vineri, 30 august 2013

Mizele dosarului sirian: democraţia sau petrolul?



Mizele dosarului sirian: democraţia sau petrolul?

Adevăratele mize ale dosarului sirian par a fi de natură economică. Evenimentele în curs au fost escaladate după ce concernul american Noble Energy a descoperit unul dintre cele mai mari zăcăminte de gaze naturale din lume, în adâncul Bazinului Levantin din Marea Mediterană, zonă maritimă ale cărei resurse sunt disputate de Siria, Israel, Liban, Cipru şi autorităţile Hamas din Fâşia Gaza.
Israelul a fost prima ţară care şi-a proclamat imediat dreptul de exploatare. Intenţionat sau nu, zăcământul a primit, la modul general, denumirea ameninţătoare, cu conotaţii de apocalipsă biblică, „Leviathan“.
Potenţialul câmpului gazeifer este uriaş: 3.454 miliarde de metri cubi, iar perspectiva exploatării zăcămintelor a amorsat o competiţie acerbă, implicând întreg potenţialul conflictual din regiune, reprezentat de Israel, Siria, Autorităţile din Fâşia Gaza, respectiv Hamas-ul, care irită Israelul, Ciprul, care irită Turcia.
Libanul, la rândul său, a cerut la ONU să i se recunoască dreptul de exploatare a zăcământului în apele sale teritoriale, cea mai vocală revendicare venind din partea mişcării Hezbollah, susţinută de Iran, care, de asemenea, irită Israelul.
Concomitent cu acest potenţial conflictual, Qatarul şi Turcia i-au prezentat preşedintelui sirian Bashar al Assad proiectul de gazoduct Qatar-Arabia Saudită-Irak-Siria-Turcia, de unde gazul putea fi exportat şi spre Europa, în detrimentul Federaţiei Ruse, interesată să deţină monopolul exportului de gaze către Europa.
Ruşii au intervenit pe lângă Bashar să nu semneze contractul cu Qatarul şi, ca să fie siguri că l-au convins, i-au „capacitat“ pe generalii fideli Moscovei. După cum se ştie, preşedintele Bashar nu are autoritate asupra armatei, aşa cum avea părintele său. El este dependent de generalii moşteniţi de la tatăl său, cu care Moscova tratează direct, fiind doar informat asupra celor convenite.
Între ciocan şi nicovală, Bashar a respins oferta qatarioto-turcă în favoarea proiectului de gazoduct din Iran. În această situaţie, cei care hotărăsc cine sunt beneficiarii gazelor sunt Iranul, China, India şi Rusia.
Construcţia gazoductului a început imediat, iar forţele destabilizatoare au fost activate. Când a început aşa-zisa revoltă din Daraa, Bashar a cerut autorităţilor să explice populaţiei situaţia creată şi să se găsească o rezolvare paşnică. Armata, însă, s-a implicat, cu de la sine putere, în reprimarea nemulţumirilor, ignorând ordinul preşedintelui. Logica generalilor a fost aceea că „trebuie dată o lecţie Opoziţiei, că în Siria nu se vor repeta «primăverile arabe» în regie occidentală“, iar Bashar trebuie să înţeleagă că nu are experienţa necesară pentru a soluţiona o astfel de criză.
Şi de atunci, Bashar şi familia lui sunt, practic, prizonieri la palat. Nu pot să plece, stau şi „plătesc facturile“ pentru tot ce le face Armata. Ce se va întâmpla cu el? Probabil va fi ţapul ispăşitor.
Fraţii Musulmani, încurajaţi să escaladeze violenţele şi teroarea
S.U.A., Turcia, Qatarul şi Arabia Saudită au început să sprijine direct organizaţia Fraţii Musulmani, ca element destabilizator pentru regimurile „trădătoare“, care au negociat cu Iranul, Rusia, China şi India zăcămintele din Bazinul Leviatanului.
Dar, „paradoxal“ în acest conflict, şi reţeaua Al Qaeda este „aliata“ S.U.A.!
Navele turceşti se angajează în tot felul de conflicte cu navele de prospecţie americane, israeliene şi cipriote în Marea Mediterană. Turcia importă din Rusia 60 la sută din necesarul de gaze naturale şi nu poate lăsa „inamicul istoric“ să gestioneze şi „Leviathanul“. Dacă în Siria vor primi puterea Fraţii Musulmani, se speră că se va inversa avantajul. În cazul „Leviathanului“, apreciază experţii în problemele Orientului Mijlociu, niciuna dintre parţi nu va ceda fără luptă. Şi în acest caz, petrolul, iar nu grija pentru popoarele arabe, a adus atâtea nave de război în Mediterana.
Indiferent de concluziile comisiei de experţi ai O.N.U. cu privire la utilizarea armei chimice, principalele puteri occidentale par a fi decise să-i administreze o corecţie exemplară liderului de la Damasc.
Fermitatea acestei decizii rezidă, în primul rând, din faptul că, la 26 august  2013, Departamentul de Stat a amânat, din cauza „consultărilor continue“ cu privire la atacul cu arme chimice din Siria, întrunirea americano-rusă de la Haga, programată pentru 28 august  2013, la care urmau să participe importanţi diplomaţi din Statele Unite şi Rusia (subsecretarul american de stat pentru afaceri politice, Wendy Sherman, ambasadorul american în Siria, Robert Ford, şi vice-miniştrii ruşi de externe, Ghennadi Gatilov şi Mihail Bogdanov). Scopul întâlnirii era acela de a dezbate planurile de organizare a unei conferinţe internaţionale de pace privind încheierea războiului civil din Siria.
