Scrisoarea adresată d-nei Ulrike Beitsprecher, coordonatoarea Forumului Internaţional
ATELIERUL ISTORIC EUROPA (GESCHICHTSWERKSTATT EUROPA), ediţia 2012, organizat
de Institutul pentru studii globale şi europene de pe lîngă Universitatea din
Leipzig – Forum sub egida căruia se desfăşoară simpozionul „TRANSNISTRIA – HOLOCAUSTUL UITAT, 1941-1944“.
Dear Mrs. Ulrike Beitsprecher,
I regret that I
cannot attend the symposium organized by
you. Maybe I come to the next edition.
However, by virtue of
the principle AUDIATUR ET ALTERA PARS,
and if this is not inconvenient to you, I would kindly ask you to multiply the article
sent in attachment, RADU IOANID PERJURY:
PERSONA NON GRATA, with my kind
request that it will be distributed to the participants.
The vicissitudes of history
caused the German people – hardworking,
talented, honest – to be the victim of some ocult circles’ schemes. This is the
reason why it now suffers the consequences.
Similarly, the Romanian people – who never crossed its borders in order
to attack others – suffers now from the unhappy failures of history. There are
many elements showing that it is the victim of the same ocult groups because of
which even the German people is still suffering. On top of the list of such
groups are the followers of the Khazars – today’s Zionists, known in Romania by
the name of ”Jews”, a word in the East and Central European area, deriving from
the phonetic corruption of the German word ”Die
Jüden”, as the letter ”J” in German is mainly pronounced as ”J”, not as ”I”.
In view of a firm
monitoring of the symposium, I suggest, as an additional documentation, that
you consult the following links and sites:
These books as well
as many others on the same topic, undoubtedly prove that the Zionists’ position,
especially taken – in your symposium – by Radu Ioanid, who is an impostor and, as
you will read in my paper, attached to this letter, a perjury that should have
gone to prison. The presence of Radu Ioanid is a mistake for this symposium, because
there was no holocaust of the Jews or the gypsies in Transdniestria, as it did
not occur anywhere else. As you may have read on the link http://balder.org/judea/Six-Million-140-Occurrences-Of-The-Word-Holocaust-And-The-Number-6,000,000-Before-The-Nuremberg-Trials-Began.php,
the word ”holocaust” and the idea of killing the 6,000,000 Jews are only some ideas
fabricated as early as 1900!
I will soon send you
the English version of my paper, too. You can multiply and distribute it in
both languages, because the ”Moldovans” speak the Romanian language.
Respectfully,
Vasile Zărnescu
RADU IOANID SPERJURUL: PERSONA NON GRATA
Confirmarea predicţiilor privind propaganda holocaustică
(Episodul
al 5-lea,
adus la zi, al studiului
„Holocaust-ologii“
– vectori ai războiului axiologic)
Reamintesc, acest
studiu cu valoare de prognoză şi cu scop preventiv a fost publicat, în serial,
în 2002, în revista JUSTIŢIARUL
(www.justitiarul.ro). De asemenea, reamintesc afirmaţia – iterată în alte
materiale postate pe AlterMedia,
precum şi în alte reviste on line –,
că, după apariţia O.U.G. nr. 31/2002, am dat publicităţii, în 2 august 2002, un
comunicat de presă al Partidului Unităţii Naţiunii Române (P.U.N.R.) (eu fiind
directorul Departamentului de presă şi relaţii publice al partidului), prin
care P.U.N.R. cerea Referendum Naţional
privind pretinsa legitimitate, necesitate şi oportunitate a emiterii criminalei
O.U.G. nr. 31/2002!
Comunicatul a fost
semnalat, în reproducere rezumativă, de cîteva ziare: *** „P.U.N.R. cere
referendum pentru ordonanţa «holocaustului»“, în Curentul, nr. 180(1456), 3-4 august 2002,
pag. 2; G. R., „P.U.N.R. vrea referendum naţional în problema Holocaustului“,
în Curierul naţional,
nr. 3474, 3-4 august 2002, pag. 3; I. M., „P.U.N.R. atacă“, în Gardianul, nr. 65, 3
august 2002, pag. 5. Şi trebuie să remarcaţi că, încă de atunci, teama de
represalii devenise, deja, atît de mare încît autorii rezumatelor-semnal ale
comunicatului au preferat să se ascundă după anonimat sau după nişte iniţiale!
