor în acord cu prevederile comunitare“ şi elaborarea unui pachet de măsuri „privind redevenţele şi reglementarea pentru sectorul petrol, gaze naturale şi energie electrică“. De fapt, sunt alte şi alte promisiuni la începutul campaniei electorale pentru alegerile locale. Guvernul Ponta s-a angajat în faţa Parlamentului să regîndească sistemul de redevenţe şi să pregătească încă un pachet de măsuri pînă la sfîrşitul anului 2012. Pe scurt, nu se schimbă nimic în ceea ce priveşte jefuirea bogăţiilor din România ale Poporului Român. Asasinii economici şi asasinii politici străini şi din România jubilează. Românii sunt tot mai trişti, mai necăjiţi şi sunt jefuiţi de băncile şi firmele străine, cu sprijinul alogenilor din conducerea României şi a unor cozi de topor româneşti.
Acelaşi premier-jurist V. Ponta a stabilit ca prioritate esenţială pentru Guvernul României „respectarea legilor, fără excepţii, fără derogări sau scuze“. Este o altă promisiune care a fost încălcată încă de la investirea Guvernului Ponta, fără ştiinţa, dar cu aprobarea Parlamentului. Toţi parlamentarii au jurat să respecte Constituţia, dar ei ştiu că nu există nici o sancţiune pentru cei care încalcă jurămîntul depus în baza art. 82 din Legea fundamentală a ţării.
Sfidînd Parlamentul, premierul desemnat, Victor Ponta, şi-a uitat prioritatea esenţială înscrisă în Programul de guvernare, dar mai ales a încălcat Constituţia României, art. 102, alin. 3, care precizează că „Guvernul este alcătuit din prim-ministru, miniştrii şi alţi membri stabiliţi prin lege organică“. Această lege, Legea nr. 90/2001, modificată şi completată, privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, prin care a fost stabilită de către Parlament componenţa Guvernului României, numărul şi denumirea ministerelor a fost uitată atît de către premierul desemnat, de liderii partidelor politice şi de toţi parlamentarii. Nici un parlamentar, nici măcar dintre cei specializaţi pe Drept constituţional, nu a susţinut şi nu a cerut Parlamentului să amîne luarea în discuţie a propunerilor pentru noul guvern şi a Programului de guvernare pînă cînd se intră în legalitate şi se respectă legea organică privind componenţa Guvernului României. Nici consilierii prezidenţiali şi nici preşedintele Băsescu nu au sesizat că la votarea în Parlament a Guvernului Ponta nu s-a respectat legea organică la care face referire Constituţia. Abia a doua zi după acordarea încrederii Guvernului, prin Hotărîrea Parlamentului României nr. 15 din 7 mai 2012, a fost adoptată Ordonanţa de urgenţă nr. 16 din 8 mai a.c., care a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 314 din 10 mai a.c., prin care se iau măsuri adecvate pentru reorganizarea Guvernului Ponta. Practic, s-a pus carul înaintea boilor, cum zice românul. Adică, întâi s-a aprobat şi a fost învestit Guvernul Ponta, au fost instalaţi noii miniştri şi după trei zile s-a modificat şi completat Legea nr. 90/2001 prin OUG nr. 16/2012 pentru a fi pusă de acord cu realitatea faptică. Guvernul Ponta s-a angajat în faţa Parlamentului că prioritatea numărul unu o reprezintă respectarea legii şi în fapt a început  cu încălcarea Legii nr. 90/2001. S-ar putea să fie de vină moştenirea Boc sau pregătirea profesională.
Se ştie că, în Guvernul Ungureanu au existat 17 ministere, iar în Guvernul Ponta sunt 21 miniştri şi au fost modificate denumirile şi componenţa pentru Ministerul de Interne şi Ministerul Dezvoltării. În actualul Guvern Ponta au apărut în plus, cu încălcarea legii organice, patru noi posturi de miniştri delegaţi pentru Administraţie, Dialog Social, Mediul de Afaceri, Strategii Guvernamentale.
Conform Legii nr. 90/2001, art. 1, alin. 2, „Guvernul are rolul de a asigura funcţionarea echilibrată şi dezvoltarea sistemului naţional economic şi social, precum şi racordarea acestuia la sistemul economic mondial în condiţiile promovării intereselor naţionale“. Atribuţiile principale ale Guvernului sunt înscrise la articolul 11 din această lege. La litera „m“ de la art. 11 se precizează că Guvernul „asigură administrarea proprietăţii publice şi private a statului“. La nici o literă, de la „a“ la „r“, de la art. 11 din Legea nr. 90/2001 nu se permite Guvernului să concesioneze sau să vîndă bogăţiile naturale din România.
Fără să aibă atribuţii legale, Guvernele post-decembriste au concesionat, de regulă, unor firme străine exploatarea numeroaselor şi uriaşelor bogăţii naturale din România la cele mai mici redevenţe din lume, dar la comisioane a fost viceversa. Ca urmare, Direcţia Naţională Anticorupţie (D.N.A.) şi Parchetul fac nani.
La cîteva zile după instalarea sa, premierul alogen Ungureanu a fost prezentat drept salvatorul României, locomotiva P.D.L., un lider politic cu viziune europeană, viitorul candidat la funcţia de preşedinte al ţării etc. Manipulatorii de opinie, majoritatea alogeni, îl urcau zilnic în sondaje, acesta crescînd precum ciupercile după ploaie. S-a repetat scenariul cu un alt alogen, Theodor Meleşcanu (plecat din F.S.N. şi trecut prin F.D.S.N., P.D.S.R., A.p.R. şi P.N.L.) cu care a făcut schimb la conducerea Serviciului de Informaţii Externe (S.I.E.). După 78 de zile s-a spart balonul şi a dispărut candidatul, fiind în anul Caragiale. Invizibilul fost premier s-ar putea să reapară la alegerile parlamentare. Pînă atunci, după acelaşi scenariu aplicat de către stăpînii străini ai României la toţi foştii premieri, acum Victor Ponta îi menajează pe cei care pînă la el: au adoptat ordonanţe de urgenţă neconstituţionale; au încălcat prevederile legale; au îndatorat Poporul Român cu peste 150 miliarde euro; au dat, aproape gratuit, străinilor bogăţiile naturale ale României; au determinat implozia economiei româneşti; le-au luat românilor speranţa, demnitatea şi mîndria de a trăi în ţara lor moştenită de la Poporul Primordial, de la geto-daci; au pus la cale şi au realizat privatizări frauduloase; au încheiat contracte cu „băieţi deştepţi din energie“ etc.
Cu toate că România, Grădina Maicii Domnului, este foarte bogată în resurse naturale, veniturile la Bugetul de Stat de pe urma exploatării şi valorificării lor sunt extrem de reduse, fiind cele mai mici din lume. De ce? Pentru că Regimurile Iliescu, Constantinescu şi Băsescu, împreună cu toate guvernele post-decembriste nu au pus pe prim plan Interesul Naţional şi valorificarea bogăţiilor naturale de către firme româneşti (aşa cum a fost pînă în anul 1989), ci pe baza unor contracte cu clauze secrete au dat unor firme străine exploatarea lor, iar Statul Român încasează redevenţe derizorii. Premierul-procuror Ponta cunoaşte aceste realităţi, dar nu acţionează aşa cum a promis şi s-a angajat, prin Programul de guvernare 2012, la transparenţă în ceea ce priveşte toate contractele vizând bogăţiile naturale ale Poporului Român. Ţara-i bogată, dar Poporul Român este din ce în ce mai sărac şi mai trist, mai îndatorat.