Nu putem suspecta, având în vedere premisele anterior menţionate, existenţa vreunui interes al Siriei de a sabota întâlnirea ruso-americană, menită a găsi soluţii politice crizei. Aşadar, este greu de presupus ca liderul de la Damasc să-şi fi îngreunat situaţia prin ordinul criminal de folosire a armei chimice.
Rusia „regretă“ că Statele Unite au decis să amâne o reuniune bilaterală privind Siria, a anunţat (27 august 2013) adjunctul ministrului rus de Externe, Ghennadi Gatilov, citat de AFP. „Elaborarea mecanismelor unei reglementări politice în Siria ar fi fost extrem de utilă chiar acum, în timp ce ameninţarea unei acţiuni armate planează asupra acestei ţări, a adăugat el (...).“
Pe de altă parte, purtătorul de cuvânt de la Casa Albă, Jay Carney, potrivit CNN International, a dat ca cert faptul că regimul de la Damasc este răspunzător de atacul chimic. Aceasta înainte ca experţii O.N.U. să-şi înceapă investigaţiile.
„J. Carney: (...) După cum am subliniat la 26 august 2013, serviciile de informaţii din S.U.A. lucrează la un raport cu privire la situaţia din Siria pe care îl vom da publicităţii după ce îl vom primi. (...) Nu există nici o îndoială că, la 21 august 2013, au fost utilizate arme chimice la scară largă în apropiere de capitala Damasc, (...) regimul sirian fiind responsabil de derularea unui asemenea atac. Deţinem informaţii cu un grad ridicat de credibilitate referitoare la faptul că regimul sirian a folosit deja arme chimice în acest conflict, având în vedere că deţine controlul asupra depozitelor cu arme de acest gen din ţară.“
Oficiosul The Washington Post din 27 august 2013 întăreşte spusele purtătorului de cuvânt: „Administraţia Obama are în vedere o acţiune militară împotriva Siriei cu scop şi durată limitată, menită a servi drept repercusiune pentru utilizarea de către Damasc a armelor chimice şi ca mijloc de intimidare, (...) au declarat importanţi oficiali din cadrul Administraţiei S.U.A.“.
Pe un teren deja pregătit, secretarul de stat al Apărarii, Chuck Hagel, vine să confirme, prin intermediul postului britanic de televiziune BBC World, că „S.U.A. sunt pregătite să lanseze un atac asupra Siriei“. La acelaşi post de televiziune, premierul David Cameron şi ministrul de Externe, William Hague, s-au exprimat clar că Marea Britanie are în vedere un răspuns fără sprijinul unanim al O.N.U., în acest sens fiind rechemat în sesiune Parlamentul.
Alertat, preşedintele Vladimir Putin şi-a întrerupt o întâlnire, preţ de câteva minute, pentru o convorbire telefonică urgentă cu premierul britanic, solicitată de acesta din urmă, pentru a-l informa asupra poziţiei britanice faţă de recentele evoluţii ale crizei siriene.
Postul de radio Vocea Rusiei a făcut cunoscută poziţia Moscovei, prin intermediul ministrului sirian de Externe, Walid Al Mouallem, care a declarat că „Rusia nu va lăsa fără sprijin Guvernul sirian“. (...) De asemenea, Mouallem a declarat că „de agresiunea împotriva Siriei şi continuarea conflictului pe pământul sirian, este interesat mai presus de toate un singur stat – Israelul“. Potrivit ministrului (28 august 2013), decizia S.U.A. de a amâna negocierile cu Rusia programate pentru miercuri, consacrate reglementării politice a crizei siriene, se explică prin influenţa Israelului“.
Iată, aşadar, cum cercul raţionamentelor analitice se închide susţinut de fapte şi evenimente materiale cu relevanţă informativă predictivă: „Avioane de război şi transportoare militare au început să ajungă la baza aeriană a Marii Britanii din Cipru, Akrotiri, care se află la mai puţin de 160 de kilometri de coasta siriană, aspect care reprezintă un indiciu al intensificării pregătirilor pentru derularea unui atac militar împotriva regimului lui Bashar Al-Assad, au declarat pentru The Guardian, sub protecţia anonimatului, doi piloţi comerciali. (...) Totodată, rezidenţi din apropierea facilităţii militare au precizat că activitatea bazei a fost mult mai alertă, în ultimele 48 de ore, decât în mod normal. În cazul în care se ordonă atacarea unor ţinte siriene, Cipru va reprezenta, probabil, un punct central al campaniei aeriene. (...)“
De „ultimă oră“ sunt ştirile care pun la îndoială justeţea unei intervenţii armate, dar şi surpriza pe care Parlamentul britanic i-a făcut-o guvernului de la Londra, respingând o intervenţie militară în Siria.