Trebuie să recunosc, acum, că a fost mare lucru şi faptul că au avut curajul să
semnaleze comunicatul meu. Le exprim, încă o dată, recunoştinţa mea profundă
directorilor şi redactorilor respectivelor publicaţii pentru curajul, spiritul
civic şi românismul dovedit!
Adeverirea internă a predicţiilor
După încă cinci
ani, studiul meu avea să se adeverească în totalitate, sub dublu aspect. Pe de
o parte, începînd cu anul şcolar 2007-2008, Ministerul Învăţămîntului a impus,
deja, introducerea în programa şcolară a lecţiilor despre holocaust, posturile
de televiziune – atît cele publice, cît şi cele private – poluează, pe această
temă, opinia publică cu emisiuni, informaţii şi filme tendenţioase, precum Auschwitz, confirmînd,
încă o dată, demonstraţia lui Norman Finkelstein din INDUSTRIA HOLOCAUSTULUI.
Între timp, am publicat,
în revista SANTINELA,
nr. 19, august 2007, pag. 7 (http://www.strajerii.ro/santinela019.pdf), Protestul
Vatrei Româneşti, semnat de d-l prof. univ. dr. Ion Coja, prin care denunţa
faptul că Mosadul a furat Memoriile
lui Wilhelm Filderman, de la secretarul acestuia, de la Paris, Memorii care aparţin de
drept, Academiei Române – căreia i le-a lăsat, prin testament, Filderman – şi
care atestau că în
Transnistria nu a fost nici un holocaust. Referitor la acest
furt şi pe baza concluziilor implicite ale respectivului Protest al Vatrei
Româneşti, în pagina 2, din acelaşi număr al revistei, am publicat articolul
„Propaganda holocaustică – un gheşeft super-abject“, republicat pe AlterMedia, în care am demonstrat că respectivul furt atestă
inexistenţa holocaustului în Transnistria şi, în genere, în România şi că,
totodată, furtul comis denotă, încă o dată, transformarea propagandei în holocash. Căci,
într-adevăr, dacă Mosadul a furat Memoriile
lui Wilhelm Filderman, atunci această crimă a fost comisă tocmai pentru a se
împiedica aflarea adevărului în ceea ce ne priveşte – că nu a existat holocaust
al evreilor comis de români în Transnistria (şi, evident, nici în altă parte!) –
şi pentru a se menţine minciuna debitată de escrocii Radu Ioanid, Randolph
Braham, Matatias Carp, Vladimir Tismăneanu, Lya Benajmin, Jean Ancel ş.a.,
adunaţi în jurul escrocului-şef Elie Wiesel, care declarase impertinent: „România
a ucis, a ucis, a ucis!“ Dar, de vreme ce apologeţii
„Holocaustului unic“ mint cu neruşinare şi fură documentele importante care ne
disculpă, atunci, pe cale de consecinţă logică şi juridică, mint şi în celelalte aspecte:
că nu a existat un „holocaust unic“ al evreilor şi, în orice caz, nu au fost
ucişi 6 milioane de evrei, ci, cum relevă cercetătorii serioşi şi obiectivi,
mult mai puţini dintre evrei şi mult mai mulţi din partea altor naţiuni. Or,
gonflarea numărului victimelor de la cîteva sute de mii la 6 milioane nu a avut
decît acest scop: confecţionarea „holocaustului unic“ şi transformarea lui în
holocau$t, în holocash
– fapt denunţat de Norman Finkelstein, Roger Garaudy, Robert Faurisson, Arthur
Butz, Jürgen Graf, Germar Rudolf, Wilhelm Stäglich şi toţi ceilalţi autori ai
literaturii zise „revizioniste“, ale căror nume şi lucrări pot fi văzute pe http://www.vho.org/aaargh/fran/livres/reprints.html şi la care m-am mai referit în articolul meu Literatura
holocaustica: cascavalul secolului (2).
În acelaşi sens –
că nu există holocaust provocat de români sau de România, dar că există holocash sau holocau$t –
pledează şi articolul d-lui Ion Coja, „Schimb holocaust ambiguu contra Premiu
Nobel: Amintiri din Transnistria uitate de Norman Manea“ (vezi SANTINELA, nr. 17, iunie 2007, pag. 12-13), în care profesorul
Coja demontează minciunile lui Norman Manea privind pretinsul holocaust din
Transnistria, minciuni debitate ca să facă şi el un gheşeft pe ultimii ani ai
vieţii lui de netrebnic: să i se acorde şi lui – precum impostorului Elie
Wiesel – Premiul Nobel, pentru că a confecţionat maculatură despre holocau$t,
după ce România l-a făcut om şi „mare scriitor“.
