Nebunia pensiilor militare. Vicepremierul Gabriel Oprea, atentator la securitatea Romaniei?

Nebunia pensiilor militare

Dobriţoiu: Vicepremierul Gabriel Oprea, atentator

la securitatea României şi a N.A.T.O.?!

Generalul senator Corneliu Dobriţoiu, ex-ministru [liberal] al Apărării, putea să rămână pentru istoria vieţii politice cu imaginea unui om onest. Cu o importantă condiţie, valabilă pentru toţi cei care cred că fac politică. Să fie atenţi la ce şi cum vorbesc atunci când ni se adresează nouă, celor care ne-au cerut să-i votăm. Noi nu i-am votat ca, după ce ajung să decidă asupra destinelor noastre, să ne trateze ca pe nişte idioţi.

Potrivit agenţiei Mediafax, preşedintele Comisiei Senatului pentru Apărare, Corneliu Dobriţoiu, a ţinut să ne aducă la ştiinţă „recalcularea pensiilor militare s-a făcut neprofesionist, cu mari greşeli, iar statul trebuie să plătească 200.000 de lei în plus. (...) Statul trebuie să plătească o sumă care excede 200.000 de lei în plus“.

Cum trebuie să înţelegem „o sumă care excede 200.000 lei în plus“, poate fi o chestiune care ţine de cunoştinţele de limbă română sau de respectul pe care senatorul, general şi ex-ministru, actualmente preşedinte de comisie parlamentară, îl nutreşte limbii oficiale a statului român. Limba, care dacă nu ne va contrazice, este şi limba maternă a autorului exprimării citate. Ambiguitatea exprimării, în acest caz dat, este mai mult un procedeu tactic decât o scăpare de virgulă. Deşi, într-o sentinţă, virgula poate face diferenţa dintre viaţă şi moarte.

Depăşind aspectul formei ştirii „de senzaţie“, pe fond constatăm că 200.000 de lei, adică circa 45.000 de euro, nu reprezintă nici pe departe o „gaură în cer“, oricât de sărac ne-ar fi bugetul.

În faza următoare, după ce şi-a dat seama că, în avântul său propagandistic, a spus o minciună mult prea gogonată, generalul ex-ministru al Apărării, calităţi care nu admit inexactităţi în reglarea tirului, pentru că, altfel, îţi bombardezi propriile trupe, revine şi, minune mare, iată ce afirmă din studioul postului B1 TV:

„C. Prisăcariu: (...) Aş vrea să lămuriţi un aspect, pentru că s-a vorbit de o pagubă de 200.000 de lei (...) lunar. C. Dobriţoiu: Paguba este mult mai mare. Eu am oferit doar o limită. Limita această generează anumite competenţe ale organelor de anchetă. (...) Din analizele din procesul de auditare rezultă că s-ar ridică la aproximativ 500.000 de euro pe lună“.

Să ne ţinem bine. Distanţa de la 45.000 la 500.000 e de peste 11 ori mai mare. Aşadar, cu ce scop şi cu ce obraz a purces preşedintele Comisiei Senatului pentru Apărare la acest război mediatic?

Chiar nu se ştie care este diferenţa în buget dintre valoarea pensiilor militare de serviciu anterior recalculării şi a cuantumului pensiilor rezultate în urma aberaţiilor, abuzurilor şi ilegalităţilor guvernului Partidului Democrat Liberal? Pentru relevarea adevărului era suficientă o operaţie de aritmetică elementară, scăderea din valoarea pensiilor în plată a valorii pensiilor din luna anterioară aplicării noii reglementări.

Dacă s-a refuzat efectuarea acestei operaţii aritmetice elementare, înseamnă că ceva ni se ascunde. Înseamnă că Puterea nu poate guverna decât la adăpostul unui secret. Un secret care, deşi ţine de guvernarea anterioară, îl apară. De ce, intenţionează să se folosească de el?

Eu, precum şi toţi cei care am luat cunoştinţă de afirmaţiile generalului senator şi preşedinte al Comisiei de Apărare a Senatului nu avem cum să-i punem la îndoială autoritatea în materie şi să ne dăm cu părerea că nu ar şti ce spune, că nu erau 200.000 de lei, ci de euro, şi că în acest fel adevărul e mai aproape. Pe ce ne-am baza, decât pe surse de zvonuri?

