STEAGUL UNGURESC AL
ARDEALULUI!
Pe tema extremismului naţionalist
ungar şi despre doctrina ungaristă au fost scrise numeroase cărţi, dar puţin
probabil să fi fost citite, măcar unele dintre ele, de către cei care, după 22
decembrie 1989, s-au aflat în funcţiile de Preşedinte al României,
prim-ministru, miniştri, Preşedinţi ai Senatului şi Camerei Deputaţilor,
conducători ai partidelor politice. Dacă ar fi citit doar două dintre cărţile
profesorului Raoul Şorban, respectiv Fantasma
Imperiului Ungar şi Casa Europei (apărută în anul 1990) şi Chestiunea maghiară (editată în anul
2008) sau cartea profesorului Petre Ţurlea cu titlul Români şi unguri, 1940-2011, ori cartea doctorului Gheorghe Raţiu intitulată Calvarul. Ardealul românesc şi extremismul naţionalist
maghiar, apărută în anul 2012, ar fi înţeles uşor viclenia ungurească şi
modalităţile extrem de diversficate, diabolice, de acţiune ale Ungariei şi
activităţile naţionaliste revanşarde vizând dezmembrarea teritorială a României
şi anexarea Ardealului, pentru refacerea Ungariei Mari. Aceiaşi conducători
vremelnici ai României ar fi aflat adevărul despre pericolul unguresc dacă ar
fi citit numeroasele articole care au apărut în revista România Mare, în ziarul Tricolorul
şi în presa românească din judeţele din Ardeal, mai ales din Covasna, Harghita
şi Mureş.
Profesorul Raoul Şorban arată că „Doctrina
ungarismului este o realitate a ţelurilor ungare de-a lungul vremii… Fantasma
Imperiului Ungar străbate şi azi toate proiectele de lucru ale politicii
ungare. Culorile politice pe care le-a schimbat statul ungar, între timp, nu au
modificat, în nici un fel, conţinutul ungarismului…“
Acum un an, în februarie 2012,
academicianul Dinu C. Giurescu a declarat: „Am sentimentul că sunt în 1940, în
preajma prăbuşirii hotarelor noastre. E de spus numai că fiecare om trebuie
să-şi dea seama că soarta lui personală, afară de beneficiarii regimului, depinde
de ce se joacă acum. Se joacă integritatea teritorială a României, se joacă
stabilitatea ei, se joacă identitatea sentimentului că eşti român, se joacă
apărarea ţării. Statul de azi nu mai apără România! Statul de astăzi apără pe
altcineva, dar nu obştea românească! De aceea fiecare dintre noi, cu mijloacele
pe care le are, trebuie să spună „NU“, „NU“ la ceea ce se pregăteşte în
momentul de faţă şi să revenim la tradiţiile noastre, să revenim la puterea
noastră dintotdeauna“.
Având certitudinea că, prin Diktatul
de la Bruxelles pregătit pentru anul 2014, Ungaria împreună cu numeroasele
organizaţii ale minorităţii ungare din România va reuşi să obţină autonomia
teritorială a Ardealului, extemiştii unguri îşi dau, aproape zilnic, arama pe
faţă. Au făcut-o şi în trecut, profitând de lipsa de reacţie şi complicitatea
autorităţilor de la Bucureşti. Sub pretextul asigurării unei majorităţi
parlamentare şi a stabilităţii politice, preşedinţii alogeni ai României, Ion
Iliescu, Emil Constantinescu şi Traian Băsescu, împreună cu conducătorii
partidelor şi alianţelor politice care s-au aflat la Putere în etapa post-decembristă,
au permis apariţia, existenţa şi acţiunile U.D.M.R. îndreptate împotriva
Poporului Român şi a integrităţii teritoriale a României. În intervalul 1996-2012,
organizaţia neguvernamentală şi antiromânească numită U.D.M.R. a fost cooptată
la guvernarea României, fiind susţinută în realizarea politicii paşilor mărunţi
de către majoritatea partidelor politice româneşti, cu excepţia Partidului
Unităţii Naţionale Române (P.U.N.R.), a Partidului România Mare (P.R.M.) şi a Partidului
Socialist al Muncii (P.S.M.).
