GUVERNAREA GLOBALĂ ŞI ROŞIA MONTANĂ
Aveţi uneori simţămîntul că în jurul vostru se petrec
lucruri asupra cărora parcă nu aveţi nici un control? Aveţi, uneori, impresia că
sunteţi neputincioşi în faţa unor evenimente ori tendinţe care apar peste
noapte şi se extind fără ca cetăţenii să aibă vreun cuvînt de spus? Vă simţiţi,
uneori, alienaţi de lucrurile care se petrec în jurul vostru? Aveţi impresia că
istoria se derulează în faţa ochilor voştri fără a putea face ceva? Sunteţi
frustraţi că diverse organizaţii neguvernamentale din afara României uneori par
să aibă mai multă influenţă asupra legiuitorilor ori statului român decît noi,
cetăţenii ei? Vă preocupă că liderii noştri par să asculte mai mult de vocea
unor grupuri străine decît de noi?
Dacă răspunsul la aceste întrebări
este afirmativ, vă asigurăm că nu sunteţi singurii care gîndesc aşa. La fel gîndesc
tot mai mulţi cetăţeni din întreaga lume. La noi acasă părem a fi neputincioşi
privind exploatarea resurselor noastre naţionale şi parcă nu avem nici un cuvînt
de spus. Fie că e vorba de aurul nostru, adică Roşia Montană, de gazele noastre
de şist, adică Vaslui, ori gazele naturale din Marea Neagră, toţi suntem afectaţi
de o influenţă pare-se invizibilă, dar reală. Parcă Chevron şi Exxon au mai
multă influenţă în ţara noastră decît noi şi parcă la fiecare tîrg pe care îl
facem cu occidentalii pierdem. Ori gîndiţi-vă la ideea că planeta e
suprapopulată, [1], o idee apărută undeva, cîndva, generată de cineva, care, însă,
a fost îmbrăţişată de elita secularistă a lumii [2], de organizaţii internaţionale
[3], de Uniunea Europeană şi se manifestă în genocidul global numit avort [4].
Ori gîndiţi-vă că, dacă dorim să eutanasiem cîini maidanezi, organizaţiile
occidentale ne sar în cap şi intimidează conducerea României. Iar dacă ne
opunem influenţelor nocive care vin din afara României, ni se spune că nu
suntem în pas cu lumea ori chiar habotnici.
Guvernarea globală
Dacă doriţi un răspuns la întrebările
ori preocupările acestea, citiţi mai departe. Tot mai mulţi cetăţeni şi cercetători
sunt şi ei preocupaţi de subminarea suveranităţii naţionale de la un capăt la
altul al Pămîntului, de erodarea statului de drept şi a democraţiei şi de
diminuarea treptată a influenţei individului în societate în folosul grupurilor
suprastatale. Ei numesc acest fenomen guvernarea globală, o tendinţă în
faţa căreia chiar şi marile puteri par să fie neputincioase. Guvernarea globala
ne preocupă şi pe noi, mişcarea pro-familie din România şi din întreaga lume,
pentru că ea afectează valorile. Le modifică contrar voinţei cetăţenilor lumii
şi le împinge într-o direcţie radical opusă. Celor care sunt îngrijoraţi ori
doresc să cunoască mai mult despre guvernarea globală le recomandam cartea lui
John Fonte, Sovereignty or Submission („Suveranitate ori supunere“), publicată în 2011. John Fonte e un
autor american, iar argumentele cărţii lui, cu toate că sunt adresate mai mult
americanilor, sunt valabile pentru orice individ îngrijorat de erodarea democraţiei
şi a suveranităţii naţionale. Asta ne vizează şi pe noi, cetăţenii Uniunii
Europene şi ai României. Subtitlul cărţii lui Fonte atrage atenţia asupra
subiectului cît se poate de serios al cărţii: Will Americans Rule Themselves or Be Ruled by Others (Se vor
guverna americanii pe ei înşişi ori vor fi ei guvernaţi de alţii“?) Această întrebare trebuie să ne-o
punem şi noi, cetăţenii României, la fel ca şi cei care ne conduc: ne vom
guverna noi, românii, pe noi înşine ori vom fi guvernaţi de alţii?
Un concept nou
Conceptul de guvernare globala e un
concept relativ nou. Şi asta îngrijorează. Datează de la finele Războiului
Rece, adică de cel mult 25 de ani, dar ramificaţiile acestei idei sunt bine înfipte
peste tot, la nivel academic, politic, legislativ, juridic, ori la nivel de
organizaţii internaţionale. El devine tot mai mult baza deciziilor guvernelor
naţionale si al tratatelor bilaterale ori internaţionale. Un exemplu sunt
Protocoalele de la Kyoto privind încălzirea globala, ori stabilirea, în
trecutul recent, a Curţii Penale Internaţionale. Mai zilnic apar articole în
presă, comentarii în mass media,
dezbateri televizate, ori conferinţe peste tot în lume care promovează
guvernarea globala în detrimentul guvernării suverane şi naţionale. Opoziţia
fătă de acest trend care se extinde cu o viteză mare este aproape inexistentă.
