Unora le place Puric
Dan Puric colindă ţara pentru a-şi promova cea mai recentă carte, Suflet Românesc. Ca modalitate de
prezentare a ales conferinţa. Practic, oamenii plătesc 30 de lei pentru a
asista la o lansare de carte în prezenţa autorului. În escala de joi, de la
Oradea, Puric a adunat vreo 400 de entuziaşti la Casa de Cultură a
Sindicatelor. A fost orice, numai conferinţă nu. În DEX scrie că o conferinţă
este „o expunere în public asupra unei teme din domeniul ştiinţei, artei,
politicii etc., cu intenţia de a informa, de a instrui, de a omagia“. Puric nu
a informat, nu a instruit, ci doar s-a auto-omagiat.
Conferinţa
„Suflet românesc“ a început cu... o demonstraţie de arte marţiale chinezeşti,
ţinută de clubul Gold Dragon. Puric a explicat legătura: avem nevoie să ne
disciplinăm trupul pentru a ne disciplina sufletul şi mintea. Astfel a început
vorbirea de o oră şi jumătate ca o shaorma cu de toate: Iisus cel bun şi Andrei
Pleşu cel gras, Eliade cel genial şi Churchill cel alcoolic, Noica şi Guţă,
Eminescu şi Adi Minune, Arsenie Boca şi şoferul unui autocar egiptean, Dumnezeu
şi „vameşa aia umflată“, cu toţii s-au bulucit într-un discurs halucinant
despre orice şi despre nimic.
Ca Mesia modern, Dan Puric înfierează tot ce este rău, găunos, bolnăvicios
în societate, dar nu oferă niciodată soluţii. Cu mult sub Becali, care, măcar
mai arunca cu bani în săraci, Puric este generos doar în cârcoteli şi miştouri,
nu şi în mâini întinse sau idei luminate. Oricâte citate şi pilde ar oferi, nu
dă impresia că e categoric de partea bună a Forţei. Râde de graşi, de slabi, de
cei înceţi, rosteşte cu mânie şi dispreţ „gunoaie“, „nenorociţi“ şi „găinaţuri
sociale“, uitând că aceştia au fost masa de manevră a idolului său principal,
Iisus Hristos.
Dan Puric şi-a învăţat fiul că pe om l-a făcut Dumnezeu, dar unii care apar
la TV se trag din maimuţă. Dacă ar fi preşedintele lumii, ar fi ca Neo,
eliberatorul tuturor oamenilor din Matrix. Sare într-o clipă de la basmul „Tinereţe
fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte“ la devalizarea Bancorex. Nu e tolerant
cu homosexualii şi lesbienele, nu-i place nici UE. Spune că le-a urat la TV
şefilor de state de la summit-ul UE să mănânce toţi Danone. Sau că a plecat
spre Basarabia fără paşaport („Cum să am nevoie de paşaport ca să vizitez
Basarabia?“). Emoţionant, nu? Poate spune orice, nimeni nu-l contrazice.
Rolul pe care şi-l asumă are însă o justificare: valorile s-au răsturnat,
modelele s-au dus dracului, familia nu mai funcţionează, sufletele se mutilează,
neamul e pe ducă. În acest vid apar mesianic noii apostoli, exponenţi ai
binelui absolut. Compilând citate din cărţi necitite de către discipolii săi,
Dan Puric le spune acestora cât de bolnavi sunt şi ce rău le face oculta
internaţională. Dă citate ca Vadim, sare de la o idee la alta ca Piersic, spune
bancuri ca un stand-up comediant şi
evanghelizează ca un predicator charismatic. Dar mai face ceva: se mişcă pe
scenă ca Dan Puric, artistul acela care m-a fascinat când l-am văzut prima dată
şi pe care îmi e atât de dor să-l văd tăcând!
01.07.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Este binevenit oricine doreste sa comenteze! Rugam sa va inserati numele si datele de contact, din respect fata de cititori. Atacurile la persoana, injuriile, opiniile fara legatura cu subiectul prezentat vor fi sterse. Persoanele care doresc raspunsuri sau precizari oficiale, trebuie sa se adreseze conform "Normelor de comunicare in cadrul SCMD" (afisate pe pagina Secretariatului General al SCMD).