Această pare a fi unica strategie a guvernării, care funcţionează. Stimularea zvonisticii prin absenţa informaţiilor oficiale. Membrii guvernului nu sunt purtători de cuvânt ca să ne ofere informaţiile de interes public la care suntem îndreptăţiţi. Ei când comunică fac politică. Adică ne amăgesc, ca să folosim un eufemism în locul verbului potrivit. După ei, purtătorii de cuvânt ar trebui să-i combată, aşa că tac.

O altă minciună gogonată care continuă să fie promovată şi consolidată ca adevăr în spaţiul comunicării publice este cea cu privire la imposibilitatea identificării veniturilor realizate de personalul militar, deoarece nu s-ar găsi actele doveditoare.

Cu intenţionată rea voinţă, autorii reglementărilor de „recalculare“ a cuantumului pensiilor legal calculate la momentul curgerii dreptului la pensia militară de serviciu au omis să menţioneze actele din care rezultă veniturile realizate de militari, altele decât statele lunare de plată. Acestea, într-adevăr, nu urmează militarul în decursul carierei sale, ci rămân în arhiva unităţilor din care s-au încasat soldele, primele, sporurile, indemnizaţiile şi, eventual, alte componente ale venitului lunar.

Este un fapt ce nu trebuie demonstrat că statul de plată nu este izvorul drepturilor salariale, ci doar dovada acordării acestora. În lipsa statelor de plată, era firesc să se caute izvorul drepturilor, documentele primare care au stat la baza întocmirii statelor de plată. Aceste documente primare sunt ordinele de încadrare, numire, promovare, retrogradare în funcţie sau grad, de acordare a gradaţiilor de vechime, salariilor de merit, indemnizaţiilor de comandă, primelor, sporurilor etc.

Armata se întemeiază pe disciplină, rigoare şi precizie matematică şi în ceea ce priveşte „birocraţia“ documentelor. Toate, dar absolute toate ordinele anterior menţionate sunt consemnate, strict cronologic, cu indicarea cuantumului bănesc al drepturilor cuvenite, în „Fişa de evidenţă cadre“ şi, după caz, în „Fişa de evidenţă a recompenselor şi pedepselor“, piese ale Dosarului personal, care urmează militarul prin toate garnizoanele şi unităţile, aici fiind regăsite elementele pe baza cărora s-a calculat iniţial pensia militară de serviciu. Dacă statele lunare de plată nu au mai fost de găsit, în toate cazurile, dosarele personale, care nu se rătăcesc şi, dacă se deschid, oferă toate elementele unei corecte stabiliri a cuantumului veniturilor realizate. Un ordin din categoria menţionată se emitea obligatoriu în trei exemplare. Deci, aveau trei destinaţii, către trei structuri [Emitent, Personal, Financiar]. Aşa ceva nu era de negăsit!

O stenogramă a şedinţei unei comisii de specialitate a parlamentului anterior dovedeşte că cele menţionate erau cunoscute, că deputatul Nicolae Mircovici, ofiţer de carieră până în 1989, dar şi jurist, a pledat în sensul luării în considerare a documentelor primare de acordare a drepturilor băneşti. Realităţile s-au ignorat cu vădită rea credinţă, „cunoscându-se“ că statele de plată „se mai rătăcesc…“. Aiurea! În prusaca birocraţie militară se regăseşte, oricând, până şi numărul ţigărilor, lamelor de ras şi acelor de cusut din cotele lunare ale soldaţilor.

Dar să vedem ce ne mai spune generalul senator:

„C. Dobriţoiu: (...) Auditul a fost necesar deoarece procesul de recalculare a pensiilor militare a adus nişte realităţi în sistem absolut anacronice: subofiţerii aveau pensii mai mari decât generalii. (...)“.

Aparent, cine îl aude şi nu cunoaşte cum s-au acordat gradele de general în nişte cazuri, cam multe ca să le putem considera particulare, îi va da crezare ex-ministrului Apărării.