Agresiunile
multiple ale evreilor contra românilor – sub alte aspecte decît confecţionarea
acuzei cu holocau$tul – este relevată, pe larg, de Cornel Dan Niculae, în
lucrarea sa în trei volume, Războiul
nevăzut al evreilor sionişti cu românii. Nu-i mai puţin adevărat că
aceste agresiuni sunt favorizate de politica filo-sionistă a tuturor celor care
au condus şi conduc România în aceşti 19 ani apocaliptici!
Suportul extern al adeveririi predicţiilor
Pe de altă parte,
la şase ani de la publicarea faimoasei sale cărţi INDUSTRIA HOLOCAUSTULUI (vezi http://www.amazon.com/Holocaust-Industry-Reflections-Exploitation-Suffering/dp/185984488X/ref=pd_bxgy_b_text_b/192-3518530-7627029) Norman G. Finkelstein a publicat, la începutul lui
2008, cartea Beyond Chutzpah
– On the Misuse of Anti-Semisitsm and the Abuse of History (cf. http://www.amazon.com/Beyond-Chutzpah-Misuse-Anti-Semitism-History/dp/0520245989) tradusă, prompt, sub titlul TUPEU! Argumentul antisemitismului şi maltratarea
istoriei (Editura Antet, 2008), în care a reluat tematica
respectivă. Întrucît această carte abia a apărut în româneşte şi este puţin cunoscută,
voi da cîteva citate – unele mai lungi, dar necesare – care sprijină cercetarea
mea contra abominabilei propagande holocaustice – cercetare bazată, de altfel,
în principal, cum frecvent am subliniat în diversele materiale anterioare,
chiar pe lucrările unor autori evrei oneşti (fiindcă există, încă, şi dintre
aceştia!).
«Într-un studiu
anterior, am analizat modul în care holocaustul nazist a fost transformat
într-o armă ideologică în scopul de a imuniza Israelul faţă de criticile
legitime (Finkelstein se referă la Holocaust Industry – nota mea,
V.I.Z.). În lucrarea de faţă voi examina o variantă a acestei manipulări, şi
anume „noul antisemitism“. De fapt, acuzaţia referitoare la un nou antisemitism
nu e nici nouă, nici legată de antisemitism. Ori de cîte ori Israelul este
supus unor presiuni internaţionale pentru a se retrage din teritoriile ocupate,
apologeţii săi lansează încă o campanie mediatică orchestrată meticulos pe tema
omniprezenţei antisemitismului în lume. Această exploatare neruşinată a antisemitismului
delegimizează criticile la adresa Israelului, îi desemnează pe izraelieni ca
victime în locul palestinienilor şi mută presiunile asupra lumii arabe, care
trebuie să scape de antisemitism. (…) Am început această introducere cu o
referire la scandalul legat de cartea Din vremuri imemoriale, întrucît
unul dintre motivele pentru care conflictul izraeliano-palestinian este
înconjurat de atîtea controverse constă în proliferarea escrocheriilor
prezentate drept cercetări academice serioase.
În viaţa
intelectuală există un mecanism de control al calităţii, deşi imperfect. (…)
Una dintre trăsăturile remarcabile ale conflictului izraeliano-palestinian este
tocmai aceea că mecanismele de control al calităţii nu funcţionează aproape
deloc. Autorul cărţii poate preda la o universitate de prim rang şi cartea
însăşi poate să fie publicată de o editură prestigioasă, să primească laude
entuziaste şi recenzii excelente în publicaţiile importante şi, totuşi, textul
să fie o prostie de la un capăt la altul. Cel mai recent reprezentant al
acestui gen – şi subiectul părţii a doua a cărţii de faţă – este best-seller-ul
În apărarea Israelului, aparţinînd lui Alan Dershowitz, profesor de
drept la Harvard. Se poate spune, fără teama de a greşi, că În apărarea
Israelului întrece Din vremuri imemoriale ca amploare a înşelătoriei
şi este una dintre cele mai spectaculoase escrocherii academice publicate
vreodată pe tema conflictului izraeliano-palestinian. (…) Desigur, nu este
important că Dershowitz e un şarlatan, ci faptul că părtinirea
instituţională sistematică permite că nişte cărţi precum În apărarea
Israelului să devină best-seller-uri naţionale. Dacă n-ar fi fost
pedigriul lui Dershowitz de la Harvard, laudele la adresa cărţii din partea
unora ca Mario Cuome, Henry Louis Gates Jr., Elie Wiesel şi Floyd Abrams,
recenziile favorabile din publicaţii precum New York Times şi Boston
Globe ş.a.m.d., În apărarea Israelului ar fi supravieţuit pe
rafturile librăriilor la fel de mult ca ultima revistă a Societăţii Pămîntului
Plat» (cf. TUPEU!, pag. 24, 25, 26).
