S.O.S. STOPAŢI
EVACUAREA INSTITUTULUI DE ETNOGRAFIE ŞI FOLCOR!
SCRISOARE DESCHISĂ către
Domnul Victor Ponta, premierul
Guvernului,
Doamna Mona Pivniceru, ministrul
Justiţiei,
Domnul Mihai Gâdea, directorul
postului ANTENA 3
Antena 3 a mai făcut cîteva reportaje despre
mafia retrocedărilor constituită din „rechinii imobiliari”, cu referire,
printre altele, la cazul Romalo, care revendica, cu acte false, toată partea de
Sud-Est de zona Dristor a Bucureştilor.
Vă solicit, ca prin audienţa şi puterea de care mai
dispune presa, să interveniţi, în cadrul programului 100 de locuri de salvat din
România, şi pentru salvarea şi recuperarea caselor lui Take
Ionescu.
În urma unor procese frauduloase – în care, la fel, a
fost implicată o clică de escroci avocaţi şi judecători –, casele lui Take
Ionescu au fost „revendicate“ de un necunoscut, Călin-Mircea Popescu-Nasta – un
pretins moştenitor indirect al averii imobiliare a lui Take Ionescu.
Printre aceste case se numără imobilul din str. Arhitect Ion Mincu nr. 19 (sau
B-dul Kiseleff nr. 9), unde a funcţionat o secţie a Muzeului Naţional de
Artă; acum e ocupată de ţigani, deoarece Călin-Mircea Popescu-Nasta nu o poate
vinde – cum avea intenţia –, căci nu are acte de proprietate. O alta la fel de
importantă este aceea din str. Take Ionescu, nr. 25 (fostă str. Atena nr. 25),
în care se află sediul central al Institutului de Etnografie şi Folclor
(I.N.E.F.). Clădirea fusese vîndută statului de către Adina K. Woronieka (cf.
facsimilului cu Monitorul
Oficial nr. 163/17 iulie 1940), contra unei rente viagere, deci nu
mai putea fi restituită! Pe
8 noiembrie a.c. este ultimul termen pentru evacuarea I.N.E.F.
De fapt, s-a început evacuarea arhivei I.N.E.F., în condiţiile în care Primăria
Capitalei sau Ministerul Culturii nu au atribuit nici un sediu provizoriu
I.N.E.F.-ului. Acesta are o arhivă imensă, care reprezintă o comoară
inestimabilă pentru istoriografia şi literatura României. Această comoară se va
pierde, tot aşa cum s-a prăpădit colecţia de tablouri şi alte documente a
secţiei Muzeului Naţional de Artă din str. Arhitect Ion Mincu nr. 19,
colecţie care a fost jefuită de diverşi funcţionari (ca Aurel Dragoş Munteanu),
inclusiv de către locatarii vecini ai imobilului.
I.N.E.F. este condus de către Sabina-Cornelia Ispas,
care, deşi îl conduce de vreo zece ani, nu
a făcut nimic pentru salvarea sediului institutului; probabil
pentru această inacţiune a fost făcut academician în 2009.
A treia casă importantă a lui Take Ionescu este
clădirea din str. Take Ionescu nr. 2, din Sinaia, unde a funcţionat un cămin de
copii, care au fost aruncaţi pe drumuri. Această ultimă clădire a fost vîndută
Silviei Rednic, soţia lui Mircea Rednic, pentru 200.000 de euro – conform contactului
–, deşi în piaţă se vorbeşte de suma de 1.500.000 de euro, iar în presă se
spune că „a plătit în
schimbul ei doar 400.000 de euro, întrucît se afla într-o stare avansată de
degradare“; între timp, ziarul Adevărul
din 5 octombrie 2011 scrie că Rednic „a
plătit suma de 600.000 de euro în urmă cu şase ani“; în alt ziar se afirmă
că a
făcut investiţii de 600.000 de euro, pentru a o transforma – deşi nu are
voie, deoarece este monument istoric. Aceste sume diferite de cele din
contractul de vînzare-cumpărare – de 200.00 de euro – dezvăluie o veritabilă
evaziune fiscală prin ascunderea sumei reale – ceea ce este şi faptă penală!