A te opune înseamnă a risca să fii numit înapoiat. Cartea lui Fonte, însă,
exprimă vocea şi îngrijorarea majorităţii covîrşitoare a cetăţenilor lumii, în
primul rînd a americanilor de rînd, care se împotrivesc guvernării globale. Cu îngrijorările
exprimate de el se identifică, probabil, şi majoritatea covîrşitoare a cetăţenilor
României şi a celor care citesc aceste rînduri.
Guvernarea globală este, de fapt, un
sistem politic, ori un regim politic nou. Unul care, la fel ca cele de
dinaintea lui, se crede mai bun ca cele care au existat în trecut, mai capabil
să rezolve problemele societăţii contemporane, dar nu pornind de la reţete naţionale,
ci de la reţete globale. La nivel concret, guvernarea globală caută să
uzurpe autoritatea parlamentelor naţionale, alese – ori demise şi realese – de
cetăţeni prin alegeri libere, democratice, şi să învestească această autoritate
în organizaţii suprastatale, tribunale internaţionale, birocraţii transnaţionale,
ori organizaţii neguvernamentale internaţionale. Acestea din urma nu dau
socoteala nimănui. Cetăţenii sunt fără putere să le demită ori să le influenţeze
direcţia. În sistemul de guvernare naţional, autoritatea politică decurge de la
cetăţeni la Parlament, dar în sistemul de guvernare globală autoritatea decurge
în sens invers, de sus în jos. Pot, oare, cetăţenii Europei să demită din funcţie
membrii Comisiei Europene, aceste persoane atît de influente care ne fac viaţa
mizerabilă, spunîndu-ne chiar şi ce putem pune în grădinile noastre, cît şi cînd?
Ori cîte vite pot să pască laolaltă pe un hectar de pămînt? Răspunsul este
negativ. Este guvernarea globală, deci, democrată? Categoric nu!
Ori gîndiţi-vă la politica externă adoptată de Uniunea
Europeană de promovare a avortului în ţările sărace ale lumii. Recent Uniunea
Europeana a alocat 38 de milioane de euro pentru acest scop. Pot cetăţenii U.E.
să se opună? Pot ei să zică „Nu“? Pot ei să tragă la răspundere pe cei puţini
care au adoptat această politică antiumană? Răspunsul este acelaşi: „Nu“! Un
alt exemplu e promovarea prin corpul diplomatic al Uniunii Europene a „drepturilor
minorităţilor sexuale“ în Lumea a Treia. Pot cetăţenii Uniunii Europene să spună
că nu e bine şi că fondurile alocate pentru acest program sunt risipă de bani?
Nu. Ar putea România să reintroducă pedeapsa cu moartea chiar dacă cetăţenii ei
doresc? Categoric nu! [Dar există o posibilitate: ieşirea din Uniunea
Europeană – n.red.]
Aceste poziţii asupra cărora nu avem control sunt decise
de un grup foarte restrîns de persoane, elita lumii occidentale. Plătiţi din
fondurile publice, se adună pentru conferinţe care durează săptămîni la rînd, iau
decizii şi le transpun la nivel global prin comitetele organizaţiilor mondiale.
Ne spun că scopurile lor sunt nobile: avortul protejează femeile, iar „drepturile
minorităţilor sexuale“ reflectă aspiraţia societăţii globale spre egalitate.
Care om cu mintea întreagă, deci, s-ar putea opune acestor idealuri „nobile“?
Dar aceste grupuri, bine înfipte la nivel transnaţional,
sunt agresive. La sfîrşitul anilor ’90 elita transnaţională a născocit noţiunea
de „incitarea la ură“ („hate speech“)
cerînd ca statele suverane să îngrădească libertatea de exprimare la nivel naţional
care „incită la ură“ împotriva diverselor grupuri minoritare. În 2001, un
comitet O.N.U. a înaintat un Memoriu Statelor Unite cerînd abrogarea
amendamentului la Constituţia S.U.A., care datează din anul 1780 şi care
interzice autorităţilor să îngrădească libertatea cuvîntului. Motivul: garanţiile
constituţionale împiedică adoptarea de legislaţie internă pentru interzicerea
discursurilor care jignesc. România îşi are şi ea echivalentul mişcării transnaţionale
de restrîngere a libertăţilor individuale: se numeşte Consiliul National pentru
Combaterea Discriminării [5], care îi amendează pe cetăţenii ţării care fac
afirmaţii care, în opinia celor de la C.N.C.D., ofensează diverse grupuri din
România.
Cu multă agresivitate acţionează şi un alt comitet O.N.U.,
acela care monitorizează Convenţia de Eliminare a Tuturor Formelor de
Discriminare Împotriva Femeilor. Scopul Convenţiei, enunţat elocvent ca fiind
acela de a promova sănătatea femeii, este, de fapt, la nivel practic, acela de
a promova avortul şi controlul populaţiei. În 1997, acest Comitet a atacat
Slovenia pentru că doar 30 la sută dintre copiii Sloveniei erau înscrişi la grădiniţă.
Oare ce o avea asta cu guvernarea globală? Locul copiilor e la creşă şi în grădiniţă,
iar al femeii la birou, după ideologia guvernării globale.
Drepturile omului
Aici se încadrează şi mult trîmbiţatele
drepturi ale omului. Care om cu mintea sănătoasa s-ar opune „drepturilor omului“?
Problema, însă, este că „drepturile omului“ sunt născocite de un grup restrîns
de personalităţi radicale, apoi sunt adoptate de diverse comitete ale O.N.U.,
iar, apoi, transmise pe verticală, de sus în jos, pentru a fi adoptate de
statele suverane şi implementate de tribunale internaţionale ori regionale.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului se încadrează exact în acest perimetru.
Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu menţionează orientarea sexuală, dar
C.E.D.O. e obsedată de promovarea agresivă a nediscriminării pe bază de
orientare sexuală şi a drepturilor „minorităţilor sexuale“. Pur şi simplu a
trecut peste voinţa statelor suverane şi a inserat în jurisprudenţa ei
nediscriminarea orientării sexuale. Curtea Inter-Americană a Drepturilor
Omului, echivalenta de dincolo de Ocean a C.E.D.O., face ravagii în Lumea Nouă.
Condamnă toate statele din Emisfera Vestică pentru tot felul de încălcări de
drepturi ale omului. Din fericire, însă, spre deosebire de C.E.D.O., deciziile
ei nu sunt obligatorii pentru statele membre. Inflaţia „drepturilor omului“ creşte
în timp ce penuria obligaţiilor creşte şi ea. Cu alte cuvinte, inflaţiei drepturilor omului îi corespunde
o penurie a obligaţiilor.
În vara anului trecut un grup de ideologi bine cunoscuţi
ai guvernării globale, printre ei Noam Chomsky şi Richard Falk, au lansat un Manifesto
for a Global Democracy („Manifest pentru o democraţie globală“). A
fost lansat la London School of Economics. Printre ideile sugerate de ei se află
şi stabilirea unei Adunări Parlamentare a Naţiunilor Unite, care, în timp, să
se transforme într-un Parlament Mondial. „Cerem, zic ei, fiecărei fiinţe umane
să participe la constituirea unei democraţii globale“ („We ask every human being to participate in the constitution of a global
democracy“). Textul Manifestului poate fi citit aici: [6].
Uniunea Europeană şi guvernarea globală
Uniunea Europeana este experimentul cel mai radical
cunoscut pînă în prezent privind guvernarea globală. Se vorbeşte mult despre
ceea ce se recunoaşte pe faţă: Uniunea Europeana suferă de un deficit
democratic. Uniunea Europeană nu e o
democraţie, ci o birocraţie suprastatală care reglementează cele mai mici
detalii din viaţa cetăţenilor europeni. Aici noi, românii, avem deja o experienţă
neplăcută. Din lacul comunist am căzut în puţul birocraţiei suprastatale
unionale. Parlamentarii noştri îşi petrec majoritatea timpului implementînd în
România directivele unionale adoptate împotriva voinţei noastre la nivel
unional de o elită transnaţională. Elita transnaţională nu e loială faţă de
statele membre ori faţă de cetăţenii Europei. Ei sunt loiali guvernării transnaţionale,
globale.
Dar România? Guvernarea globală se simte tangibil şi
în România în contextul actual de revizuire a Constituţiei. Ideologia care se
manifestă în spatele acestui demers e una a guvernării globale. E bine ca cetăţenii
ţării să fie suspicioşi faţă de intenţia de regionalizare a ţării şi de
abrogare a caracterului suveran al României. A.F.R. nu e indiferentă faţă de
uzurparea suveranităţii noastre naţionale. A.F.R. a propus cîteva amendamente
constituţionale care să împiedice exercitarea guvernării globale în România,
printre ele supunerea la referendum a tratatelor de integrare europeană, ori
nerecunoaşterea în România a deciziile C.E.D.O. care contravin Constituţiei României.
AFR vă recomandă: Vă recomandăm
recenzia alăturată a cărţii lui John Fonte, publicată în National Review pe
13 septembrie 2011 [7].