Între stratagemele folosite de
Ungaria şi U.D.M.R. împotriva Poporului Român şi a României se numără, după
anul 1989, cele privind aşa-zisul ţinut secuiesc şi steag secuiesc. Acţiunile
Ungariei şi ale extremiştilor naţionalişti unguri sunt bine pregătite şi au ca
obiectiv final anexarea Ardealului. Pe tema aşa-zisului ţinut secuiesc s-au
derulat numeroase etape, dintre care este bine ca românii să-şi amintească de
următoarele:
- La 16 iunie 2004, la Oradea, s-a
înfiinţat Consiliul de autonomie al maghiarilor din Bazinul Carpatic, cu scopul
de a acţiona în faţa instituţiilor Uniunii Europene şi Organizaţiei Naţiunilor
Unite (O.N.U.) pentru obţinerea autonomiei teritoriale numai pentru
comunităţile de unguri din graniţele fostei Ungarii Mari. Nu au curajul în
Israel, S.U.A., Franţa şi Germania!
- La 15 martie 2006, la
Odorheiul-Secuiesc, s-au adunat circa 20.000 de unguri care au cerut autonomia
aşa-zisului ţinut secuiesc. Participanţii au purtat drapele ale Ungariei,
steaguri ale Ungariei Mari şi ale aşa-zisului ţinut secuiesc, de unde au
dispărut secuii, prin maghiarizare.
- La taberele de vară de la Tuşnad
organizate de Ungaria şi U.D.M.R., precum şi la adunările antiromâneşti
desfăşurate în multe localităţi din Ardeal, de 15 martie, s-a insistat asupra
dreptului la autodeterminare a poporului unguresc care este invocat în baza
Tratatului internaţional privind drepturile politice şi cetăţeneşti, adoptat de
O.N.U. şi intrat în vigoare din anul 1976. Acest Tratat prevede că, în
conformitate cu dreptul la autodeterminare, popoarele îşi hotărăsc în mod liber
sistemul politic, îşi asigură în mod liber dezvoltarea economică, socială şi
culturală, dispunând liber de propriile bogăţii naturale şi propriile resurse
energetice.
- La adunarea naţională a ungurilor,
ţinută la Ditrău, în 18 iunie 2008, participanţii au declarat dreptul la
autodeterminare a celor 400 de secui, parte a etniei ungare, în aşa-zisul ţinut
secuiesc. Participanţii unguri au adoptat pricipiile autoguvernării interne a
aşa-zisului ţinut secuiesc (cu limba oficială maghiară) şi au cerut Guvernului
de la Budapesta să-şi exercite rolul protector asupra ungurilor din România.
- În ianuarie 2011, când Ungaria a
preluat preşedinţia semestrială a Uniunii Europene, Guvernul de la Budapesta a
amplasat în holul Consiliului Europei un covor de 200 de m2 cu harta
Ungariei Mari, care include şi Ardealul.
- În 1 iunie 2011, la Bruxelles, în „Casa
regiunilor“ din Ungaria a fost deschisă şi activează o ambasadă (reprezentanţă)
a aşa-zisului ţinut secuiesc, care pledează pentru obţinerea autonomiei
teritoriale. Locul unde a fost amplasată reprezentanţa aşa-zisului ţinut
secuiesc arată că acest teritoriu aparţine Ungariei. Acţiunea a fost organizată
cu participarea europarlamentarilor unguri Ladislau Tőkes, Sogor Csaba şi Iuliu
Winkler. Cu excepţia europarlamentarului Corneliu Vadim Tudor,
europarlamentarii din România au minimalizat consecinţele acestei noi acţiuni
provocatoare a Ungariei şi extremiştilor naţionalişti maghiari.
Parlamentul, Preşedintele şi Guvernul
României au fost, ca întotdeauna, „surprinşi“ de acţiunea Ungariei şi, din nou,
nu au reacţionat cu fermitate.