Vînzarea a fost comisă cu ajutorul notarului Victor
Mocanu, dar a fost ilegală, deoarece nu a existat actul de proprietate asupra
clădirii. Clădirea a fost proprietatea Patriarhiei Române, iar în escrocherie
s-a implicat şi preotul Vasile Răduca, de la Biserica Kretzulescu. Deşi
Corneliu Ghiciu, ultimul moştenitor al lui Take Ionescu, s-a adresat
Patriarhiei Române cu memoriul nr. 6429/14 iulie 2011, în care denunţa
escrocheria şi cerea să se intervină pentru recuperarea clădirii, consilierul
patriarhal Doru Moţoc a refuzat să răspundă respectivului memoriu. Clădirea din
Sinaia fusese donată
de Adina Woronieka Eforiei Bisericii Kretzulescu, în 11 sept. 1948, deci nu mai
putea face obiectul înstrăinării şi, cu atît mai puţin, al retrocedării! (Cf.
facsimilul cu actul de donaţie).
Procesele pentru aproprierea (adică jefuirea) averii lui
Take Ionescu le-a cîştigat într-un proces la C.E.D.O., unde
Popescu-Nasta a fost apărat de escroaca Monica Macovei, fiica
ex-procuroare a colonelului
(r.) Vasile Gherghescu, care, pînă la lovitura de stat din decembrie 1989,
a fost instructor la Secţia Militară şi Probleme de Justiţie – Sector M.A.I. –
a C.C. al P.C.R. Acum, deoarece l-au ajuns blestemele pentru ceea ce au
comis el şi scorpia de fi’sa, se află internat într-un azil din Berceni, în
cărucior şi abandonat de către marea moralistă europarlamentară, care
denigrează copios România.
La C.E.D.O., România a fost apărată de Cristina
Tarcea, secretar de stat în ministerul Justiţiei. Din informaţiile mele, Monica
Macovei a ajuns cu abjecţia pînă acolo încît, în plenul şedinţei secţiei
C.E.D.O. în care a avut loc procesul, a scuipat-o în faţă pe Cristina Tarcea.
Vă rog să luaţi legătura cu d-na Cristina Tarcea, să vă confirme incidentul.
Oricum, în
urma succesului de la C.E.DO., escrocul Călin-Mircea Popescu-Nasta a primit
cea mai mare despăgubire de la statul român, de
circa un milion de euro, deşi nu
are nici un document care să ateste că are dreptul la aceste proprietăţi.
Toate aceste proprietăţi au fost lăsate, prin testament de către Take
Ionescu Academiei Române. NU există nici un act de căsătorie a lui Take Ionescu
cu Adina Olmazu, alias Adina Woronieka, recte Ecaterina-Alexandrina Woronieki
şi nici un act de moştenire cu aceste imobile în favoarea lui Călin-Mircea
Popescu Nasta; acestui individ i-a lăsat doar mobila şi nişte sume de bani la
C.E.C. (cf. facsimilele cu actul de deces al individei şi cu certificatul de
moştenitor nr. 504/1975 al E. A. Woroniecki).
Donatia A. Woroniecka pag. 1;
Donatia A. Woroniecka pag. 2; Donatia A. Woroniecka pag. 3Decizia 1017 din 13.05.1996 a Curţii de Apel Ploieşti
Dar nici Patriarhul Daniel, nici preşedintele Academiei
Române, Ionel Haiduc, nu au făcut nimic pentru a-şi apăra proprietăţile, care,
oricum, nici nu puteau fi retrocedate! Mai mult, testamentul lui Take Ionescu a dispărut din arhiva
Academiei Române! Evident, ca să se faciliteze furtul! Vinovaţi
direcţi sunt preşedintele Academiei Române, Ionel Haiduc, şi secretarul
acesteia, Păun Ion Otiman – şi, în genere, conducerea Academiei Române, aceasta
acuzată şi de alte escrocherii
legate de vînzarea unor terenuri al Academiei.
Încercaţi să stopaţi această escrocherie, să-i pedepsiţi pe vinovaţi şi să recuperaţi casele lui Take Ionescu, fiindcă fac parte din patrimoniul inalienabil al statului român.
Voi reveni cu un material mai extins şi cu alte
documente.
6 noiembrie 2012
Colonel
(r.) Vasile Zărnescu