Ca şi în INDUSTRIA
HOLOCAUSTULUI, ironia lui Finkelstein este pe cît de întemeiată, pe atît de
zdrobitoare: «În Statele Unite, ameninţarea unui nou antisemitism provenea,
conform lui Forster şi Epstein, de la „stînga radicală“, cu organizaţii precum
Partidul Socialist Troţkist al Muncitorilor, Partidul Comunist Stalinist
American şi Partidul Progresist Maoist al Muncii – chiar dacă electoratul lor,
strîns laolaltă, ar fi încăput confortabil într-o cabină telefonică» (op. cit.,
pag. 34).
Sau un alt exemplu
de ironie demolatoare prin ea însăşi: «În iunie 2004, noul circ al
antisemitismului şi-a instalat cortul la Organizaţia Naţiunilor Unite, cu
ubicuul Wiesel, aflat din nou în centrul atenţiei. (…) În cuvîntarea de la
Organizaţia Naţiunilor Unite, Wiesel a denumit antisemitismul „cea mai veche
credinţă fanatică din istoria cunoscută“, care, mai mult, combina într-o
manieră unică toate celelalte forme de fanatism. Tot ce ţine de evrei este
unic: antisemitismul, Holocaustul, Israelul, naţionalitatea evreiască, poporul
evreu… Dincolo de şovinismul ei respingător, această doctrină a unicităţii,
atît de găunoasă din punct de vedere intelectual, slujeşte funcţia ideologică
utilă de a permite Israelului să revendice o dispensă morală unică: dacă
suferinţele evreilor au fost unice, atunci Israelul nu trebuie să fie constrîns
de standardele morale normale.
Socotind, fără
îndoială, că putea marca uşor cîteva puncte pentru a-i impresiona pe stăpînii
săi de la Washington, secretarul general al O.N.U., Kofi Annan, a intrat în
joc. „După şaizeci de ani, antisemitismul scotea iarăşi capul“, intona el.
„Lumea asista la o resurgenţă alarmantă a acestui fenomen, sub forme noi şi în
noi manifestări“. Annan a cerut ca „toată lumea să-i combată activ şi fără
compromisuri pe aceia care neagă realitatea Holocaustului sau unicitatea lui“.
Dar ce osîndă vor primi cei care-i neagă unicitatea? Închisoarea? Pedeapsa cu
moartea? O oră între patru ochi cu Elie Wiesel? S-ar fi crezut că un secretar
general provenit de pe un continent care a fost decimat de colonialism ar
manifesta un oarecare scepticism faţă de unicitatea Holocaustului şi, dat fiind
că în prezent Africa este devastată de foamete, boli şi războaie, ar avea alte
priorităţi decît să mobilizeze comunitatea internaţională pentru afirmarea
unicităţii Holocaustului» (idem, pag. 77-79).
Şi mai „exotică“
este calificarea făcură unui negru apologet-sionist: «Cu siguranţă că
întreprinzătorul profesor de culoare Henry Louis Gates Jr. nu a avut de pierdut
în ochii conducerii universităţii atunci cînd, în 1992, a denunţat
„antisemitismul negrilor“ sau ceea ce el numea „noul antisemisitm“ – iată cît
de des revine această expresie – într-un articol de o pagină din The New
York Times. Să loveşti în cei lipsiţi de putere, mai ales cînd sunt „din
neamul tău“, pentru a obţine favorurile celor puternici se numeşte curaj moral
în cercurile de elită“». Şi, în nota de subsol, dă cîteva rînduri din lauda
făcută de demagogul de culoare, pe care o încondeiază absolut antologic: «Am
ajuns să înţeleg foarte repede că Israelul este o comoară de civilizaţie pentru
întreaga comunitate umană, dar este şi una dintre cele mai vulnerabile. (…) În
apărarea Israelului constituie o lectură indispensabilă pentru aceia dintre
noi care suntem profund neliniştiţi de ascensiunea antisemitismului în
societatea americană, chiar şi în campusurile universitare.“ Cu laude de genul
acesta se strică reputaţia prostituţiei» (idem, pag. 86).