Pe tema aşa-zisului steag secuiesc,
acţiunile Ungariei şi ale U.D.M.R. se înmulţesc şi se amplifică anual,
trimestrial, lunar şi săptămânal. În luna februarie a.c., Ungaria a declanşat
un „război al steagurilor“, prin dispoziţii date pentru arborarea aşa-zisului
steag secuiesc pe instituţii publice din România şi la Budapesta. Apoi,
conducătorii Ungariei au dispus arborarea cârpei respective pe toate primăriile
din ţara vecină şi neprietenă. În ziua de 16 februarie a.c., cu ceremonial şi
în prezenţa deputaţilor unguri din Bazinul Carpatic, aşa-zisul steag secuiesc a
fost arborat pe clădirea Parlamentului Ungariei. Prin această acţiune, fără
precedent în Uniunea Europeană, Parlamentul Ungariei a sfidat şi umilit
Parlamentul României şi celelalte instituţii ale Statului Român.
Arborarea
de către preşedintele Parlamentului Ungariei pe clădirea legislativului de la
Budapesta a steagului unguresc al Ardealului a fost înţeleasă de unguri astfel:
„Vă luăm Istoria, Pământul Strămoşesc şi Bogăţiile pe care Bunul Dumnezeu le-a
lăsat în Ardeal, în Grădina Domnului. Românii vor fi maghiarizaţi ca după
Diktatul de la Viena“. În vederea grăbirii procesului de maghiarizare a
românilor din Ardeal, U.D.M.R. negociază cu liderii U.S.L. pentru modificarea
procentajului din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, în sensul
diminuării lui de la 20 la sută la 10 la
sută, pentru obţinerea privilegiilor de către minoritarii unguri.
La
această adevărată declaraţie de război din partea Ungariei la adresa României au
răspuns astfel primii patru din ierarhia de conducere a ţării noastre:
a) preşedintele Băsescu a primit
lista şi s-a dus la cumpărături, în sfânta zi de duminică, la un mare magazin
din Bucureşti;
b) preşedintele Senatului, Crin
Antonescu, consideră că nu este cazul ca Parlamentul României să dezbată pe tema
acţiunilor antiromâneşti ale Parlamentului Ungariei şi nici nu trebuie adoptată
vreo hotărâre;
c) preşedintele Camerei Deputaţilor,
Valeriu Zgonea, a declarat, abia după două zile, că a fost o reacţie emoţională
a Parlamentului de la Budapesta, la care nu trebuie răspuns; emoţiometrul
dânsului nu era în priză;
d) premierul Victor Viorel Ponta s-a
eschivat, fiindu-i teamă de întrebarea: ce legătură are steagul unguresc al
Ardealului cu Parlamentul de la Budapesta?
Faptul
că Parlamentul, Preşedintele şi Guvernul României, Academia Română şi partidele
politice parlamentare nu se pronunţă în privinţa steagului unguresc al Ardealului
înseamnă complicitate la acţiunile Ungariei, U.D.M.R. şi extremismului
revanşard unguresc vizând dezmembrarea teritorială a ţării noastre şi anexarea
Grădinii Domnului, Vatra Strămoşească, la Ungaria Mare!
Se ştie că, adevăratul steag
secuiesc (din secolele XII-XIII) este piesă de muzeu. Pe steagul respectiv apar
trei simboluri heraldice preluate de la cel mai vechi popor din lume, de la
geto-daci, respectiv: soarele, semiluna şi lupul dacic. În anul 2011, în
România s-au declarat secui, la recensământul populaţiei, sub 300 de persoane.
Prin Legea nr.282/2007, Parlamentul
României a stabilit că în ţara noastră nu există minoritatea secuilor şi nici
limba secuiască. Pe cale de consecinţă, nu există legal steag secuiesc şi
nici ţinut secuiesc.
