Crima numită „privatizarea“
Oltchim
Constantin Cojocaru
Iată că am, din nou,
dreptate. Scopul tuturor partidelor care s-au rotit la conducerea statului
român, după lovitura de stat din decembrie 1989, a fost unul singur: jefuirea
avuţiei acumulate de poporul român în timpul regimului comunist, îmbogăţirea
lor prin acapararea unei părţi cât mai mari din această avuţie, vânzarea, pe nimic,
a restului avuţiei către străini, pentru a obţine sprijinul acestora să ajungă
şi să se menţină la conducerea statului, ca să jefuiască, mereu, poporul român,
în cârdăşie cu străinii.
În timp ce ne serveau
circul cu suspendarea şi referendumul pentru demiterea preşedintelui,
guvernanţii U.S.L. pregăteau, cu profesionalism şi sânge rece, executarea
programului conceput de Băsescu şi P.D.L. pentru vânzarea a ceea ce a mai rămas
din capitalul de care a fost deposedat poporul român prin Legea 15/1990. Dacă
vor fi lăsaţi, vor vinde tot ce a mai rămas din ţară.
De câteva zile,
asistăm la ultima fază a crimei numită „privatizarea OLTCHIM“, una din zecile
de mii de fabrici şi uzine construite de români în timpul regimului comunist,
la timpul punerii în funcţiune, aceasta fiind dotată cu utilaje şi echipamente
la cel mai înalt nivel al tehnicii mondiale (la fel a fost situaţia – atât
referitor la crimă, cât şi „la cel mai înalt nivel al tehnicii mondiale“ – şi
în cazurile COMTIM, SIDEX, SIDERCA etc. – nota red.). În primul rând, nu este
vorba de nici o „privatizare“. Nu este vorba de trecerea unui bun din proprietate
PUBLICĂ în proprietate PRIVATĂ, adică de privatizare. În acest moment,
capitalul OLTCHIM este PRIVAT 100 la sută. 54 la sută din capital se află în
proprietatea PRIVATĂ a statului român, restul, de 46 la sută, se află în
proprietatea PRIVATĂ a altor persoane fizice şi juridice, în cea mai mare
parte, străini. Dacă cele 54 procente s-ar afla în proprietatea publică a
statului român, ele nu ar putea fi vândute. Guvernanţii folosesc cuvântul de
„privatizare“ pentru a ascunde faptul că ei VÂND o uzină pe care ei au furat-o
de la cetăţenii României prin Legea 15/1990 (Legea Brucan). Pentru a ascunde
faptul că ei vând ţara.
Aşa cum au procedat cu
toată industria românească, guvernanţii au adus OLTCHIM-ul în stare de
faliment, astfel încât să poată fi vândut pe nimic, apoi, închis, demolat,
vândut ca fier vechi, la preţ de sute de ori mai mare decât cel încasat de
stat, la „privatizare“. La această crimă, au participat toate guvernele
postdecembriste. Guvernul Văcăroiu a inclus ARPECHIM-ul piteştean în capitalul
PETROM-ului, deşi combinatul piteştean era legat ombilical, fizic, de OLTCHIM,
prin conductele care îi livrează materia primă. Normal, PETROM-ul s-a vândut cu
ARPECHIM cu tot, astfel că viaţa OTLCHIM-ului, ca şi a miilor de salariaţi ai
săi, ca şi ai altor câteva zeci de unităţi din amontele şi avalul OLTCHIM-ului
a ajuns la cheremul
OMV, firma austriacă devenită stăpână pe perla industriei româneşti, pe care a
cumpărat-o, de la guvernul Năstase, cu un preţ de zeci de ori mai mic decât
valoarea reală a PETROM-ului. A venit, apoi, rândul guvernului Tăriceanu să
reducă valoarea capitalului social, astfel încât firma străină PPC să obţină 20
la sută din capitalul OLTCHIM, deşi nu a plătit decât o sumă care îi dădea
dreptul la nu mai mult de 2 la sută din capital.
Aşa cum era de
aşteptat, OMV a închis ARPECHIM-ul, a tăiat, astfel sursa de aprovizionare cu
materie primă a OLTCHIM-ului, obligând-o, pe acesta, să se aproviziopneze din
alte surse, dar la costuri mult mai mari. A venit, ca peste tot, rândul
administratorilor, care au înţeles că, în final, trebuie să se aleagă şi ei cu
ceva, astfel că au „externalizat“ o bună parte din activele societăţii, la
„oameni de încredere“, ceea ce a însemnat şi externalizarea profiturilor, adică
reducerea veniturilor OLTCHIM-ului.
Aşa a ajuns OLTCHIM să înregistreze datorii de sute de milioane de euro, să nu mai poată plăti salariile şi facturile furnizorilor.
Aşa a ajuns OLTCHIM să înregistreze datorii de sute de milioane de euro, să nu mai poată plăti salariile şi facturile furnizorilor.
Tot ca de obicei,
adică aşa cum au procedat cu zecile de mii de întreprideri pe care le-au vândut
pe nimic, în cea mai mare parte străinilor, guvernanţii mint poporul, nu numai
cu televizorul, că nu există altă soluţie decât „privatizarea“, adică vânzarea
celor 54 procente deţinute de stat în capitalul societăţii, că numai astfel va
veni un „investitor strategic“, evident străin, care se va obliga, prin
„contractul de privatizare“, să păstreze locurile de muncă, să plătească
salariile şi datoriile, să asigure capitalul de lucru pentru societate. O
minciună criminală, dovedită de miile de „contracte de privatizare“ anterioare, călcate în picioare
de „investitorii strategici“, care au închis fabricile şi uzinele, le-au
demolat, le-au vândut ca fier vechi, au luat banii şi au plecat, au distrus,
astfel, peste 4 milioane de locuri de muncă.
OLTCHIM este o unitate
economică VIABILĂ. Ea fabrică produse care SE CER pe piaţa românească, pe cea
europeană şi extraeuropeană. Cu administratori competenţi şi responsabili, ea
fabrică produsele sale la costuri cu mult mai mici decât preţurile cu care le
vinde pe piaţă, putând să asigure salarii decente la mii de români. O
demonstrează cele patru decenii de existenţă. Ea a fost adusă în stare de
faliment nu de factori interni, nu de piaţă, ci de deciziile iresponsabile ale
proprietarului nelegitim care este statul român, guvernanţii ţării.
Pentru OLTCHIM există
o SOLUŢIE. Aceasta constă în adoptarea şi aplicarea imediată a Legii Cojocaru.
Cu cei 20.000 de euro de fiecare, cei 10.000 de salariaţi de la OLTCHIM, de la
furnizorii şi clienţii acestuia, plus rudele acestora, s-ar strânge, repede,
peste 200 milioane de euro, capital de lucru, printr-o primă majorare de
capital, urmată de alte subscripţii, de la cetăţeni din toată ţara, prin care
să fie cumpărate şi acţiunile deţinute de statul român, ca şi cele provenite
din conversia creanţelor AVAS şi ale celorlalţi creditori cu capital de stat.
Inclusiv, cumpărarea ARPECHIM-ului de la OMV.
Victor Ponta are de
ales. Ori anulează licitaţia din 18.09.2012 pentru vânzarea celor 54 procente deţinute
de statul român la OLTCHIM şi, concomitent, introduce Legea Cojocaru în
Parlament, pentru a fi adoptată în regim de urgenţă, ori devine complice la
crima numită „privatizarea“ OLTCHIM. Nu va putea să spună NU AM ŞTIUT.
14 septembrie 2012