La tristeţile zilnice ale românilor, care nu mai au motive şi puterea de a se bucura, de a fi fericiţi, aşa cum şi-a dorit Eroul Naţional Avram Iancu, s-au adăugat la mijlocul lunii mai a.c. manifestările din Republica Moldova, mai ales aceea de la Chişinău din ziua de duminică, 13 mai a.c., şi cele puţine din România consacrate împlinirii a 200 de ani de la încorporarea Basarabiei în Imperiul Ţarist la 16 mai 1812, în urma războiului dintre Rusia şi Turcia, desfăşurat între anii 1806-1812. În urmă cu 100 de ani, la iniţiativa marelui istoric şi patriot Nicolae Iorga, anul 1912 a fost declarat anul Centenarului anexării Basarabiei. În acel an au avut loc cele mai mari proteste împotriva răpirii Basarabiei. Acum, în anul 2012, la dublul Centenar al anexării Basarabiei, Regimul Băsescu-Isărescu-Ponta şi Parlamentul României au trecut sub o adîncă tăcere Pacea de la Bucureşti din anul 1812 şi tragicele sale consecinţe. În ziua istorică de 16 mai 2012, Parlamentul României şi preşedintele Băsescu au ignorat evenimentul la fel ca şi Guvernul Ponta, care a avut şedinţa săptămînală, dar nu a avut curajul să păstreze un moment de reculegere. În timp ce la Chişinău primarul român, Chirtoacă Dorin, a arborat drapelul ţării în bernă şi 16 mai a.c. a fost declarată zi de doliu, la Bucureşti, primarul alogen Sorin Oprescu s-a făcut că plouă. Comemorarea a 200 de ani de la anexarea Basarabiei de către Imperiul rus a fost marcată la Academia Română printr-o sesiune ştiinţifică. 
Atît actuala Putere (P.S.D., P.N.L., P.C., U.N.P.R.), cît şi Opoziţia (P.D.L. şi U.D.M.R.) sunt preocupate de alegerile locale şi nu de istoria adevărată a Poporului Român.
S-a ajuns pînă acolo cu ascunderea adevărului despre Poporul Primordial, Poporul geto-dac din Ţara Sfântă, despre Limba Primordială, Limba Română, despre Alfabetul geto-dac, despre Scrierea Primordială şi despre cea mai veche şi avansată Cultură de pe Pămînt, care a existat în Dacia Mare, încît sub stricta supraveghere a Băncii Mondiale şi în timpul Regimului Băsescu-Isărescu-Tăriceanu-Boc-Ungureanu-Ponta, elevii din România au parte, în ultima clasă de liceu, de un manual cu un titlu cenzurat şi neutru numit „Istorie“.
O parte însemnată despre adevărata Istorie a Poporului Român şi a popoarelor din Europa este prezentată şi argumentată ştiinţific într-o carte de excepţie, apărută la începutul lunii mai a.c., cu titlul Valah, avîndu-l ca autor pe Gabriel Gheorghe. Dintre numeroasele texte selectate de către Gabriel Gheorghe din cărţile autorilor din Europa şi de pe alte continente voi face referire doar la două concluzii la care au ajuns savanţii Universităţii din Cambridge: „Grecii antici, ca şi restul populaţiilor europene, provin din Carpaţi“, respectiv specialiştii Universităţii Californiei din Los Angeles coordonaţi de cunoscuta profesoară de arheologie Marija Gimbutas: numai Spaţiul Carpatic şi zonele pericarpatice au urme de locuire din mileniul V  î.e.n. în toată Europa.
Noi românii avem o Ţară Sfântă, cu cea mai veche şi bogată Istorie de pe Pămînt, pe care avem datoria să o facem cunoscută, Istoria noastră adevărată, întregii lumi. Astfel, se va împlini şi dorinţa genialului Mihai Eminescu ca Poporul Român să aibă la trecutul mare un mare viitor.

Cluj-Napoca, 17 mai 2012

Dr. Gheorghe Funar