Adevărul este că aşa-zisul steag
secuiesc este de facto un steag
unguresc, „fabricat“ de unguri, arborat şi purtat de unguri. De fapt, este
steagul unguresc al Ardealului! De aceea continuă Ungaria şi U.D.M.R. bătălia
pentru arborarea lui, mai ales pe instituţiile publice din Ardeal. Acest steag
acolo unde este arborat este un însemn al apartenenţei, de facto, a acelui teritoriu la Ungaria. În anii precedenţi, la 15
martie, cetăţenii români, mai ales cei din autorităţile Statului Român, au fost
umiliţi prin arborarea şi purtarea ilegală de către etnicii unguri a multor
steaguri ungureşti ale Ardealului şi ale Ungariei Mari, alături de drapelul
Ungariei. Pentru 15 martie a.c., Ungaria şi U.D.M.R., împreună cu Partidul
Civic Maghiar, Partidul Popular al Maghiarilor din Transilvania, cu FIDESZ, cu
Partidul „Jobbik“, cu „Garda Maghiară“ şi Mişcarea de Tineret a celor 64 de
comitate, pregătesc mari manifestaţii antiromâneşti în numeroase localităţi din
Ardeal, la care vor fi purtate mii şi mii de steaguri ungureşti. Ele au fost
distribuite gratuit, de către Ungaria şi U.D.M.R., în toate localităţile din
România unde trăiesc minoritari unguri. Pe surse, s-a aflat că steagul unguresc
al Ardealului (aşa-zisul steag secuiesc) a fost donat de Ungaria în
localităţile din România, unde există minoritari unguri, astfel:10-50 bucăţi la
nivel de sat; 50-300 de bucăţi pe comună; 200-500 de bucăţi într-un oraş;
500-1.000 de bucăţi la un municipiu. Serviciul Român de Informaţii (S.R.I.) are
date exacte pe localităţi în privinţa steagurilor ungureşti ale Ardealului şi i-a
informat pe conducătorii României în privinţa pregătirilor pe care le face
Ungaria pentru a sărbători pe pământul românesc, mai ales în Ardeal, zecile de
mii de crime săvârşite în timpul Revoluţiei de la 1848-1849, precum şi
incendierea a 300 de sate româneşti cu tot cu biserici, precum şi a numeroase
mănăstiri ortodoxe.
După Diktatul de la Viena din 30
august 1940, în Nord-Vestul Ardealului cedat Ungariei, autorităţile de
ocupaţie, cu sprijinul localnicilor unguri, i-au condamnat la închisoare sau la
deportări în lagărele de muncă pe românii la care au găsit drapelul românesc,
iar cei care aveau tricolorul românesc pe costumul popular erau amendaţi şi
batjocoriţi.
Acum, în anul 2013, înaintea Diktatului
pregătit la Bruxelles pentru 2014, Guvernul Ponta II şi Parlamentul României
trebuie să acţioneze ferm în legătură cu steagul unguresc al Ardealului şi,
printr-o ordonanţă de urgenţă, să stabilească următoarele:
1. Arborarea sau purtarea aşa-zisului
steag secuiesc, de fapt, a steagului unguresc al Ardealului sau a steagului
Ungariei Mari este interzisă.
2. Încălcarea acestei prevederi se
sancţionează cu amendă de la 10.000-25.000 lei pentru organizatorii adunărilor
sau manifestărilor publice. Pentru persoanele fizice amenda este de 1.000-2.500
lei. Steagurile se confiscă.
Dacă Guvernul Ponta II nu adoptă o
astfel de ordonanţă înseamnă că este complice şi facilitează acţiunile Ungariei
vizând anexarea Ardealului. În această situaţie românii vor fi nevoiţi să iasă
în stradă şi să ceară demiterea celor care nu apără integritatea României şi
liniştea românilor din Ardeal.
Se ştie că, ungurilor le este frică
de forţa românilor uniţi şi de lege. De ce le este frică nu vor scăpa!
Cluj-Napoca,
21 februarie 2013
Dr. Gheorghe
Funar
Secretar general al P.R.M.
Preşedintele Filialei
P.R.M. Cluj
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Este binevenit oricine doreste sa comenteze! Rugam sa va inserati numele si datele de contact, din respect fata de cititori. Atacurile la persoana, injuriile, opiniile fara legatura cu subiectul prezentat vor fi sterse. Persoanele care doresc raspunsuri sau precizari oficiale, trebuie sa se adreseze conform "Normelor de comunicare in cadrul SCMD" (afisate pe pagina Secretariatului General al SCMD).