Radu
Ioanid-Sperjuru’
Radu Ioanid este o
altă clonă a escrocului Elie Wiesel. De la escrocheriile literar-politice ale lui Elie Wiesel şi de la
escrocheriile academice ale lui Joan Peters, Alan Dershowitz et comp.,
să revenim la escrocheria juridico-imobiliară a lui Radu Ioanid. (Referitor la
escrocheria politico-literară a lui Ioanid, din cartea sa Răscumpărarea
evreilor. Istoria acordurior secrete dintre România şi Israel. Editura
Polirom, 2005, am comentat, sumar, în alt material, pe AlterMedia. La această agresiune axiologică voi reveni, pe larg, în
alt studiu).
Între timp, s-a
adeverit şi previziunea mea că escrocul Radu Ioanid va pierde procesul prin
care a cerut restituirea apartamentului pe care-l ocupase în Socialism – în
care el voia să înfiiţeze, nici mai mult nici mai puţin, un „muzeu al
holocaustului“! E-adevărat, lichelele de judecători de la instanţa de fond i-au
dat cîştig de cauză, pentru că nu aveau rectitudinea morală şi demnitatea
profesională să respingă acţiunea unui jidan naturalizat american. Deşi în
cauză era o familie de români amărîţi – între care unul dintre copiii lor era
nevăzător –, pe care rapacitatea escrocului Radu Ioanid îi aruncase, efectiv,
în stradă, înainte de a se fi încheiat procesul prin care i s-ar fi
adjudecat, eventual, apartamentul – pentru că el se ştia dinainte cîştigător,
căci se baza pe presiunea statutului său de evreu-cetăţean-american, prin care
influenţa lichelele de judecători.
Să ne amintim că
jidanii şi alţi asemenea escroci infiltraţi în Principatele Unite, atunci cînd
erau prinşi comiţînd ilegalităţi, se sustrăgeau judecăţii şi pedepselor
invocînd că „sunt supuşi austrieci“ – chiar dacă nu veneau din Imperiul
Austro-ungar, ci, cum se întîmpla de obicei, veneau ilegal şi din alte zone:
Polonia, Imperiul Ţarist etc.! Acum se repetă situaţia, aceşti criminali invocînd
faptul că sunt cetăţeni americani! Vezi, printre altele, şi cazul Teo Peter!
Încă din vara
anului 2002, înainte de a se fi dat sentinţa definitivă, Margareta Chetreanu
publicase un scurt articol, în revista România Mare, în care semnala
informaţia preluată, aici, de mine – şi care apăruse în episodul acestui studiu
tipărit în Justiţiarul cu o săptămînă înaintea termenului final de judecată –, anume faptul că infractorul
rămas nepedepsit Radu Ioanid fusese despăgubit la emigrare de statul
român şi, pe cale de consecinţă juridică, nu mai avea dreptul să-şi revendice apartamentul! Dar instanţa de
fond – din cauza obsecviozităţii judecătorilor care o compuneau – nu ţinuse
cont de acest semnal de presă, deşi este exclus să nu fi aflat de el. Căci, în
urma acestei informaţii din presă, de escrocherie a aflat şi avocatul amărăştenilor
– unul dintre rarii avocaţi cinstiţi, care apără pînă în pînzele albe cauza
celor pe care se angajează să îi apere. Ca atare, el a căutat în arhive şi a
găsit actul pe care ticălosul de Radu Ioanid îl semnase „cu mînuţa lui“ şi care
atesta că fusese despăgubit cînd emigrase din România!
Acest act trebuia
cerut şi de judecătorii instanţei de fond, dacă ar fi respectat deontologia
juridică, de care fac atîta caz, cu „gîndirea lor suverană şi independentă“.
Dar nu, ei au dovedit că sunt nişte lichele de cea mai crasă speţă. La recursul
declarat, Curtea de Apel a trebuit să dea cîştig de cauză familiei de români,
în baza probei aduse de avocatul chiriaşilor, cum că netrebnicul Radu Ioanid
minţise. Dar membrii completului de judecată al instanţei de apel nu i-au
pedepsit pe membrii instanţei de fond în nici un fel pentru măgăria de judecată
comisă şi nici pe escrocul Radu Ioanid – care, acum, iată, are tupeul tipic neamului
său să apară pe sticla televizoarelor ca să ne dea „lecţii“ şi să ne înjure!
Însă nu e timpul trecut: apelez la toţi ziariştii de bună credinţă să începem o
campanie de presă pentru sancţionarea administrativă, pecuniară, profesională,
morală şi, mai ales, penală a magistraţilor respectivi şi, în acelaşi timp, o
campanie pentru condamnarea penală imediată a impostorului Radu Ioanid,
vinovat – cum anticipasem, încă în 2002 – de sperjur, întrucît fapta
sa este, deja, dovedită de actele existente în dosarul cauzei.