sâmbătă, 24 august 2013

Coabitarea Mircea Dusa, U.D.M.R. si mafia lemnului din Harghita



Coabitarea Mircea Duşa, U.D.M.R. şi mafia lemnului din Harghita!

Dormitorul imens pe care îl are în sediul Ministerului Apărării Naţionale se pare că nu îl mai satisface pe Mircea Duşa. Politicianul ardelean care a făcut carieră lăudându-se că are cea mai faină pălincă din tot Parlamentul vrea acum, musai, să se întoarcă la şefia Internelor.
 
 Desigur, asta nu înseamnă şi că se va afla la „butoanele“ celui mai „fierbinte“ minister din tot guvernul. Numai că, de această dată, „sforarii“ din spatele întregii ţesături de culise prin care se încearcă „reîncoronarea“ lui Duşa nu sunt influenţele „clanuri“ de chestori. Situaţia este cu mult mai gravă, explozivă chiar, Serviciile Secrete suspectând că printre „susţinătorii“ care fac presiuni în acest scop se numără şi membri marcanţi ai aşa-numitei „mafii a lemnului“ din Harghita. Iar un raport incendiar privind legăturile financiare dintre „patriotul“ Duşa  şi etnici maghiari cercetaţi pentru defrişarea pădurilor din mult trâmbiţatul „ţinut secuiesc“ a pus deja pe jar structurile din sistemul de siguranţă naţională.

UDMR e  miezul!