Realităţile balcanice de la Bucureşti demonstrează cu totul altceva. Subofiţerul de la popotă, brancardierul de la spital, vivandiera regimentului, plutonierul de companie, frizerul, croitorul, cizmarul, ospătarul şi bodyguarzii nu ştiu cărui preşedinte, prim-ministru sau ministru au absolvit facultăţi prin corespondenţa, fiind trecuţi în corpul ofiţerilor. Apoi „merituoşii diplomaţi universitari“ au fost promovaţi pe funcţii prevăzute cu grad de general, pe care l-au şi primit.

Asemenea minuni s-au întâmplat cât ai bate din palme. Când protectorii au ieşit din scenă, cei loviţi de noroc s-au trezit generali pensionari la 40 şi ceva de ani, fără vechime în serviciu, dar cu pensia stabilită pe baza ultimului salariu. Astronomic, dacă avem în vedere salariul minim. Evident că aceşti generali, în baza noilor reglementări, nu aveau cum să întrunească punctele de pensie adunate de plutonierul adjutant şef, în serviciu militar activ de la încorporare [la 18-19 ani] şi până la vârsta pensionării.

Între 15-20 de ani de „serviciu militar“ privilegiat şi încheiat odată cu ieşirea din scenă a protectorilor politici şi 35-37 de ani vechime calendaristică efectivă, fără spor de grupă de muncă, a subofiţerilor din „talpa oştirii“ este o mare diferenţă. Dacă avem în vedere generalii care şi-au început şi încheiat cariera militară în aceleaşi momente temporale cu subofiţerii respectivi, vom constata că acele „realităţi în sistem absolut anacronice: subofiţerii a[vea]u pensii mai mari decât generalii (...)“ nu există. Generalul senator lansează, cu sistem de ochire electronic fără greş, o rachetă interpartinică devastatoare, dacă cele spuse se vor adeveri. Astfel, ne lasă să întrevedem o complicitate criminală, echivalentă cu un atentat de o extremă gravitate la adresa securităţii naţionale, implicit şi a securităţii Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord, al cărui autor ar fi predecesorul său la Apărare. Cităm:

Corneliu Dobriţoiu: „(...) Am constatat că bugetul de achiziţii al Ministerului Apărării se îndreaptă către alte zone, ceea ce a generat şi generează serioase lacune privind creşterea capacităţii operaţionale a forţelor noastre armate, în calitate de aliat. România este un aliat al N.A.T.O. la graniţa de Est a N.A.T.O., cu responsabilităţi deosebite din punct de vedere operaţional. Jurnalist: Cum adică se îndreaptă spre alte zone?

C. Dobriţoiu: Da... Sunt contribuţii care merg, în baza legii, la palierul de pensii private, în mod obligatoriu, 30 la sută, şi acest proces este în creştere, şi 70 la sută au mers către Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale. Chestiunea de fond este alta, că mie mi-a generat impresia că tendinţa a fost să crească pensiile pentru ca aceste donaţii să fie cât mai generoase (...)“.

Stimată opinie publică, mai sunt necesare comentarii? Ce face acest politician cu breton? Pune pensionarii militari pe jăratec, intoxică şi dezinformează cu inexactităţi, revine cu jumătăţi de adevăr, tot dezinformare se cheamă. Apoi, nesatisfăcut probabil de efecte, sesizează, pe cale publică orală, Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. un prezumat atentat la securitatea României şi a Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord, ori uzează de o hiperbolă, ca figură de stil?

Corneliu Dobriţoiu şi Victor Ponta aveau la îndemână pârghia necesară de soluţionare a chestiunii în discuţie, în 24 de ore, fără a politiza-o. Nu au făcut-o, din luna mai până în luna decembrie 2012. Au amorsat-o şi au rostogolit-o. Dacă o rezolvau, mai puteau să se exhibiţioneze acum pe ecrane la talk show-urile televiziunilor tabloide?

Unul seamănă teamă, celălalt se erijează în salvator. Cea mai ieftină şi prăfuită reţetă de politicianism lipsit de scrupule.

Dă, Doamne, înţelepciune aleşilor noştri, oriunde ar vorbi!

Publicat Joi, 21 februarie 2013

General de brigadă (rez.) Aurel I. Rogojan

Sursa: http://m.cotidianul.ro/article.php?id=207234