Asta-i dimensiunea
imorală şi holocaustică a mincinosului Radu Ioanid: rapacitatea, calitatea
funciară a neamului său – khazarii. Dacă Justiţia României va reuşi să-l
condamne la puşcărie pentru sperjur, vom reuşi să-l declarăm şi persona non grata! Cu
condiţia, desigur, ca Justiţia să fi depăşit faza de Ju$tiţi€! În treacăt fie
spus, cu vreo lună înaintea începerii campaniei electorale parlamentare din
noiembrie 2008, preşedinta Consiliului Superior al Magistraturii, Lidia
Bărbulescu, ceruse ministrului Ju$tiţi€i, Cătălin Predoiu, „să emită o
ordonanţă de urgenţă pentru pedepsirea penală a celor care denigrează
Magistratura şi magistraţii“! După care, la cîteva zile, a apărut în presă
cazul judecătoarei care conducea beată autoturismul. Cum se ştie, cazul a luat
o întorsătură neaşteptată şi inversată:
poliţiştii care au prins-o în flagrant-delict au fost daţi în judecată de
judecătoarea beţivă pentru calomnie etc., iar ei sunt acum anchetaţi penal!
Acesta-i modul cum se apără, între ei, cei din clica magistraţilor, cum am
relevat şi în episodul anterior: ei înlocuiesc Legea cu fărădelegea; Dreptatea
cu nedreptatea; Binele cu răul: laconic zis, ei inversează valorile. Evident, într-un
atare stat de drept-curmeziş, e greu să pui la punct astfel de specimene, care
au judecat inclusiv în dosarul lui Ioanid-Sperjuru’! Cazul judecătoarei Maria
Huza, ex-preşedinta Tribunalului Bucureşti, este pe cît de grăitor, pe atît de
revoltător! Referitor la magistrata Lidia Bărbulescu, puteţi citi aici, pe AlterMedia, pe blogul lui Marius Mioc,
modul cum i-a pus ea pumnul în gură lui Marius Mioc; iar referitor la valoarea morală şi profesională a
noului-vechi ministru Cătălin Predoiu, din guvernul Boc, (re)citiţi, tot aici,
„Triumviratul
malefic“; cît despre
valoarea morală şi profesională a Magistraturii şi magistraţiilor, (re)citiţi „Prezumţia
de vinovăţie a magistraţilor va înlătura corupţia din Ju$tiţi€“.
Dar, chiar dacă
această campanie de presă nu se va realiza, iar judecătorii respectivi şi
escrocul Radu Ioanid-Sperjuru’ nu vor fi pedepsiţi cum merită, un fapt este
dovedit: că măgarul Radu Ioanid este un sperjur, un mincinos rămas nepedepsit
şi, ca atare, toată propaganda cu „holocaustul din România“ este la fel de
mincinoasă şi, într-o formă sau alta, va trebui pedepsită. În mod similar,
pentru că şi „marele escroc“ Elie Wiesel – cum zicea Robert Faurisson şi, după
el, toţi revizionişii! – a fost dovedit că este mincinos, inclusiv propaganda
cu „holocaustul unic“ al evreilor trebuie contracarată şi pedepsită: în primul
rînd, să fie condamnată moral pe plan internaţional.
Radu Ioanid-Răzbunătoru’
Culmea ironiei şi a făţărniciei atît a jidanilor, cît şi
a americanilor manevraţi de aceştia este atestată chiar de o carte a unui evreu
american sau jidan european, Gilbert Sinoué, tradusă, recent, în româneşte, Un vapor pentru infern
(Pro Editură şi Tipografie, Bucureşti, 2007). Autorul „povesteşte, oră de oră,
o epopee despre care s-ar crede că nu a putut exista, întrucît pare de
neconceput“: peregrinările a 937 de jidani germani, dotaţi cu vize de emigrare
emise de Germania hitleristă, pentru a se stabili în Occidentul tolerant şi
„atotcuprinzător“ – cum „salută“, în caricatura alăturată, senatorul
evreu-american Joe Lieberman. Dar, începînd cu S.U.A., conduse de „umanistul“
Roosevelt, urmate de Canada, de „naţiunile din America Latină“, toţi „refuză“
să îi primească. Iar acum, toţi occidentalii se întrec în a-i căina pe evrei, în
a înfiinţa muzee ale holocaustului şi în a acuza România de a fi comis
holocaust, deşi a fost singura ţară care i-a protejat pe evrei!
