Roşia Montană – o bibliotecă de 6,3 trilioane de dolari (2)

Roşia Montană – o bibliotecă de 6,3 trilioane de dolari (2)

Accidente asociate mineritului cu cianuri

            

Un aspect care se trece cu vederea este cel al accidentelor asociate cu mineritul cu cianuri. Lista este lungă şi cuprinde accidente în diferite locuri de exploatare, de pe toate continentele. Voi enumera doar câteva dintre acestea:

1971, 30 octombrie - Certej, Hunedoara, România - 300.000 metri cubi din ruperea digului şi alunecarea muntelui de steril din iazul de decantare duce la moartea a 89 de oameni, 76 răniţi şi importante pagube materiale;

1982 - Zortman, Montana - 52.000 galoane de cianuri contaminează reţeaua de apă potabilă a oraşului Zortman - Zortman-Landusky Mine;

1989-1990 - Nevada - 8 scurgeri de cianuri, aproximativ 900 kg de cianura - Echo Bay Company's McCoy/Cove gold mine;

1993 - Summitville, Colorado, USA - contaminări cu cianuri şi metale grele pe o lungime de 17 mile a râului Alamosa; mina a fost deschisă în 1986 şi închisă în 1992 - Galactic Resources Ltd;

1994 - Marriespruit, Africa de sud - după o ploaie torenţială, un baraj de decantare cedează; 17 morţi;

1995 - Manila, Filipine;

1995 - Omai, Guyana - cedarea unui baraj duce la revărsarea a peste 3,2 milioane metri cubi de soluţii cu cianuri într-un râu şi afectarea a 23.000 de locuitori din aval - Cambior mining company's Omao gold mine;

1996 - Homestake Mine South Dakota, USA;

1997 - Gold Quarry Mine Nevada, territory of Western Shoshone, USA - o defecţiune duce la deversarea a peste 245 de mii de galoane de cianuri în doi afluenţi locali;

1998, aprilie - Los Friles, Spania - un baraj cedează şi deversează peste 1,3 miliarde de galoane de acizi şi săruri de metale grele în râul care se află la baza acestuia;

1998, 29 mai - South Dakota, USA - aproape 7 tone de cianuri sunt deversate de la Homestake Mine în afluentul Whitewood Creek din munţii Black Hills, rezultând o masivă poluare a apei şi o cantitate mare de peşti morţi;

2000 - Baia Mare, România - o deversare de cianuri şi metale grele în Tisa şi Dunăre; otrăveşte rezervele de apă şi omoară fauna acvatică pe o lungime de peste 400 km din Romania, Ungaria şi Iugoslavia;

2000, 30 iunie - Papua Noua Guinee - prin râul Tinto Lihir se deversează cianuri în ocean;

2001, octombrie - Ghana - mii de metri cubi de cianuri şi metale grele dintr-un baraj s-au revărsat în timpul operaţiilor de minerit în Wassa West District;

2001, noiembrie - China - 11 tone de cianură sodică lichidă s-au revărsat într-un afluent al râului Luohe în provincia Henan;

2002, 16 mai - Nevada, USA - scurgeri de cianuri (aproximativ 24.000 de galoane) la Twin Creeks Mine; în alt accident 230.000 metri cubi de deşeuri toxice sunt deversate în Arizona;

2002, 9 iunie - Nevada, USA - scurgeri de cianuri la Denton - Rawhide Mine;

2003, ianuarie - Honduras - scurgeri masive de cianuri la mina San Andrés;

2003, 14 ianuarie - North Atlantic Autonomous Region, Nicaragua - scurgeri de cianuri în râul Bamban, 12 copii morţi - Hemconic / Greenstone în Bonanza, Canada;

2003, 29 mai - Wassa East District, Ghana - scurgeri de cianuri la Tarkwa Gold Mine;

2003, 2 decembrie - USA - deversări de cianuri la mina Briggs, Balleratt;

2004, 11 ianuarie - Ghana - scurgeri de cianuri în râul Kubreko - Bogoso Gold Limited, subsidiara a Golden Star Resources;

2004, 30 ianuarie - guvernul australian confirmă prin rapoarte scurgeri de cianuri în pânza de apă freatică - Kalgoorlie Gold Mine;

2004, 18 martie - România - 10 tone de substanţe toxice şi cianuri se scurg în Siret; un accident similar a mai fost şi în 2001;

2004, 25 iunie - guvernul chinez raportează 7 cazuri de scurgeri de cianuri în ultima săptămână, soldată cu 21 morţi;

2004, 7 august - Papua Noua Guinee - scurgeri de cianuri la dezafectarea minei Misima;

2004 - 23 octombrie - Ghana - scurgeri de cianuri dintr-un iaz de decantare în râul Aprepre - Bogoso Gold Limited, Canada;

2005, 20 iunie - mina de aur Phu Bia, Laos - scurgeri de cianuri ce afectează populaţia piscicolă şi aproximativ 100 de localnici - Pan Australian Resources;

