Prof. univ. dr. Ioan Aurel Pop:
alt vândut?!
Azi, 12 decembrie 2013, am avut neplăcerea să-l ascult,
la New York, pe prof. univ. dr. IOAN AUREL POP, rector al Universităţii
Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca (sau, cum i-a plăcut să-l numească, „Kolozsvár“)
vorbind, dintr-o perspectivă „academică“, despre valorile multiculturale din
Transilvania, create de români, germani, maghiari, evrei şi alte naţionalităţi,
de-a lungul veacurilor. Spre surprinderea mea, nu s-a menţionat nici un nume
românesc de creator de cultură sau artă din Transilvania.
Tot de la emeritul profesor român (?!) am aflat cu
surprindere că Transilvania a aparţinut Ungariei până la anul 1688, când a fost
ocupată de imperiul Habsburgic. Oare emeritul profesor român nu a auzit de
Paşalâcul de la Buda, din anul 1526, sau poate o fi fost şi un Paşalâc la „Kolozsvár“?!
L-am întrebat de ce nu vorbeşte şi despre daci, când în inima Transilvaniei
sunt rămăşiţele Statului Dac la tot pasul, iar domnul profesor mi-a răspuns că
aici se discută numai de Transilvania, începând cu vremea de când a primit
acest nume de la unguri, în secolul al XI-lea (!). I-am replicat că Laonic
Chalcocondil (1423-1490), unul dintre cei mai de seamă istorici bizantini din
secolul al XV-lea (sic!), numeşte „Transilvania“ Dacia Peonică, dovedind o
cunoaştere exactă a realităţilor etnice (populaţia predominant „dacă“) dânsul
nu părea să-şi aminteacă numele de Dacia Peonică, dar a ţinut, academic, să-mi
corecteze pronunţarea numelui lui Laonic Chalcocondil, cu toate că atunci când
se referea la Făgăraş pronunţa numele acestuia foarte ciudat… „Fogaras“(!?!).
Când, în pauză, îi spuneam unui prieten că „Cine vrea să mă asculte, Sfatul meu îi poate
prinde bine. Se pot spune prostii multe. Şi-n cuvinte mai puţine!“, un
colaborator al distinsului prof. univ. dr. Ioan Aurel Pop, rector al
Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, tocmai trecea prin spatele meu şi
nu a putut să se abţină să nu menţioneze că... m-a auzit. Sigur că frica m-a
cuprins pe loc (!)... Aşa că, acum, doresc să-i dau un răspuns, în scris,
domnului prof. univ. dr. Ioan Aurel Pop, rector al Universităţii Babeş-Bolyai
din Cluj-Napoca, cu privire la multiplele erori voite (sic) din prezentarea domniei sale şi o fac din două motive: o dată
pentru că îi respect pe maghiari deopotrivă cu românii şi, apoi, pentru că
Mişcarea Dacologică iubeşte adevărul.
Maghiarii au pretenţii teritoriale la toţi vecinii. Dacă
aceste pretenţii sunt întemeiate sau nu, dacă ele sunt corecte şi argumentate
istoric, e treaba istoricilor maghiari, sloveni, slovaci, austrieci, sârbi,
croaţi şi ucraineni. Pe mine mă priveşte Transilvania. În şcolile româneşti şi
maghiare din Transilvania se învaţă faptul că la venirea maghiarilor – la
începutul secolului X – în Transilvania era vid de populaţie. Asta e principala
teorie pentru care maghiarii în ziua de azi revendică Transilvania. Astfel
pentru maghiari:
- nu are nici o importanţă faptul că populaţia majoritară – de aproape 80 la sută (şi nu de 45 la sută cum ne explică academic domn’ „Profesor“) – din Transilvania e de origine română;
- nu are nici o importanţă că în inima Transilvaniei sunt rămăşiţele statului DAC la tot pasul;
- nu are nici o importanţă că românii vorbesc şi astăzi limba lor străveche ( şi NU o „new latin language“, cum academic ne explică domn’ profesor Pop), deşi sunt în mijlocul unor state de origine slavă;
- nu are nici o importanţă că, într-un interviu acordat postului de televiziune TVR Cluj, Miceal Ledwith, fost consilier al Papei Ioan Paul al II-lea şi membru al Comisiei Teologice Internaţionale, unul din oamenii care au avut acces la documente secrete din arhiva Vaticanului, a făcut o declaraţie surprinzătoare: „Chiar dacă se ştie că latina e limba oficială a Bisericii Catolice, precum şi limba Imperiului Roman, iar limba română este o limbă latină, mai puţină lume cunoaşte că limba română, sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, şi nu invers. Cu alte cuvinte, nu limba română este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă românească. Aşadar, vreau să-i salut pe oamenii din Munţii Bucegi, din Braşov, din Bucureşti. Voi sunteţi cei care aţi oferit un vehicul minunat lumii occidentale (limba latină – n.a.)“;
- nu are nici o importanţă că Transilvania însăşi poartă un nume latin şi nu maghiar, şi nu are importanţă că Transilvania nu a făcut parte niciodată din Ungaria (iar nu aşa cum ne explică academic Pop că inclusiv după Paşalâcul de la Buda, Transilvania a făcut parte tot din Ungaria, până la ocuparea ei de către Imperiul Habsburgic în anul 1688);
- nu are absolut nici o importanţă că ungurii înşişi se recunosc pe sine ca migratori, venind din Asia şi asediind o mare parte din Europa. Nu! Ei spun că Dacii au dispărut din istorie şi că Transilvania era goală când s-au refugiat ei, în urma războiului cu moravii şi bulgarii, care i-au împins spre Nord. Documentul care consfinţeşte aceste convingeri maghiare este celebra Gesta Hungarorum, a lui Anonimus. Problema e că până şi această scriere vorbeşte de lupta de 200 de ani a maghiarilor pentru a cuceri Panonia şi, mai târziu, Transilvania şi de faptul că s-au luptat cu ducii Menumorut şi Glad, iar în anul 904 au de-a face în Transilvania cu un localnic pe nume Gelu, care conduce o formaţiune statală locală.