Ăştia-s jidanii
care, acum, „veşnic recunoscători“ – cum pretindea escrocul Elie Wiesel că ar
fi evreii –, fac presiuni contra României, care invadează România ascunşi sub
nume româneşti, care vor să acapareze conducerea României şi care-i cumpără pe
liderii autohtoni, ca să ne oblige să includem în programele şcolare lecţii
despre holocau$t – pentru a le induce copiilor noştri o vină pe care nu o avem!
Ăştia-s jidanii ce constituie xenocraţia
care conduce România. Ăştia-s jidanii care au cumpărat
nenumărate apartamente, întreprinderi şi pămînt în România, după modeulul
Palestinei, pentru a pretinde, ulterior, să facă aici un al doilea Israel.
Acesta a fost scopul ascuns al distrugerii industriei, agriculturii, moralei şi
spiritualităţii României – cu ajutorul cleptocraţiei autohtone –: în locul
românior să vină străinii – „investitorii strategici“ – , iar în fruntea lor
jidanii, pentru că ar fi „poporul ales“!
„Popor ales“ pe
care evreul-american Noam Chomsky în caracterizează prin cuvintele unui
izraelian: «Autoritatea internă a armatei izraeliene atinsese un punct în care
Israelul era descris de Ben Kaspit, coresponentul armatei, „nu ca un stat cu o
armată, ci ca o armată cu un stat“» (cf. INTERVENŢII,
Editura Vellant, Bucureşti, 2007, pag. 33). Ceea ce revine, cu alte cuvinte, la
afirmaţia lui Roger Garaudy, cum că Israelul nu este altceva decît dictatura
militară cea mai sîngeroasă, care „aplică politica napalmului“. Tot Chomsky
vorbeşte, în cărţie sale, de „crimele americano-izraeliene“ comise contra
palestinienilor şi libanezilor. De altfel, cum am mai amintit, chiar evreii
fundamentalişti, organizaţi în Neturei
Karta (cf. www.uska.org), contestă existenţa statului Israel şi, totdată,
denunţă agresiunile Israelului contra Libanului şi a palestinienilor. Şi să nu
uităm afirmaţia lui Shimon Perez, cum că Israelul „a cumpărat România“, pe
lîngă alte locuri sau ţări: Manhattan-ul, Ungaria, Polonia etc. (cf. http://www.youtube.com/watch?v=ohtU7x6dKb8)!
A venit momentul să
ne trezim „din somnul cel de moarte“ şi să ne apărăm pămîntul, valorile şi
drepturile ancestrale agresate atît de unii reprezentaţi ai „poporului ales“,
cît şi de alţii.
19 decembrie 2008
P.S. Într-o
emisiune de la Antena 3, în 4 ianuarie 2009, pe la ora 15 şi 25 min, acelaşi
vorbete bîlbîit, Dan Petre, fiul mămiţichii lui, Zoe Petre, printre prostiile
şi minciunile debitate despre ofensiva criminală a Israelului în Fîşia Gaza, a
pretins că „Hamas este o organizaţie teroristă, iar despre Israel se ştie că
este un stat democratic!“ Or, despre Israel se ştie exact invers: că este
primul stat terorist, înfiinţat de terorişti şi condus, apoi, de aceiaşi
terorişti care au condus diferitele organizaţii teroriste care au concurat la
înfiinţarea Israelului: Irgun, Stern etc. Ben Gurion, Menahem Begin, Ariel
Sharon, Moshe Dayan au fost la conducerea directă a acestor organizaţii, apoi
au condus ca premieri, preşedinţi, miniştri ai Apărării etc. şi conduc şi acum
Israelul prin dictatura militară – care, iată, a pornit un nou război criminal
contra Palestinei.
Însuşi sionismul a
fost declarat doctrină rasistă şi a fost condamnat ca atare de către O.N.U. –
fireşte, mai puţin de către S.U.A. şi cîteva acolite ale lor.
5 ianuarie 2009
ADDENDA
Trebuie să fac unele
precizări. Am aflat, recent, că avocatul amărîţilor români agresaţi şi evacuaţi
din locuinţă de către americanul-jidan (khazar) Radu Ioanid dovedise
promptitudine şi a prezentat instanţei de
fond documentul care atesta că escrocul Radu Ioanid fusese despăgubit la
emigrare! Ca atare, instanţa de fond a fost nevoită să îi respingă acţiunea!