2005, 11 şi 31 octombrie - Rapu Rapu, Filipine - scurgeri de deşeuri toxice - Lafayette Mining's Rapu Rapu;

2005, 28 noiembrie - Romania - poluare cu cianuri la exploatarea Borşa şi contaminarea Tisei;

2006, ianuarie - Cehia - o scurgere de cianuri provoacă daune populaţiei piscicole din fluviul Elba;

2006, 18 iunie - Ghana - o scurgere de cianuri provoacă intoxicarea mai multor membri aparţinând unor comunităţi locale şi daune populaţiei piscicole;

2007, din 6 aprilie până în 11 iulie - Zamboanga, Filipine - un iaz de decantare se scurge în râul Siocon, otrăvindu-l cu deşeurile toxice - Toronto Ventures Inc., Canada;

2009, mai - Ahafo Gold Mine, Ghana - scurgeri de cianuri ale firmei Newmont Mining Corporation, Denver;

2009, 8 octombrie - Barrick Gold mine, Tanzania - deversări de nămoluri toxice în râu, 20 morţi [1];

2010, 4 octombrie - Kolontar, Ungaria - spargerea peretelui unui rezervor cu reziduuri toxice; volumul revărsării este estimat la 700.000 - 1.000.000 metri cubi; 8 morţi şi peste 150 de răniţi; 40 de kilometri pătraţi contaminaţi; unda de poluare a ajuns până în Dunăre - MAL, Ungaria;

2011, 31 octombrie şi 29 decembrie - compania Hambledon Mining Kazahstan - scurgeri de cianuri dintr-un baraj de decantare;

2012 - compania Boliden, Suedia - 9 accidente.

            De asemenea sunt raportate şi accidente datorate transportului cianurilor sau actelor teroriste:

1994, februarie - Africa de Sud - 10 mineri sunt ucişi când un bazin de decantare se sparge şi îngroapă o parte din instalaţii sub un strat de nămoluri cu cianuri;

1998, 20 mai - Kumtor, Kirgistan - un camion care transporta cianură sodică (1.762 kilograme) cade de pe un pod şi contaminează râul Barskoon; 4 morţi şi 2.006 de pacienţi trataţi pentru otrăvire;

2000, martie - Papua Noua Guinee - un elicopter ce transporta 1 tonă de cianură sodică anhidră se prăbuşeşte lângă mina Tolukuma, contaminând zona;

2002, februarie - Australia - 400 litri de cianuri sunt deversate în nordul Australiei, afectând fauna locală;

2002, 17 mai - Texas, USA - o încărcătură de 10 tone de cianuri este furată din Wisconsin, fiind recuperată integral la o distanţă de 500 mile în Brownsville, Texas;

2002, 28 mai - Mexic - aproximativ 8 tone de cianură sodică anhidră folosită la o exploatare de argint este furată dintr-un transport; această încărcătură nu a fost recuperată în ciuda unei desfăşurări impresionante de forţe ale poliţiei, ridicând serioase temeri din partea oficialităţilor în privinţa toxicităţii acesteia în Mexic şi USA;

2003, 13 februarie - New York, USA - spitalele din New York sunt puse în stare de alertă din cauza unui posibil atac terorist cu cianuri, suplimentându-se dozele de antidot din secţiile de urgenţă;

2003, 5 aprilie - Taiwan - mai mult de 100 de persoane sunt spitalizate după răsturnarea unui camion ce transporta cianuri; dezastru ecologic până la revărsarea în mare prin portul Taichung.

            Accidente şi cedări de baraje

            Un aspect demn de luat în seamă este acela al înălţimii barajelor sau al iazurilor de decantare la care s-au produs accidente, acestea având o înălţime mai mică de 50 metri. Din documentele care ni se prezintă reiese că barajul de la Roşia Montană va avea o înălţime de 185-200 de metri, va fi din argilă impermeabilizată (cea mai ieftină soluţie din punct de vedere economic, dar nu şi tehnic) şi o suprafaţă de 360-600 ha.

            Printre cauzele care conduc la accidente în cazul barajelor se pot enumera:

- materiale de construcţie şi tehnologii ieftine, sub standarde (barajul Gleno din Italia, care prin distrugerea sa a cauzat 356 de morţi);

- erori de proiectare (barajul South Fork din USA, care prin cedarea sa a provocat uciderea a 2.209 de oameni);

- instabilitate geologică în timpul exploatării, datorită umplerii şi golirii barajului, sau în situaţii de ploi torenţiale prelungite (cedarea barajului Malpasset din Franta a cauzat moartea a 423 de oameni);

- alunecări de teren care pot dezlocui mari cantităţi de apă din baraj, pe care să le arunce peste înălţimea barajului (în cazul barajului Vajont din Italia, valul rezultat a avut aproape 200 m înălţime şi a cauzat moartea a aproximativ 2.000-2.500 de oameni);

