Caracteristici si orientări
noi ale politicii Chinei
în domeniul investiţiilor
străine în economie
Prof.
univ. dr. Gavrilă Sonea
În
China – în 1978 – au fost puse bazele politicii de reformă şi de deschidere
către exterior. Drept efecte nemijlocite ale înfăptuirii lor, începând din
deceniul următor, 1981-1990, această ţară a beneficiat de mai multe investiţii
străine directe decât orice altă ţară în curs de dezvoltare. Mai mult, între
anii 1993 şi 1995, fluxul de investiţii străine spre China a fost al doilea în
lume, fiind depăşit numai de investiţiile străine realizate în Statele Unite.
Redăm în cele ce urmează unele din caracteristicile şi orientările noi ale
politicii statului chinez, de după 1978, în domeniul investiţiilor străine în
economie, ale căror motivaţie ştiinţifică şi principii izvorâte din interesele
permanente ale întregii naţiuni, sunt vitale a fi incluse, în forme adecvate,
în actuala legislaţie în domeniu a statului român, pentru limitarea continuării
jefuirii lui de către investitorii străini şi pentru a crea condiţiile
optime menite să asigure relansarea dezvoltării reale a economiei noastre naţionale
într-un timp predeterminat.
in domeniul investiţiilor străine in economie
1) Contrar nevoii acute de
capital financiar şi fluxului continuu de investiţii străine spre China, în
anii de după 1978 statul chinez nu permite un acces liber al investiţiilor pe
piaţa sa. Fiecare propunere de
investiţii este examinată de autorităţile publice chineze, care decid dacă
investiţia este în interesul Chinei şi, în cazul în care au rezerve cu privire
la acest lucru, negociază cu investitorul potenţial pentru a încerca să îmbunătăţească
câştigurile partenerilor chinezi, sau, în cazuri extreme, interzic chiar
investiţia respectivă. Înainte ca propunerile să ajungă la autorităţile publice
centrale, în mod obişnuit, companiile străine au participat deja la negocieri
prelungite (de multe ori pe durata a câţiva ani) cu companiile chineze şi cu
autorităţile provinciale.
Faptul
că un volum de investiţii atât de semnificativ a intrat în China, în ciuda
procesului foarte laborios de penetrare a pieţei acestei ţări, se datorează
motivaţiilor puternice pe care le au companiile străine pentru a-şi desfăşura
activitatea în China. Dintre ele, extinderea pieţelor companiilor străine pare
a fi motivaţia majoră. Un studiu din anul 1996, care viza 500 de companii
canadiene cu investiţii în China, a indicat faptul că 85 la sută dintre acestea
au investit pentru a avea acces pe piaţa chineză. Companiile străine sunt
atrase de multă vreme de potenţialul pieţei chineze, datorită numărului foarte
mare de locuitori si deci de potenţiali consumatori. În plus, pe lângă faptul că
populaţia Chinei a depăşit, deja, 1,3 miliarde de locuitori, puterea de cumpărare
a acesteia a crescut datorită creşterii economice mai rapide.
În anii
’80, spre exemplu, creşterea medie anuală a producţiei Chinei de 14,4 la sută a
fost cea mai ridicată în rândul celor mai puternice 50 de economii ale lumii.
Această creştere s-a reflectat în sporirea cheltuielilor de consum.
Concomitent, în toţi anii de după 1978, China a cheltuit sume enorme de bani în
proiecte
de infrastructură, de centrale electrice, de autostrăzi şi magistrale de
cale ferată, de reţele de metrou într-o serie de oraşe. Drept urmare, aşa cum
arata prognozele, China se va număra în curând printre cele mai mari economii
din lume, după criteriul parităţii puterii de cumpărare.
2) Guvernul chinez duce o
politică de limitare a importurilor, ceea ce determină companiile străine să
apeleze la investiţii, mai curând decât la exporturi, dacă vor să pătrundă pe
aceasta piaţa. Mai mult, atunci când
companiile străine îşi depun ofertele pentru adjudecarea unor licitaţii pentru
proiecte din domeniul infrastructurii, câştigătorul licitaţiei poate fi
desemnat pe baza faptului că asigura un transfer de tehnologie pentru a produce
o bună parte din echipament în China. În consecinţă, China duce atât o politică
de substituire a importurilor, cât şi o politică comercială de dezvoltare a
exportului. China a dus o politică de acoperire a nevoilor pieţei din producţie
proprie, în primul rând din motive politice şi culturale. Mai mult, se
argumenta că economia chineză are un potenţial atât de mare încât poate să
producă pe plan local aproape orice produs.
Deşi
dimensiunea pieţei reprezintă principalul motiv pentru a investi în China,
companiile au fost atrase şi de resursele acestei ţări. De exemplu, au existat
investiţii substanţiale în exploatarea şi prelucrarea petrolului şi cărbunelui,
iar aproape 20 la sută din investiţiile americane în China s-au făcut în
industria petrolieră. În plus, companiile au privit China ca pe o sursă de forţă
de muncă ieftină, în special în condiţiile în care, în alte ţări din Asia,
precum Singapore, Hong Kong şi Taiwan, şomajul a scăzut şi, drept urmare,
aceste ţări nu au mai putut fi considerate drept furnizoare de forţă de muncă
ieftină.
De
asemenea, companiile străine puteau să se asocieze cu cele chineze pentru a
vinde pe piaţa chineză; oricum, propunerile pentru astfel de asocieri erau
analizate mai serios şi erau aprobate numai dacă serveau unor
interese naţionale de prim ordin, pentru care China trebuia să caute ajutor în exterior. Treptat, a crescut
dependenţa Chinei faţă de economia mondială. China a mărit numărul zonelor
libere, permiţând funcţionarea întreprinderilor cu capital integral străin.
Totuşi, acestea sunt încă rare, deoarece: (a) companiile străine îşi dau seama
că vor fi tratate de către autorităţile publice chineze cu mai multă
severitate, iar (b), ele sunt obligate să se confrunte cu birocraţia, mai mult
decât partenerii lor chinezi. De subliniat faptul că, în mod obişnuit, în
China, „investiţiile“ iau forma asocierilor (joint-venture), în care
partenerul străin deţine 49 la sută, iar cel chinez 51 la sută, la fel ca în
România înainte de 1990.
Paşii care trebuie
urmaţi pentru a obţine aprobarea creării unei asocieri in China sunt prezentaţi,
pe scurt, în continuare.
i) Potenţialii parteneri ai companiei străine redactează o
scrisoare de intenţie care cuprinde un proiect al viitorului contract.
ii) Partenerul chinez înaintează superiorului sau administrativ
o propunere care include şi un studiu de fezabilitate preliminar, propunere
care este, apoi, remisă autorităţilor locale sau naţionale, în funcţie de
dimensiunile investiţiei.
iii) De
îndată ce propunerea este aprobata de către autorităţi, investitorii propuşi
trebuie să realizeze studiul de fezabilitate, care trebuie să cuprindă: tipul şi
volumul producţiei, piaţa vizată, prognoze privind vânzările, necesarul de
echipament, infrastructura şi forţa de muncă, precum şi necesarul de devize
străine, prognoza.
iv) Partenerii concep şi redactează contractul, informând în
acelaşi timp autorităţile cu privire la ceea ce conţine acordul.
v) Acordurile
sunt prezentate autorităţilor centrale sau celor locale spre aprobare.
vi) În
termen de o lună de la aprobare (care stipulează un termen limită pentru
realizarea investiţiei), asocierea trebuie înregistrată pentru a obţine o
licenţă de afaceri. Dacă termenele limită nu sunt respectate, investitorul este
posibil să plătească dobâzi, sau să compenseze pierderile rezultate.
4) Chinezii sunt încântaţi de
avansul tehnologic al străinilor, dar le este teamă de contaminarea culturii
lor. Deşi multe criterii sunt
luate în considerare atunci când companiile şi autorităţile chineze aprobă sau
resping propunerile de investiţii, în realitate s-a pus accentul pe obţinerea a
două mari avantaje din investiţia respectivă. Acestea sunt: transferul
de tehnologie într-un sector industrial de maximă importanţă şi generarea de
exporturi.
Generarea
de exporturi aduce Chinei valuta necesară pentru a plăti importurile mereu
crescânde necesare dezvoltării. Transferul de tehnologie îmbunătăţeşte
posibilităţile viitoare de export şi sporeşte şansele ca firmele chineze să
devină în viitor competitive pe plan global, fără a mai depinde de parteneriatul
cu companiile străine. Avantajele menţionate, urmărite de China, nu coincid, însă,
întotdeauna cu obiectivele investitorilor străini, respectiv cu obţinerea de
beneficii anume din investiţii sau cu creşterea cotei de piaţă a acestora,
situaţie care face ca iniţierea şi continuarea cu succes a unei investiţii
străine în China să devină o adevărată provocare. La diferenţa dintre
obiectivele părţilor se adaugă, între altele, ţintele şi limitele rezultate din
prevederile Legii cu privire la întreprinderile cu capital străin, adoptată de
Statul Chinez în 2000.
Potrivit
precizărilor cuprinse în articolele 3,4 şi 5 ale acelui act normativ la nivelul
ţării, întreprinderile cu capital străin vor fi înfiinţate de aşa manieră încât
ele să ajute la dezvoltarea economiei naţionale a Chinei. Statul Chinez poate să
încurajeze înfiinţarea de întreprinderi cu capital străin care sunt orientate
spre export sau care sunt avansate din punct de vedere tehnologic. Consiliul de
Stat va stabili reglementările specifice privind categoriile de activităţi în
care întreprinderile cu capital străin nu au voie să se angajeze sau în
privinţa cărora se stabilesc anumite restricţii. Întreprinderile cu capital
străin vor respecta legile şi reglementările chineze şi nu au voie să se angajeze
in activităţi dăunătoare intereselor publice ale Chinei. Statul nu va
naţionaliza şi nici nu va rechiziţiona vreo întreprindere cu capital străin.
Totuşi, în împrejurări speciale, atunci când interesele publice o
cer, întreprinderile cu capital străin pot fi rechiziţionate, pe baza unor
proceduri legale şi cu plata unor compensaţii adecvate.
Urmarea
punerii bazelor politicii de reformă şi de deschidere către exterior, în anul
1978, şi a transformărilor care au avut loc în viaţa economică a ţării, în cei
30 de ani care au urmat de la declanşarea lor, China a devenit, cu aportul
investiţiilor străine, una dintre cele mai mari economii ale lumii şi unul dintre
primii exportatori mondiali. Pentru ca progresele economice şi competiţionale
realizate, până în prezent, să continue şi mai accentuat pe întreg cuprinsul ţării,
Guvernul chinez a publicat, în aprilie 2010, un document intitulat „Opinii ale
Consiliului de Stat pentru îmbunătăţirea pe mai departe a activităţii în
domeniul utilizării investiţiilor străine“ (denumite, în continuare, „Opinii“).
În linii mari, documentul conţine o tendinţă de tratare la nivel naţional a
investiţiilor străine şi favorizează acele investiţii care aduc o valoare adăugată
foarte înaltă, precum şi operaţiile mai eficiente, îndeosebi în regiunile din
vestul şi din centrul Chinei. De subliniat că documentul intitulat „Opinii“ al
Consiliului de Stat constituie baza cadru a următoarei ediţii revizuite a
„Catalogului investiţiilor străine în industrie (numit pe scurt „Catalogul
investiţiilor“), care va furniza mai multe precizări orientative cu privire la
diverse tipuri de investiţii.
Documentul
„Opinii“ – aflat într-o aprinsă dezbatere – cuprinde patru capitole consacrate
problemelor expuse în continuare.
1) Optimizarea structurii de
utilizare a investiţiilor străine. Referitor la aceasta problemă, documentul „Opinii“
prevede, pornind de la cerinţele dezvoltării economice a Chinei, că viitorul
„Catalog al investiţiilor străine“ va fi revizuit astfel încât el să reflecte
încurajarea acelor investiţii străine care sunt orientate spre înalta
tehnologie, spre industriile prelucrătoare cu produse finale de mare valoare,
spre servicii moderne, spre energiile reînnoibile şi spre industriile de
conservare a energiei şi de protecţie a mediului înconjurător. În acelaşi timp
vor fi impuse restricţii asupra industriilor cu produse reziduale foarte
poluante şi a industriilor care se bazează prea mult pe resursele naturale. În
plus, industriile prelucrătoare cu produse finale de joasă valoare şi cele care
impun o supra-capacitate vor fi cât mai mult limitate.
Este de
remarcat că documentul „Opinii“ facilitează aplicarea la întreprinderile finanţate
prin investiţii străine a prevederilor documentului intitulat „Planurile de
ajustare şi de revigorare a industriei“, promulgat de Consiliul de Stat în
2009, care stipulează o serie de politici preferenţiale pentru întreprinderile
din domeniile industriei de automobile, tehnologiei informatice, logisticii,
industriei petrochimice, industriei producătoare de echipamente, precum şi alte
industrii. În plus, proiectele privind optimizarea utilizării terenurilor
agricole, încurajate, deja, de „Catalogul investiţiilor“, vor putea obţine
dreptul de utilizare a terenurilor pe baze preferenţiale şi la preţuri reduse
stabilite la nu mai puţin de 70 la sută din preţul statutar.
Documentul
„Opinii“ iterează, totodată, politica de încurajare a investitorilor străini de
a-şi crea sedii centrale regionale, centre de cercetare şi dezvoltare, unităţi
zonale de achiziţii şi aprovizionare, centre de management şi contabilitate şi
orice alte centre funcţionale pe teritoriul Chinei. Ca un stimulent pentru
crearea de centre de cercetare şi dezvoltare, echipamentele tehnologice au
putut fi importate de către investitorii străini, până la 31 decembrie 2010, în
regim de Duty free.
Recunoscând
decalajul de dezvoltare dintre zonele de coasta ale Chinei şi cele din Vestul ţării,
documentul „Opinii“ încurajează învestitorii străini să vină cu finanţare
pentru industriile bazate pe folosirea intensivă a mâinii de lucru din
regiunile de Vest şi din interiorul Chinei. Documentul iterează politica de
continuare a taxelor reduse pentru investitorii care operează în aceste zone. În
plus, investitorii străini din zonele de coastă care doresc să-şi disloce unităţile
productive spre regiunile de Vest şi din interior se vor bucura de importante
facilităţi administrative, de taxare, de schimb valutar, precum şi în domeniul
securităţii sociale, pe baza unor cereri scrise şi a aprobărilor obţinute.
3) Diversificarea cailor de
utilizare a investiţiilor străine. Potrivit documentului „Opinii“ investitorii străini sunt
îndemnaţi să participe, prin fuziuni, prin achiziţii şi prin cumpărarea de
acţiuni, la actualul proces de restructurare şi reorganizare a unor
întreprinderi autohtone chineze. În mod concret, investitorii străini sunt
chemaţi să ocupe poziţii strategice în întreprinderile chineze listate în Seria
A de piaţă. În acelaşi timp, însă, documentul recomandă autorităţilor chineze să
ia măsuri sporite pentru crearea unui mecanism de asigurare
a securităţii naţionale în
operaţiile de fuzionări şi de achiziţii în care sunt implicaţi investitorii
străini.
În ceea
ce priveşte companiile autohtone care caută listări în afara graniţelor ţării,
documentul subliniază necesitatea respectării politicii de susţinere doar a
acelor companii care au o nevoie reală de asemenea listări şi care se
conformează politicilor naţionale de dezvoltare. Documentul „Opinii“ deschide uşa
pentru acele întreprinderi finanţate prin investiţii străine care încearcă să
strângă capital de pe piaţa chineză, îndemnându-le să scoată acţiuni la licitaţii
publice şi să publice rapoarte de activitate pe termen mediu, inclusiv rapoarte
privind datoriile pe care le au. Se recunoaşte, de asemenea, necesitatea de a
ameliora mecanismele de scoatere din ţară unei părţi a profitului de către
întreprinderile finanţate prin investiţii străine şi de către fondurile private
care operează la bursa din China.
4) Intensificarea reformei
sistemului de administrare a investiţiilor străine. Potrivit reglementarilor anterioare, proiectele finanţate
prin investiţii străine care intră în categoria de „investiţii
încurajate“ sau în cea de „investiţii
permise“ necesitau aprobarea
guvernului central, dacă investiţia depăşea suma totală de 100 milioane dolari.
Acum, documentul „Opinii“ ridica această sumă la 300 milioane dolari. Efectul
practic al acestei măsuri este acela de a oferi guvernelor locale dreptul de a
aproba proiectele în care investiţiile străine se situează sub pragul de 300
milioane dolari, ceea ce facilitează şi grăbeşte procesul de aprobare.
Un
lucru la fel de important este acela că, recunoscându-se efortul financiar pe
care îl fac în prezent companiile multinaţionale, s-a aprobat ca acele companii
străine care sunt, momentan, confruntate cu probleme financiare şi nu se pot încadra
în termenele convenite pentru vărsămintele de capital să poată extinde aceste
termene.
Interpretări ale noilor orientări politice ale Chinei
Departamentele
guvernamentale chineze, mijloacele de informare în masă şi reprezentanţii
pieţei de capital afirmă că documentul „Opinii“ – aflat într-o aprigă dezbatere
– conţine „o nouă politică în materie de investiţii străine“ şi susţin că el va
avea un efect pozitiv asupra atragerii de investiţii străine. De pildă, un
membru al Comisiei pentru Dezvoltare Naţională şi Reformă, atunci când vorbea
de motivele publicării acestui document, a afirmat că statul
chinez trebuie să-şi schimbe mai rapid modelul de dezvoltare economica şi însăşi
structura economiei, ca
urmare a importantelor schimbări provocate de criza financiară mondială. „Aceasta
ne impune – afirma el – să adâncim şi mai mult reforma, să accentuăm politica
de deschidere şi să îmbunătăţim atât calitatea, cât şi nivelul de utilizare a
investiţiilor străine“. Aceasta ar însemna că noua politica urmăreşte
continuarea deschiderii către exterior şi că obiectul ajustării este de a perfecţiona
mecanismul economiei de piaţă şi de a crea pentru fiecare întreprindere un mediu
de piaţă echitabil standardizat. Şi toate acestea, în
scopul de a atrage investiţii străine.
De
asemenea, dealerii şi analiştii chinezi au exprimat puncte de vedere foarte
optimiste cu privire la
prevederile documentului „Opinii“. Ei au subliniat că acea clauză referitoare
la „încurajarea investitorilor străini să participe la reorganizarea şi
restructurarea întreprinderilor de stat prin cumpărarea de acţiuni şi prin
achiziţii“ va genera un nou val de fuzionări şi achiziţii de către capitalul
străin şi va crea o largă gama de oportunităţi pentru investiţii. Totodată,
companiile străine autorizate vor primi sprijin la ofertele publice, vor
beneficia de emiterea de obligaţiuni corporatiste şi de facturări pe termen
mediu, ceea ce va ajuta nu numai la rezolvarea problemelor financiare cu care
se confrunta capitalul străin, ci va impulsiona şi piaţa de capital în China.
În contrast
cu aceste păreri, unele companii străine consideră că documentul „Opinii“ pune
capăt politicii de până acum care oferă investiţiilor străine „un tratament
supra-naţional“. Chiar înainte de publicarea documentului, firmele străine,
care sunt foarte sensibile la schimbările de politică, sesizaseră,
deja, că vor avea loc unele schimbări mai puţin favorabile. Astfel, Camera de Comerţ Chino-Americană a întreprins un
studiu, în luna martie 2010, care conchidea că 38 la sută dintre firmele
americane care au investit în China simţeau că sunt din ce in ce
mai puţin dorite în această ţară. Joerg Wuttke, preşedintele Camerei de Comerţ a U.E. în China, scria în
ziarul FINANCIAL TIMES că Statul
chinez îi îngenunchează pe investitorii străini. În fapt, însă, guvernul chinez menţionase, încă din 1995,
că „China va folosi investiţiile străine în mod activ, raţional şi efectiv, dar
va extinde treptat tratamentul naţional în cazul tuturor întreprinderilor“.
Deci documentul „Opinii“ se conformează unei programări făcute cu
15 ani în urmă şi nu denotă o discriminare premeditată la adresa investiţiilor
străine.
O întrebare şi un răspuns în
loc de încheiere. În
stadiul actual de distrugere a producţiei materiale şi de degradare a
celorlalte domenii de activitate economico-sociale ale ţării, săvârşite cu „ajutorul“
substanţial al investitorilor străini, în anii de reformă şi de deschidere
către exterior de după 1989, este necesar ca statul român să adopte şi să
aplice, în esenţa sa, o politică asemănătoare celei promovate de statul chinez în
domeniul utilizării investiţiilor străine în economie, după anul 1978?
Răspunsul este categoric: DA! Motivele de bază: Ţara noastră are un spaţiu
limitat pentru agricultură şi industrie, resurse naturale limitate, capital
limitat, potenţial de cercetare şi inovare limitat. În condiţiile date, luarea
de decizii fără o viziune anticipată, bazată pe programe şi planuri de
dezvoltare, temeinic fundamentate, şi acceptarea, exclusivă, a jocului pieţei libere, ca în prezent, reprezintă
riscuri grave pe care statul român nu trebuie să şi le permită în haosul
generalizat al economiei planetare şi în condiţiile accentuării, continue, a
decalajelor de interese urmărite de marile puteri faţă de cele ale tuturor
celorlalte ţări ale lumii.
21 decembrie 2010,
Bucureşti