- nu are nici o importanţă faptul că populaţia majoritară – de aproape 80 la sută (şi nu de 45 la sută cum ne explică academic domn’ „Profesor“) – din Transilvania e de origine română;
- nu are nici o importanţă că în inima Transilvaniei sunt rămăşiţele statului DAC la tot pasul;
- nu are nici o importanţă că românii vorbesc şi astăzi limba lor străveche ( şi NU o „new latin language“, cum academic ne explică domn’ profesor Pop), deşi sunt în mijlocul unor state de origine slavă;
- nu are nici o importanţă că, într-un interviu acordat postului de televiziune TVR Cluj, Miceal Ledwith, fost consilier al Papei Ioan Paul al II-lea şi membru al Comisiei Teologice Internaţionale, unul din oamenii care au avut acces la documente secrete din arhiva Vaticanului, a făcut o declaraţie surprinzătoare: „Chiar dacă se ştie că latina e limba oficială a Bisericii Catolice, precum şi limba Imperiului Roman, iar limba română este o limbă latină, mai puţină lume cunoaşte că limba română, sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, şi nu invers. Cu alte cuvinte, nu limba română este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă românească. Aşadar, vreau să-i salut pe oamenii din Munţii Bucegi, din Braşov, din Bucureşti. Voi sunteţi cei care aţi oferit un vehicul minunat lumii occidentale (limba latină – n.a.)“;
- nu are nici o importanţă că Transilvania însăşi poartă un nume latin şi nu maghiar, şi nu are importanţă că Transilvania nu a făcut parte niciodată din Ungaria (iar nu aşa cum ne explică academic Pop că inclusiv după Paşalâcul de la Buda, Transilvania a făcut parte tot din Ungaria, până la ocuparea ei de către Imperiul Habsburgic în anul 1688);
- nu are absolut nici o importanţă că ungurii înşişi se recunosc pe sine ca migratori, venind din Asia şi asediind o mare parte din Europa. Nu! Ei spun că Dacii au dispărut din istorie şi că Transilvania era goală când s-au refugiat ei, în urma războiului cu moravii şi bulgarii, care i-au împins spre Nord. Documentul care consfinţeşte aceste convingeri maghiare este celebra Gesta Hungarorum, a lui Anonimus. Problema e că până şi această scriere vorbeşte de lupta de 200 de ani a maghiarilor pentru a cuceri Panonia şi, mai târziu, Transilvania şi de faptul că s-au luptat cu ducii Menumorut şi Glad, iar în anul 904 au de-a face în Transilvania cu un localnic pe nume Gelu, care conduce o formaţiune statală locală.
G. D. Iscru aminteşte de o informaţie din secolul al IV-lea
transmisă prin cartea Origines Hungaricae,
scrisă de Franciscus Foris Otrokocius, la 1693, referitoare la limbile vorbite
la curtea regelui hunilor: limbile gotice şi ausonica, unde prin limba
ausonilor se înţelege limba dacilor, care, potrivit prelatului maghiar
Otrokocius, este, de fapt, latina vulgară. Attila Hunul (406-453 d.Hr.) însuşi
se intitula „rege al hunilor, al meduşilor, al goţilor şi al dacilor“, dovadă
că dacii existau şi erau recunoscuţi de Attila.
Să nu uităm şi de Memoriul din 1784 al grofilor şi al
baronilor unguri, care, simţindu-se, pe bună dreptate, venetici în
Transilvania, cerând ajutor armat de la administraţia habsburgică, pentru
înăbuşirea revoluţiei vlahilor de la anul 1784, condusă de Horea, Cloşca
şi Crişan, recunoşteau că: „Părinţii noştri, veniţi din Sciţia, au
cucerit cu lupte victorioase şi cu sângele lor această scumpă patrie şi după ce
au supus şi au făcut iobagi pe părinţii vlahilor care s-au revoltat astăzi,
1784, asupra noastră, dânşii (adică ungurii – n.a.) au domnit liniştit
peste ei, ţinându-i totdeauna într-o aspră disciplină“.
Domnule prof. univ. dr. Ioan Aurel Pop, rector al
Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca (nu Kolozsvár, cum vă place să-l
numiţi), sunteţi o cruntă dezamăgire pentru un profesor care îşi primeşte
salariul lunar de la statul român, din munca milioanelor de români, şi pentru
cetăţenii românii care îşi trimit copiii la dumneavoastră pentru învăţătură!
În final, ceea ce trebuie ştiut este că, de-a lungul
zecilor, sutelor şi miilor de ani, dacii şi urmaşii lor legitimi de azi, noi,
românii, nu am avut nevoie de migratori, ci migratorii au avut nevoie de noi şi
ceea ce le cerem noi azi este puţin respect!
Dr. N. Săvescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Este binevenit oricine doreste sa comenteze! Rugam sa va inserati numele si datele de contact, din respect fata de cititori. Atacurile la persoana, injuriile, opiniile fara legatura cu subiectul prezentat vor fi sterse. Persoanele care doresc raspunsuri sau precizari oficiale, trebuie sa se adreseze conform "Normelor de comunicare in cadrul SCMD" (afisate pe pagina Secretariatului General al SCMD).