- deficienţe în întreţinerea barajului şi a instalaţiilor aferente (cedarea barajului Val di Stava din Italia  a cauzat 268 de morţi);

- precipitaţii extreme (cedarea barajului Shakidor din Pakistan a cauzat aproximativ 70 de morţi; cedarea barajului Banqiao din China în 1975 a provocat moartea a 171.000-230.000 de oameni, aproximativ 6 milioane de construcţii distruse şi 11 milioane de sinistraţi);

- erori umane şi deficienţe în proiectare şi exploatare (cedarea barajului Dale Dike Reservoir din Anglia a cauzat 244 de morţi; cedarea barajului Buffalo Creek a dus la moartea a 125 de oameni);

- infiltraţii şi eroziuni, mai ales la barajele de pământ (cedarea barajului de pământ Teton din USA a cauzat 11 morţi);

- cutremure;

- acte de sabotaj.

            Bineînţeles că oricare dintre aceste cauze pot duce la cedarea barajului de la Roşia Montană sau altfel spus a barajului de la Corna (dacă aceasta va fi locaţia aleasă). Iar prin cedarea barajului s-ar polua cu cianuri, metale grele şi alte reziduuri toxice valea Arieşului, a Mureşului, a Tisei inferioare, a Dunării, de la Belgrad până la vărsarea în Marea Neagră, inclusiv Delta Dunării. Iar dintre localităţile mari afectate de-a lungul acestei poluări s-ar putea enumera Alba Iulia, Deva, Arad, Szeged, Belgrad şi toate oraşele care se situează de-a lungul Dunării. Când spun afectate, mă gândesc doar la faptul că foarte multe localităţi situate de-a lungul acestei unde de poluare îşi iau apa potabilă pentru consumul populaţiei chiar din Arieş, Mureş, Tisa, Dunăre. Astfel, pentru o lungă perioadă de timp, aceste localităţi vor bea doar ''apă plată cu lămâie''. Dar cedarea barajului de 185 de metri implică în primul rând un efect cinetic, determinat de revărsarea unor enorme cantităţi de apă, noroi şi substanţe toxice care ar duce la moartea a mii sau zeci de mii de oameni, distrugeri directe a foarte multe clădiri şi construcţii, un număr greu de anticipat de răniţi şi sinistraţi, contaminarea cu aceste deşeuri a mai multor zeci de mii de hectare, distrugerea florei şi a faunei etc. Toate aceste pagube nu ştiu dacă pot fi acoperite dintr-o garantie de câteva milioane de dolari. Sau se preferă un miner mort unuia şomer? Dar cu victimele care nu sunt mineri ce facem? Este mai mediatică exprimarea ''o balerină a murit în urma cedării barajului''? Sau ''100 de copii au murit otrăviţi de apele revărsate'' are un impact mai mare? Ţinând cont că exploatarea de la Roşia Montană se va întinde pe o durată de 16-17 ani, iar barajul va rămâne pentru următoarele zeci sau sute de ani, posibilitatea unor accidente asociate exploatării şi barajului devine reală.

            ASDSO (Association of State Dam Safety Officials) - Autoritatea de Stat Americană pentru Siguranţa Barajelor are o evidenţă ce conţine 173 de accidente şi 587 de incidente, doar în perioada 1 ianuarie 2005 - iunie 2013. De precizat că prin incident se înţelege situaţia în care fără intervenţie s-ar fi ajuns la cedarea barajului.

            Poluarea cu cianuri

            În lume se produc anual aproximativ 1,1 milioane de tone de acid cianhidric, din care circa 6% este folosit pentru producerea cianurilor necesare exploatărilor miniere auro-argentifere. Restul de 94% este folosit în aplicaţii industriale la fabricarea plasticului, adezivi, cosmetice şi produse farmaceutice, procesarea produselor alimentare, aditivi, îngrăşăminte şi ierbicide etc.

            Cianura este folosită în multe exploatări auro-argentifere din Europa, în Suedia, Grecia, Finlanda, Spania, Ucraina, Turcia, Portugalia. În toată Europa sunt folosite aproximativ 1.000 de tone de cianuri in fiecare an, dintr-un total de aproximativ de 40.000 de tone folosite pe întreg mapamondul. Iar din această cantitate, la Roşia Montană se preconizează folosirea a 13.000 de tone anual, pentru o perioadă de minim 14 ani. Asta în situaţia că nu se mai doreşte prelungirea exploatării. Totuşi, această cantitate enormă ar reprezenta aproximativ o treime din consumul mondial pentru o singură exploatare. Nu este un pic cam mult, ţinând cont că mai sunt câteva zeci de exploatări miniere în lume care folosesc tehnica cianurării? Şi asta în ciuda faptului că rezervele estimate nu se încadreaza în topul celor mai mari şi rentabile exploatări de aur şi argint din lume.

            Iată lista Top 10 din 2010 cu cele mai mari exploatări auro-argentifere din lume:

1. Grasberg Gold Mine - această mină este situată în Indonezia şi produce aproximativ 2.025.000 uncii de aur anual, conform raportului prezentat de Rio Tinto Plc. Mina este exploatată de Freeport-McMoRan Copper & Gold Inc. Pe lângă aur se mai extrage şi argint şi cupru.

2. Muruntau Gold Mine - această mină este la aproximativ 400 km de capitala Uzbekistanului şi produce aproximativ 1,8 milioane de uncii de aur anual. Mina este exploatată de compania de stat Navoi Mining and Metallurgical Combinat.

3. Carlin-Nevada Complex - această mină se află în statul Nevada, USA şi a produs aproximativ 1,735 milioane de uncii de aur. Este deţinută de Newmont Mining Corp. şi include exploatări de suprafaţă şi de adâncime.

4. Yanacocha Gold Mine - această mină se află în nordul statului Peru şi este cea mai mare din America de Sud, cu o producţie de 1,46 milioane de uncii de aur. Este exploatată de Newmont Mining şi deţinută de Newmont Mining and Buenaventurda, o companie peruviană.

5. Goldstrike (Betze Post) Gold Mine - această mină se află în nord-vestul statului Nevada, USA şi a produs 1,24 milioane de uncii de aur. Este deţinută de Barrick Gold Corp.

6. Cortez Gold Mine - mina este situată în sud-vestul statului Nevada şi a produs 1,14 milioane de uncii de aur. Este deţinută de Barrick Gold.

7. Veladero Gold Mine - această mină se află în Argentina şi a produs 1,12 milioane de uncii de aur. Este deţinută de Barrick Gold Corp.

8. Lagunas Norte Gold Mine - această mină se află aproape de centrul statului Peru şi a produs 808 mii de uncii de aur. Este deţinută de Barrick Gold Corp.

9. Lihir Gold Mine - această mină se află în Papua Noua Guinee şi a produs 790.974 uncii de aur. Este deţinută de Newcrest Mining Ltd., cel mai mare producător australian de aur.

10. Super Pit/Kalgoorlie - această mină este situată în vestul Australiei şi a produs 788 mii de uncii de aur. Este deţinută în părţi egale de Barrick Gold Corp. şi Newmont Mining Corp.

            Datele despre exploatarea Roşia Montană menţionează cele mai mari rezerve de aur şi argint din Europa, cu o cantitate minimă de 4,78-5,42 milioane de uncii de aur şi 24,2-29 milioane de uncii de argint şi o cantitate maximă estimată de 10,1 milioane de uncii de aur şi 47,6 milioane de uncii de argint.

            Însumând cantităţile de aur extrase de primele zece mine se obţine o producţie de aproximativ 12.906 mii de uncii de aur. Ceea ce, folosind sistemul Troy de măsurare a aurului, unde o uncie de aur este egală cu 31,1034 grame ne conduce la o producţie însumată de aproximativ 401 tone de aur, reprezentand 15,86% din producţia mondială de aur a anului 2010 care a fost de 2.528 tone de aur, în condiţiile în care consumul anual de cianuri este de aproximativ 40.000 tone. Totuşi, pentru o cantitate mai mică de aur, proiectul Roşia Montană are nevoie de 182.000 de tone de cianură, ceea ce ar însemna consumul mondial de cianuri pe aproape cinci ani. Asta înseamnă că pentru proiectul Roşia Montană se foloseşte de mai mult de 30 de ori mai multă cianură decât în orice altă exploatare similară de pe glob.

            Sau cantităţile de aur sunt mult mai mari, sau se mai exploatează şi alte elemente despre care nu se face referire, procese tehnologice secrete şi intenţionat nedezvăluite pentru aprobare şi includere în valorificare şi impozitare, exportarea şlamului şi procesarea acestuia în altă parte etc. Citatul: "În contractul de concesiune secretizat se spune că orice metal în plus recuperat intră în beneficiul celui care exploatează zăcămîntul." se regăseşte în toate articolele din presă care fac referire la proiectul Roşia Montană.

            Presupunând că nu sunt accidente de-a lungul procesului tehnologic şi că o mare parte din cianura folosită este refolosită, totuşi o parte din aceasta se va regăsi în steril. Şi pe măsura ce se va aduna tot mai mult steril, va fi şi tot mai multă cianură. Din datele prezentate de persoanele interesate de acest proiect nu reiese ce procent din cantitatea folosită se va regăsi în haldele de steril şi apoi în lacul de acumulare. Dacă ar fi doar un procent şi tot s-ar acumula câte 130 tone în fiecare an. Iar în decursul a 14 ani s-ar aduna 1.820 de tone de cianură.