Parteneriatele civile în România
Vă informăm asupra situaţiei la zi a proiectului de
legiferare în România a uniunilor civile între persoane de acelaşi sex, iniţiat
de d-l Remus Cernea în iunie. Proiectul acesta e şi el, de fapt, un exemplu al
guvernării globale. Noţiunea de parteneriate civile îşi are originea în afara
României, în ţările Occidentale. E promovată de sus în jos, ea fiind deja
acceptată de organizaţii transnaţionale. Propunerea a fost trimisă la comisiile
Senatului. Vă recomandăm tuturor să intraţi pe site-ul www.parteneriat-civil.ro,
care sumarizează pericolele acestei iniţiative legislative şi propune acţiune
cetăţenească. ÎI RUGĂM PE TOŢI CITITORII SĂ-ŞI CONTACTEZE IMEDIAT PARLAMENTARII
ŞI SĂ LE CEARĂ SĂ VOTEZE ÎMPOTRIVA ACESTEI LEGI.
Vreţi să fiţi informaţi?
Buletinul informativ A.F.R. apare în fiecare Marţi şi e
dedicat mai mult ştirilor de ultimă oră, iar publicaţia A.F.R. online apare în fiecare Joi şi e dedicată
mai mult comentariilor şi opiniilor. Cei care doriţi să primiţi săptămînal ştiri
şi comentarii la zi privind valorile şi evenimentele legislative, politice şi
sociale care vă afectează familiile atît la nivel naţional, cit şi la nivel
unional şi internaţional, sunteţi invitaţi să vă abonaţi la buletinul
informativ săptămînal A.F.R. Cum? Înregistrîndu-vă numele şi adresa electronică
pe pagina home a site-ului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro.
Faceţi-ne cunoscuţi!
Faceţi-ne cunoscuţi familiilor şi prietenilor dumneavoastră.
Daţi mai departe mesajele noastre şi încurajaţi-i să se aboneze. Vă mulţumim.
Anunţuri
Cei care doriţi să faceţi anunţuri prin intermediul A.F.R.
privind evenimente legate de familie şi valori morale şi spirituale vă rugăm să
ni le transmiteţi la office@alianta-familiilor.ro.
Alianţa
Familiilor din România
14 noiembrie 2013
Post Scriptum. Apelăm la
posibilităţile organizaţiei Alianţa Familiilor din România de a se documenta şi
a ne comunica pentru clarificare, următoarele informaţii: 1) pentru care merite
profesionale şi intelectuale a fost numit Remus Cernea consilier al premierului
Victor Ponta; 2) pentru care merite profesionale, intelectuale şi politice a
fost propus şi ales deputat în Parlament pe listele P.S.D., ţinînd cont că nu a
exercitat nici o meserie, că nu a avut niciodată serviciu, s-a dovedit a fi un
traseist partinic [8] şi că, pînă la angajarea lui în Guvernul Ponta 2 şi,
apoi, pînă la pricopsirea lui cu sinecura de la Parlament, de la Hidroelectrica
şi Nuclearelectrica şi de cine mai ştie unde [9], a trăit ca o căpuşă pe
spinarea părinţilor; 3) dacă pledoaria deputatului ex-P.S.D.-ist Remus Cernea
în favoarea sodomiştilor şi a lesbienelor – indicaţi, eufemistic, aici, precum
şi în textele legislative interne şi internaţionale prin expresia inadecvată şi
obscură „minorităţi sexuale“ – este determinată de faptul că ar fi „băiat bun“,
adică ar fi şi el pederast, mai ales că în sprijinul acestei supoziţii pledează
şi ideea lui că în România „va fi democraţie atunci cînd preşedintele României va
fi o ţigancă lesbiană şi atee“ [10]!
Cu alte cuvinte, nu ştiu cum se face, dar se pare că mondialismul este impus de poponarii de
la Uniunea Europeană, de finanţiştii şi politicienii depravaţi din Occident,
adică de nişte minoritari! Iar cînd
minoritatea dictează majorităţii, atunci nu mai este democraţie, ci e
dictatură! Or, se zice că lumea s-a săturat de dictaturi şi caută să instituie
democraţia. Atunci, să instituim democraţia şi să punem minorităţile cu botul
pe labe, aşa cum e firesc în democraţie!
NOTE
[7] http://www.nationalreview.com/corner/277019/john-fontes-sovereignty-or-submission-stanley-kurtz;
cartea o puteţi comanda, de ex., aici: http://www.amazon.com/Sovereignty-Submission-Americans-Themselves-Others/dp/1594035296.
[9] Cf. D.R., „Ce afacere bună e să fii pro-gay în România…“,
în NAPOCANEWS, 3 iulie 2013, pe http://www.napocanews.ro/2013/07/ce-afacere-buna-e-sa-fi-pro-gay-in-romania-cati-bani-a-luat-remus-cernea-de-la-hidroelectrica-si-nuclearelectrica.html
Colonel (r.)
Vasile I. Zărnescu