Totul a pornit de la sesizarea „neamţului“ Hans Hedrich, vicepreşedintele Neuer Weg, Asociaţia „Sighişoara Durabilă“. Pentru că, mergând pe urma firului oferit de bătăioasa organizaţie, structurile statului au descoperit o încrengătură incredibilă de interese financiare majore, răspunzătoare de tăierea ilegală a sute de hectare de pădure din inima Transilvaniei. Iar dacă, la bun început, suspecţii de serviciu au fost doar minoritari maghiari, majoritatea dintre ei conectaţi la vârful U.D.M.R., s-a descoperit, ulterior, că este vorba despre o veritabilă grupare infracţională transpartinică. Formată, pe lângă lideri „istorici“ ai principalei formaţiuni politice care reprezintă interesele cetăţenilor români de etnie maghiară, din consilieri locali şi judeţeni, prefecţi, ofiţeri superiori din M.A.I. şi chiar reprezentanţi ai unor servicii secrete.

Pârâul Brici
Drept urmare, s-a întocmit un raport alarmant, privind penetrarea sistemului de siguranţă naţională a României de către „mafia lemnului“ din Harghita. Considerată răspunzătoare, printre altele, de „tăieri ilegale de pădure la scară industrială, de către firmele de exploatare forestieră apropiate de Mircea Duşa“. Mai mult, în respectivul raport se fac acuze directe la adresa actualului ministru al Apărării: „Există suspiciuni că o parte din cele aproximativ 4 milioane de euro rezultate din vânzarea lemnului tăiat ilegal de pe câteva sute de hectare din Pârâul Brici, la Sud-Vest de Topliţa, au fost investite în campania electorala a lui Mircea Duşa“.

Un ministru generos
În rapoartele informative care, după cum susţin sursele noastre, au fost aduse la cunoştinţa premierului Victor Ponta, care va trebui să ia o decizie în acest sens, Mircea Duşa este acuzat că, profitând de funcţia de ministru de Interne, a acţionat în sensul protejării celor din „mafia lemnului“. Mai mult, ca şef al M.A.I., Duşa şi-ar fi asumat şi răsplătirea unor ofiţeri suspectaţi de către alte structuri ale statului de implicare în atotputernica „mafie a lemnului“.


Unde sunt dosarele?

 Astfel că, în prezent, se fac verificări minuţioase cu privire la modul „misterios“ prin care au fost trase pe linie moartă sau chiar au dispărut cu totul dosarele penale făcute de către organele de cercetare penală împotriva celor suspectaţi că au defrişat mii de hectare de pădure. Iar pe lângă Mircea Duşa, printre politicienii suspectaţi că au protejat „mafia lemnului“ apare şi numele lui Valer Dorneanu, actualmente judecător al Curţii Constituţionale! Cert este că izolarea lui Mircea Duşa, ca ministru al Apărării, de către omologii din restul ţărilor partenere din N.A.T.O. are la baza şi aceste informaţii intrate în posesia marilor cancelarii occidentale. Însă, după presiunile externe făcute, degeaba va fi „zburat“ Duşa de la M.Ap.N., dacă el va fi numit la Interne. Mai ales că unele structuri speciale susţin că P.S.D.-istul a fost sincer când a declarat că el nu vrea la M.A.I. Se pare, însă, că de la spate îl împing tocmai grupurile de presiune cărora le este dator. Oricum, vom reveni, în exclusivitate, cu amănunte incredibile din acest raport incendiar.

Credeți că premierul Victor Ponta ar trebui să-l demită pe ministrul Mircea Dușa, dată fiind apariția numelui acestuia în dosarul „Mafia lemnului“? afia lemnului“?