Aşadar, turpitudinea lui Radu Ioanid este relevată, în mod suplimentar, de
faptul că a mai făcut şi recurs! Or, Radu Ioanid a fost încurajat în tupeul său
de faptul că instanţa de fond nu l-a condamnat – ea însăşi! – pentru sperjur,
aşa cum trebuia. Cu atît mai mult instanţa Curţii de Apel trebuia să o facă. De
aceea, alegaţiile de mai sus referitoare la instanţele de fond şi de recurs
rămîn valabile pînă va fi judecat şi condamnat Radu Ioanid pentru sperjur şi
declarat persona non grata definitiv: să nu mai aibă niciodată
dreptul să intre în România! Aceasta este cu atît mai necesar cu cît, rămas
nepedepsit pînă acum, tupeul său a crescut progresiv. Astfel, după ce Banca
Naţional a României a turnat medaliile pentru Patriarhii României, escrocul
Radu Ioanid a fost în fruntea celorlalţi alogeni din neamul lui – cei din
aşa-zisul „institut Elie Wiesel“, din filiala locală a „Centrului“ teroristului
Simon Wiesenthal ş.a. – care au făcut mare tămbălău ca respectivele medalii să
fie distruse pe motiv că Patriarhul Miron Cristea a făcut şi a dres!
Între timp, a
apărut ştirea-bombă că, într-un tribunal din Budapesta un evreu-maghiar, Nikolaus (Miklós) Grüner, care, în mod real, fusese în lagărul de concentrare din
Buchenwald, i-a dresat un
proces penal lui Elie Wiesel pentru substituire de persoană: adică
propagandistul nr. 1 din lume al „Holocaustului“ nu este decît cel mai abject impostor:
Auschwitz Survivor Claims Elie
Wiesel is an Impostor (cf. http://www.henrymakow.com/translated_from_the_hungarian.html?). De aceea, ştirea era „bombă“ numai în România, căci în
Occident de mult se ştie că este un „mare escroc“ – aşa cum susţin mulţi
autori, în Occident, cam de prin anul 1960. Dar, în România, unde presa este –
în cea mai mare parte – în mîna alogenilor, există o veritabilă prohibiţie
asupra acestui subiect, ceea ce i-a permis preşedintelui Ion Iliescu să-i
atribuie „Steaua României“, spre batjocorirea românilor, iar altor lichele să-l
facă membru de onoare al Academiei Române! Dar, la fel ca pînă acum, asupra procesului
penal din tribunalul budapestan „s-a pus batista pe ţambal“!
Totuşi, se
răspîndeşte tot mai mult în opinia publică internă şi internaţională
constatarea că propaganda agresivă cu holocaustul celor 6.000.000 de evrei nu
este decît o escrocherie orchestrată internaţional de cercurile oculte sioniste
de peste un secol: noţiunea „holocaust“ şi ideea celor „6.000.000 de evrei
ucişi“ sunt doar nişte scorneli lansate în presa internaţională – îndeosebi
nord-americană! – încă din anul 1900!!! O demonstrează Don Heddesheimer în
celebra lui carte The First Holocaust: Jewish
Fund Raising Campaigns with Holocaust Claims During and After World War I (cf. http://www.amazon.com/Holocaust-Jewish-Raising-Campaigns-Holocaust/dp/0984631259/ref=sr_1_3?s=books&ie=UTF8&qid=1338897069&sr=1-3), carte rezumată în texte precum 140 Occurrences Of The Word
Holocaust & The Number 6,000,000 Before
The Nuremberg Trials Began (cf. http://balder.org/judea/Six-Million-140-Occurrences-Of-The-Word-Holocaust-And-The-Number-6,000,000-Before-The-Nuremberg-Trials-Began.php)!!!
O bibliografie minimală
care lămureşte pe orice om de bună credinţă în problema escrocheriei
holocaustului este indicată, mai sus, în Scrisoarea
adresată d-nei Ulrike Beitsprecher.
Pentru cititorii din
România şi din afara ei, mai adaug cîteva link-uri:
Iată de
ce un individ de teapa lui Radu Ioanid nu trebuie primit nicăieri, necum la
simpozionul din Republica Moldova pe tema aşa-zisului „holocaust uitat din
Transnistria“: dimpotrivă, trebuie alungat ca pe-un cîine turbat!
21 septembrie 2012
Colonel
(r.) Vasile I. ZĂRNESCU
P.S. Link-urile studiului HOLOCAUST-OLOGII – VECTORI AI RĂZBOIULUI AXIOLOGIC:
