joi, 12 septembrie 2013

Fondatorul unui nou concept – mistocratia




Fondatorul unui nou concept – „miştocraţia“


Drogat de aburii puterii, cetăţeanul prim-ministru Victor Viorel Ponta îşi pierde, din ce în ce mai frecvent, dar şi mai periculos, controlul declaraţiilor publice, generând noi concepte ale puterii politice: „MIŞTOCRAŢIA“, „DEMAGOCRAŢIA“, „CLANOCRAŢIA“, „HABARNOCRAŢIA“, „ABUZOCRAŢIA“, ca să le numim doar pe cele de mai largă notorietate.
Demagocratul V. V. Ponta a primit puterea din mâinile poporului nu ca urmare a meteoriticei sale ascensiuni politice, susţinută prin mijloace mai mult secrete şi/sau oculte, decât prin calităţi personale ori merite în serviciul public, ci ca portavoce a unui slogan: „Jos Băsescu!“.
În acest context, nu avea rost să mintă, avansând numeroase promisiuni electorale, deşi ştia că nu are o strategie de relansare economică şi, pe cale de consecinţă, nici resursele financiare pentru câştigarea unei legitimităţi de durată.
Anterior primei sale înscăunări la Palatul Victoria, specialiştii, experţii şi consultanţii economici ai P.S.D. i-au prezentat o diagnoză corectă a stării economico-financiare şi resurselor de subzistenţă ale populaţiei, avertizându-l asupra necesităţii elaborării unui program de guvernare realist, inclusiv reconsiderarea aranjamentelor cu troica F.M.I.-Banca Mondială şi Organizaţia Mondială a Comerţului.
Presat de o pletoră de interesaţi, nu s-a lăsat sfătuit de „fosilele“ partidului, pe care le-a dat la o parte, împovărându-şi destinul politic cu înşelarea speranţelor populare.
Astăzi U.S.L. înseamnă insolvenţe, falimente, şomaj, incertitudine. Angajamentele cu care a luat puterea din mâinile poporului se dovedesc a fi un patent comun de demagogie politică.
Cel mai recent caz de mare minciună politică este relevat de controversa cu preşedintele, în legătură cu numărul şomerilor. Cifrele Institutului Naţional de Statistică exprimă dorinţele politice, nu realităţile existenţiale. I.N.S.-ul raportează o scădere a şomajului cu 9 la sută. Dar I.N.S.-ul nu a procesat numărul zecilor de mii de absolvenţi de liceu, intraţi direct în şomaj, şi i-a scos din evidenţa şomerilor pe cei care ies din perioada de acordare a ajutorului de şomaj, dar rămân, în continuare, şi fără loc de muncă, şi fără mijloace de subzistenţă.
Abuzocratul V. V. Ponta declara cu o nonşalanţă iresponsabilă pentru oricine are o patalama de atestare a studiilor juridice: „Cred că […] trebuie să mergem mai departe […] în a forma practic regiunile, chiar înainte de a primi statutul constituţional“ [s.n.] . Dar asta înseamnă o încălcare premeditată a Constituţiei României, pe care cetăţeanul Ponta a jurat la învestirea ca prim-ministru.
Cetăţene prim-ministru, vă invit să citiţi articolul 3 „Teritoriul din Constituţie“. Nu numai alin. 3, care prevede indubitativ că „Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, oraşe şi judeţe“, ci şi celelalte trei alineate. Poate aşa veţi înţelege gravitatea atentatului anticonstituţional pe care sunteţi pe cale să-l comiteţi, confundând unităţile teritoriale statistice [NUTS-urile] cu unităţile administrativ-teritoriale.
Clanocratul V. V. Ponta dezvoltă şi consolidează tradiţia familiilor politice transpartinice, bazate şi pe uniuni maritale, înrudiri prin alianţă, concubinaje, amântlâcuri şi alte asemenea combinaţii. Numind în înalte demnităţi soţii ori soţi, fii ori fiice, amante ori amanţi, fini ori naşi ai „celor cu banul“, prim-ministrul nu face altceva decât să transfere puterea unor clanuri şi să se înconjoare de propria camarilă.
Habarnocratul V. V. Ponta continuă să desemneze, ori să numească în funcţii publice persoane incompatibile, ca şi cum nu ar avea un departament guvernamental de resurse umane, ca şi cum nu ar fi asistat de serviciile de informaţii, în temeiul legal al obligativităţii verificării de securitate a candidaţilor la funcţii publice. În acest fel, parafrazându-l pe Petru Romoşan, vom ajunge, cât de curând, să securizăm ministerele şi celelalte agenţii guvernamentale ca „penitenciare VIP de maximă siguranţă“.
Miştocratul V. V. Ponta, în goana sa după simpatie, ne-a obişnuit să trateze chestiunile serioase nu cu tonul grav, oficial al unui prim-ministru, ci cu tonul zeflemitor al derbedeului de mahala, considerând, probabil, ca şi mentorul său în ştiinţa coabitării, că acesta este nivelul poporului căruia i se adresează. Eroarea îi poate fi fatală.