            ''Cianura este o substanţă extrem de toxică iar fabricarea, transportul, manipularea şi neutralizarea ei trebuie să fie gestionate cu atenţie. Totuşi, prezintă un avantaj major pentru mediu, deoarece se descompune rapid (se biodegradează sub incidenţa radiaţiei ultraviolete) în condiţii atmosferice normale devine inertă, iar compuşii rezultaţi în urma proceselor de degradare, hidroliză, adsorbţie, etc din iazul de decantare sunt foarte stabili (practic inerţi în mediul format în iaz o dată cu depozitarea sterilelor de procesare), nu există posibilitatea de bioacumulare ca în cazul mercurului sau metalelor grele, de exemplu.''

            ''După decantare, apa este recirculată în proces; în iaz, pe toată perioada staţionării, au loc procese: de degradare/descompunere naturală a cianurilor, de hidroliză, volatilizare, fotooxidare, biooxidare, complexare/ decomplexare, adsorbţie pe precipitate, diluţie datorită precipitaţiilor etc. ''

            ''Cea mai mare parte (90%) din cantitatea de cianuri degradată (media de 50%) se realizează prin hidroliză/volatilizare sub formă de acid cianhidric. ''

            Aceste 3 citate sunt extrase din documentaţia oferită de RMGC pentru obţinerea autorizaţiei de mediu. Să înţelegem că cea mai mare parte din cianura din baraj se va evapora? În ce condiţii de temperatură (vară/iarnă; zi/noapte), umiditate (secetă/precipitaţii), presiune, luminozitate (zi/noapte; cer senin/noros), vânt (viteză, direcţie). Care este suprafaţa afectată de această evaporare? Dacă spunem un perimetru cu raza de 50 km e mult sau un perimetru cu raza de 100 km e puţin? Mă interesează pentru că mă aflu la mai puţin de 100 km în linie dreaptă faţă de Roşia Montană. Eu sunt din Sibiu, dar în situaţia mea pot fi şi ceilalţi concitadini şi locuitorii din Alba Iulia, Cluj şi Deva. Fără să mai trebuiască să enumăr toate localităţile de pe o rază de 100 km, este vorba despre cel puţin 2 milioane de locuitori. Şi mă interesează dacă îmi sunt afectate condiţiile de mediu. Oare o pasăre poate să traveseze barajul în zbor sau este afectată chiar migraţia păsărilor? Pentru că sunt sigur ca de transhumanţă nu mai poate fi vorba pe o rază de cel puţin 100 km. Nu vreau să mă gândesc la ce vor fi supuşi locuitorii din preajma barajului. Cei care dezvoltă o oarecare imunitate la cianuri şi metale grele se califică automat pentru viitoarele misiuni NASA care vor avea loc în medii ostile?

            În cazul cedării barajului, vor fi mai multe milioane de locuitori afectaţi din România, Ungaria, Croaţia, Serbia, Moldova, Ucraina. Aceştia vor fi pierderi colaterale pentru cei care sunt interesaţi doar de partea financiară a proiectului Roşia Montană? Cât costă viaţa unui om, în situaţia în care firma RMGC pune la dispoziţia statului român doar câteva milioane ca asigurare pentru situaţii neprevăzute şi accidente? Ştiaţi că familiile victimelor accidentului de la Lockerbie (cursa Pan Am Flight 103) au primit câte 10 milioane de dolari fiecare? În situaţia unui dezastru al proiectului Roşia Montană mai mult ca sigur că firma RMGC îşi va declara falimentul, iar banii de asigurare poate vor fi insuficienţi pentru o coroană de flori necesare fiecărei victime ce trebuie înhumată. Iar noi va trebui să învăţăm să trăim cu această frică pentru cel puţin 100 de ani de acum încolo. Şi va trebui să şi plătim pentru acest proiect. Pentru că RMGC oferă doar 150 milioane de dolari pentru mentenanţă şi operaţiunile de supraveghere ale acestui baraj, deşi Agenţia de Mediu a SUA a evaluat aceste costuri la 2,6 miliarde de dolari.

            Conform datelor pe care le pun la dispoziţie autorităţile, proiectul va implica escavarea a peste 500 milioane de steril necesar sau rezultat al cianurării pe un perimetru de 1.258 hectare, se vor şterge de pe hartă 4 munţi, se va săpa un crater gigantic de aproximativ 8 km diametru ce va fi vizibil din spaţiu. Astfel, proiectul RMGC va fi poate cel mai mare proiect de exploatare auriferă din lume, iar riscurile sunt greu de comparat cu orice alt exemplu de exploatare de acest gen. Trebuie să ne amintim că România nu este o ţară pe 2 continente şi NU NE PERMITEM un deşert cu cianuri într-o ţară europeană, cu atât mai mult cu cât este ţara noastră.

Metode de extragere a aurului fără cianuri

         Proiectul RMGC presupune folosirea unor cantităţi enorme de cianură şi exclude din start orice altă variantă de exploatare.

            Cea mai nouă metodă de extragere a aurului şi argintului din minereu aparţine unui cercetător român Jack Goldstein. Acesta împreună cu echipa pe care o conduce a şi brevetat o metodă de extragere cu tiosulfat de sodiu şi amoniac, care nu este toxică, nu produce reziduuri toxice, permite recuperarea celorlalte elemente din minereu, are un randament comparabil cu cianurarea (dacă nu mai bun) şi are costuri de operare mai scăzute decât cianurarea.

            O altă metodă care câştigă teren este biomineritul. Aceasta este 100% ecologică şi este folosită în Chile, Australia, Brazilia şi Africa de Sud. Dr. Karen Olsson-Francis de la Universitatea Open din Milton Keynes, Anglia este unul din cercetătorii implicaţi în dezvoltarea acestei metode.

            O echipă de cercetători din cadrul Universităţii Northwestern din USA condusă de Fraser Stoddart dezvoltă o metodă de extragere a aurului utilizând amidonul de porumb. Prin această metodă la care participă şi dr. în chimie Zhichang Liu se încearcă separarea aurului de alte materiale, printre care platina, paladiul şi multe altele.

            Prin procedeul Haber Gold folosit de firma cu acelaşi nume din Canada se obţin multe avantaje comparativ cu metoda cianurării. Metoda foloseşte substanţe chimice care nu sunt toxice, recuperează mai mult aur şi mai repede decât metoda cianurării şi este mai ieftină decât această metodă extrem de poluantă.

            Separarea gravitaţională se bazează pe diferenţa de densitate (greutate specifică) dintre aur (19,6) şi mineralele din jur (2,5-3).

            Flotaţia face ca aurul să iasă la suprafaţă prin mijloace fizico-chimice în timp ce celelalte minerale se scufundă.

            Amalgamarea este o metodă la care s-a renunţat datorită toxicităţii mercurului folosit şi care creează mari probleme de sănătate şi poluare.

            Acestor metode li se mai pot adăuga multe altele în funcţie de concentraţiile elementelor din minereu, de interesul pentru anumite elemente care sunt mult mai preţioase decât aurul şi argintul şi care sunt deficitare pe piaţa mondială, de particularităţile de extracţie pentru aceste elemente (altele decât aur si argint) şi care pot face ca aurul şi argintul să fie produse secundare. Nimeni nu explică de ce la acest proiect consumul de cianură este cu peste 3.000% mai mare. Şi asta în situaţia în care nu se fac precizări cu privire la restul substanţelor care participă la acest proces tehnologic, cantităţile folosite şi gradul lor de periculozitate şi multe alte detalii.

            În aceste condiţii trebuie interzisă exploatarea minereurilor auro-argentifere cu cianuri pe teritoriul României. E o tendinţă care se manifestă pe plan european, dar căreia i s-au opus tocmai europarlamentarii români.

            În Siria este scandal din cauza folosirii gazului sarin. Indiferent cine l-a folosit. Şi au murit 1.000-1.500 de oameni nevinovaţi. La Roşia Montană se vor folosi 13.000 tone de cianuri pe an. Câţi oameni trebuie să moară pentru ca cineva să facă ceva?

            Terorism nuclear, financiar-bancar şi ecologic

            Secretomania din jurul proiectului Roşia Montană, acţiunile de lobby şi de promovare în media, neclarităţi cu privire la acţionariat, implicarea a numeroşi parlamentari, miniştri şi persoane cu intenţii vădite de susţinere a proiectului, lipsa de transparenţă din jurul proiectului, deciziile pripite şi discutabile de avizare fac ca acest proiect să fie învăluit de o aură de incertitudine cu privire la siguranţa şi securitatea exploatării şi vulnerabil la diverse tipuri de atac terorist.

            Care sunt consecinţele în cazul unui atac terorist sau de sabotaj asupra instalaţiilor şi a barajului de acumulare? Cine răspunde pentru pierderile de vieţi omeneşti, pierderile materiale directe şi cele rezultate dintr-o poluare masivă cu cianuri şi metale grele? Cine răspunde pentru situaţia în care barajul cedează în urma unor precipitaţii care nu au fost luate în calcul sau alunecări de teren din cauze geologice care au fost ascunse în faza de avizare a proiectului sau dacă barajul cedează în urma miilor de microseisme provocate de exploziile necesare dislocării minereului din munte sau chiar a unui seism care depăşeşte calculele iniţiale?

            Elementele europiu, terbiu şi tuliu sunt folosite la producerea elementelor de siguranţă fosforescente pentru eurobancnote şi mai nou pentru bancnota de 100 de dolari americani. Pe lângă metodele de identificare recomandate de băncile centrale europene şi americane, mai sunt şi metode care ţin de securitatea acestor bancnote şi care sunt cunoscute de un număr restrans de persoane. Astfel, dacă în cadrul proiectului Rosia Montana se obţin şi aceste elemente, dar despre care ''nimeni nu ştie nimic'', este posibil ca totuşi câteva persoane să aibă cunoştinţă despre aşa ceva. Iar dacă aceste elemente ajung în posesia falsificatorilor de bani, s-ar putea ca la un moment dat piaţa financiară şi bancară a lumii să fie inundată cu zeci sau sute de miliarde de euro şi dolari falşi. O asemenea situaţie poate fi asimilată cu noţiunea de terorism financiar-bancar şi poate provoca haos pe pieţele financiare ale lumii, dezechilibru în economiile statelor puternic industrializate şi poate alimenta cu bani reali terorismul internaţional. Iar în faţa acestuia, nimeni nu e imun.

            În tabelele 1,2 si 3 am arătat că între elementele ce se găsesc în cadrul proiectului Roşia Montană se află thoriu şi uraniu, care sunt radioactive. De asemenea, multe dintre elementele prezente în aceste tabele au şi izotopi radioactivi, cu diferite perioade de înjumătăţire. În situaţia în care doar se neagă prezenţa acestora, în condiţiile în care corupţia atinge nişte nivele greu de imaginat şi exprimat, nu cred că e greu pentru anumite grupuri să sustragă unul sau mai multe containere cu astfel de substanţe. Nu vor fi de ajuns şi sigur nu au tehnologia de fabricare a bombelor atomice, dar e suficient pentru fabricarea de dispozitive de dispersie radiologică. Poate vi se va părea că e o glumă proastă, dar aici trebuie amintit şi accidentul de la Mihăileşti din 24 mai 2004, unde au fost 18 victime. De asemenea trebuie amintit şi incidentul din 16.07.2011 din gara CFR Giurgiu, când au fost furate componente militare (16 focoase pentru rachete) dintr-un tren ce transporta efecte militare. Şi asta în timp ce paza era asigurată de jandarmi. În locul unui singur camion se pot folosi mai multe, iar printre acestea se poate afla şi un astfel de container. În astfel de condiţii, nu cred că mai contează unde s-ar putea întâmpla aşa ceva, ţinând cont de contaminarea radiologică. S-ar putea impune evacuarea unui oraş din cauza radiaţiilor fără a avea o explozie nucleară. Ar fi similar accidentului de la Cernobâl din 1986 sau a celui de la Fukushima din 2011. Nu are sens să dezvolt ideea pentru că nu vreau să dau idei celor interesaţi, ci doar să trag un semnal de alarmă.

            Monopolul şi corupţia ajută RMGC

           Prin privatizarea CFR Marfă către GFR se poate obţine o poziţie de monopol regional pentru transportul feroviar de marfă. Trebuie avut în vedere faptul că o companie cu capital românesc care a căpuşat ani de zile compania de stat CFR Marfă este acum în aşteptare pentru un răspuns din partea Consiliului Concurenţei. Dar asta e pe plan local. Pe plan regional, GFR desfăşoară operaţiuni în creştere în Grecia, Croaţia, Bulgaria, Ungaria, Austria, Moldova, Serbia, efectuând transporturi pe tot cuprinsul Europei. Prin poziţia de monopol se poate realiza evacuarea rapidă a şlamului rezultat din operaţiunile de la Roşia Montană, cu ieşire spre rutele maritime şi spre uzinele de prelucrare din Europa şi restul lumii.

            Trebuie amintit că senatorul Haralambie Vochiţoiu, vicepreşedinte al Comisiei pentru Roşia Montană a declarat că aproximativ 142.000 tone de material aurifer au fost scoase din ţară, sub pretextul unor analize efectuate în Canada şi Australia. Este de presupus că acestea au fost transportate cu trenul de la locul de extracţie şi până într-un port românesc sau din ţările vecine. Cu ce companie feroviară şi apoi maritimă, în baza căror acte, facturi, documente de export? De ce sunt întrebări fără răspuns?

            Este interesant punctul de vedere al Consiliului Concurenţei chiar dacă privatizarea CFR Marfă către GFR a eşuat de această dată. Pentru că patronul şi-a anunţat intenţia de a participa la următoarele 100 de licitaţii de privatizare ale CFR Marfă.

Proiectul Roşia Montană valorează peste 6.300 miliarde dolari

Nr. crt.	Ţara	Datoria publică (total)	Datoria publică (% PIB)	PIB pe cap de locuitor	PIB nominal
1.	Japonia	13.700 miliarde dolari	233,1 %	33.994 dolari	5.880 miliarde dolari
2.	SUA	12.800 miliarde dolari	85,5 %	47.184 dolari	15.130 miliarde dolari
3.	Germania	2.790 miliarde dolari	81,8 %	37.591 dolari	3.560 miliarde dolari
4.	Italia	2.540 miliarde dolari	120,5 %	31.555 dolari	2.200 miliarde dolari
5.	Franţa	2.260 miliarde dolari	85,4 %	33.820 dolari	2.760 miliarde dolari
6.	Marea Britanie	1.990 miliarde dolari	80,9 %	35.860 dolari	2.460 miliarde dolari
7.	Canada	1.250 miliarde dolari	82,4 %	39.600 dolari	1.564 miliarde dolari
8.	Rusia	169,2 miliarde dolari	9 %	59.616 dolari	2.021 miliarde dolari
9.	România	51 miliarde euro	34 %	≈ 7.000 euro	140 miliarde euro