Da, ar trebui. Dar asta nu înseamnă că o să se şi întâmple. Am mai văzut că se poartă trecutul cu vederea
Nu, doar pentru că numele lui Duşa apare în dosar nu înseamnă că e vinovat
Dacă asta ar fi o ţară cu aleşi măcar cu pretenţii de politicieni „ca afară“, Duşa ar demisiona înainte ca Ponta să apuce să-l demită
Citeşte şi dă mai departe!

luni, 19 august 2013

Scrisoare deschisa catre Valeriu Pricina




Scrisoare deschisă către Valeriu Pricină
Domnule Valeriu Pricină
           Vă scriu aceste rânduri fără nici cea mai mică  plăcere, ele fiind o reacţie la acţiunile dumneavoastră din ultima vreme.
           La 4 martie 2013, la întâlnirea cu ministrul apărării, în timp ce expuneam un punct de vedere critic la adresa lui Gabriel Oprea, dumneavoastră m-aţi întrerupt şi aţi arătat că, totuşi, acesta a făcut foarte mult bine pensionarilor militari. Nu am ripostat din respect pentru domnul ministru.
             În etapa imediat următoare, în toate apariţiile la diferite posturi de televiziune aţi adus adevărate elogii lui Gabriel Oprea, care, totuşi, este vinovatul principal de haosul existent în sistemul de pensii militare. Am solicitat  Biroului Operativ al S.C.M.D. să vă interzică  exprimarea unor astfel de poziţii, contrare intereselor sindicatului,  sau să fiţi obligat, pe timpul apariţiilor tv, să anunţaţi că exprimaţi opinii personale.
            La şedinţa C.D. din 14 iunie 2013, atunci când, la propunerea reprezentanţilor din teritoriu, s-a conturat ideea organizării unui miting de protest, pe 20 iunie 2013, şi nu în iulie, cum a propus Biroul Operativ, dumneavoastră aţi ieşit din sala de şedinţă. După câteva minute, după ce i-aţi raportat lui Gabriel Oprea ce hotărâre se preconiza, aţi revenit şi ne-aţi anunţat plin de satisfacţie că acesta ne asigură că se va implica personal şi legea reparatorie va fi aprobată în şedinţa Camerei Deputaţilor din 18 iunie 2013. Am avut, atunci, confirmarea că dumneavoastră aveţi o legătură suspectă cu cel care, nu cu mult timp în urmă, era declarat duşmanul numărul unu al pensionarilor militari.
            Cu un tupeu ieşit din comun, dumneavoastră, vicepreşedinte fondator al S.C.M.D.,  ne anunţaţi că, începând cu  9 august 2013, aţi devenit membru al UNPR, această formaţiune oferindu-vă o funcţie de mare răspundere. Din ceea ce am prezentat rezultă fără dubii că, în cadrul sindicatului, aţi reprezentat cu mult timp înainte interesele lui Gabriel Oprea.
          Prin acţiunea dumneavoastră aţi afectat imaginea S.C.M.D. şi aţi produs o imensă dezamăgire miilor de membri oneşti ai sindicatului.
          În aceste condiţii, consider ca un act de minimă demnitate din partea dumneavoastră să vă daţi demisia din SCMD sau măcar să vă autosuspendaţi din funcţia de vicepreşedinte. Aţi putea, astfel, să vă concentraţi eforturile pentru coordonarea acţiunilor „generalilor de carton“ şi ale „coloneilor de tinichea“, creaţii ale „eroului între eroii neamului“, Gabriel Oprea.
           Dacă acest lucru nu se va întâmpla, în şedinţa următoarea a C.D. voi propune suspendarea dumneavoastră din funcţie.
Colonel (r.) Remus Macovei
P.S. – Referitor la atitudinea colegilor din sindicat faţă de punctele de vedere exprimate pe timpul apariţiilor dumneavoastră la diferite posturi  tv, vă trimit un mesaj primit de la un coleg din Focşani: „Fraţilor, opriţi-l pe Pricină de a mai bate câmpii pe posturile TV. Este un demagog. Latră aiurea şi bate câmpii. Ăsta nu ştie definiţia militarului şi vorbeşte despre Armată. Vezi RTV, ora 22 şi 15 min din 01 august 2013.  Ce ştie el despre viaţa de cazarmă? Filme, reportaje, documentare făcute pe bani mulţi. Acum tot pe bani vorbeşte. Mă cam ruşinez cu un asemenea exemplar din SCMD. Vom fi nevoiţi să luăm atitudine fermă faţă de acest individ, care a avut comun cu Armata doar statul de plată şi cascheta – în rest nimic“!