Tabelul 6

           

         În cadrul tabelului de mai sus sunt prezentate câteva date despre datoria publică, raportul între datoria publică şi PIB, PIB-ul pe cap de locuitor şi valoarea PIB-ului. Aceste ţări fac parte din Grupul celor Opt (G8) la care am adăugat şi România pentru comparaţia statistică. Valorile din acest tabel sunt influenţate de cursul valutar, bursă, conflicte internaţionale, materii prime, modificări legislative, baze de calcul în care sunt incluşi mai mulţi sau mai puţini parametri, datorii asumate pe plan intern sau extern etc. Astfel, în SUA datoria publică a fost plafonată la 16.700 miliarde de dolari, nivel care a fost atins în toamna anului 2013 şi care asteaptă să fie rezolvată la nivel legislativ.

            Dar în situaţia în care valoarea proiectului Roşia Montană este de cel puţin 6.300 miliarde de dolari s-ar putea spune că ''viitorul sună bine''. Dacă facem raportul între această sumă şi populaţia României de 20.121.641 persoane (conform Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor din 2011) rezultă o valoare de aproximativ 313.000 USD/persoană. E drept că această valoare s-ar raporta la durata de exploatare, dar tot nu e o sumă de neglijat.

            Întrebarea evidentă este de ce nu exploatăm noi ca ţară aceste bogăţii fabuloase? De ce trebuie să fim slugi în loc să fim stăpâni? În situaţia în care ne vom exploata noi aceste rezerve am putea să aducem în economie cel puţin 10 miliarde de dolari anual pentru următoarele sute de ani. Dar asta înseamnă că trebuie să naţionalizăm aceste rezerve în interesul statului român. Şi când spun statul român mă gândesc la:

- cei care l-au votat pe preşedintele Traian Băsescu;

- cei care au votat USL, PDL, UDMR şi celelalte partide;

- cei care nu au votat;

- toată populaţia acestei ţări care trăieşte pe teritoriul naţional sau este plecată din ţară din diverse motive;

- toate minorităţile naţionale;

- bisericile recunoscute pe plan naţional aparţinătoare oricărui cult confesional;

- toţi bugetarii (medici, profesori, funcţionari publici, militari etc.);

- toţi cei care activează în câmpul muncii, pensionarii, copiii;

- cei care se află în penitenciare;

- cei care se odihnesc în cimitire;

- toate construcţiile care se află pe teritoriul României;

- istoria noastră (Burebista, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazu ...);

- oamenii de ştiinţă şi de cultură pe care i-a dat acest popor şi opera lor (Brâncuşi, Enescu, Eliade, Coandă ...);

- lista poate continua pe multe pagini, dar nu include politrucii şi persoanele care din interese meschine şi cu metode ilegale doresc să-şi însuşească doar pentru ei o parte din orice înseamnă statul român.

            Având în vedere cele prezentate în acest material, propun următoarele:

- interzicerea cianurării ca metodă de extragere minieră pe tot cuprinsul ţării;

- interzicerea exploatării gazelor de şist şi a petrolului prin metoda fracturării hidraulice;

- naţionalizarea rezervelor miniere strategice în interesul statului român;

- tragerea la răspundere penală şi trimiterea în judecată a celor care au întreprins acţiuni de subminare a economiei naţionale, corupţie, trafic de influenţă, asocierea în vederea săvârşirii de infracţiuni, înaltă trădare. Aici am şi eu o întrebare: imunitatea parlamentară conferă protecţie în cazuri de subminare a economiei naţionale şi înaltă trădare? Bineînţeles că de anchete şi încadrarea juridică se vor ocupa organele abilitate ale statului.;

- cu ajutorul Academiei Române, a institutelor de cercetare, a universităţilor, a societăţii civile şi a oricăror alte organisme naţionale cu atribuţii şi responsabilităţi specifice, să se construiască un program naţional de dezvoltare, exploatare şi prelucrare a resurselor naturale naţionale. Spun asta pentru că nici o resursă naţională nu constituie apanajul vreunui politician sau demnitar pe care să o folosească în interes personal.;

- stabilirea unor metode de extracţie şi exploatare care să nu producă impacturi ecologice majore şi posibile accidente cu pierderi uriaşe de vieţi omeneşti şi efecte catastrofice greu de reparat;

- construirea de unităţi de prelucrare (fabrici, combinate) a minereurilor extrase, pe teritoriul ţării evitându-se astfel exportul de materii prime;

- prin construirea de capacităţi de prelucrare se vor crea mii şi zeci de mii de locuri de muncă, care se vor întinde pe durata a multor zeci de ani;

- crearea unui cadru legislativ astfel încât să nu se mai ajungă în situaţii de acest gen.

             Date de contact

            Şi pentru ca acest material să fie un denunţ penal este nevoie să-mi dau datele de contact:

APOSTOL DORU CONSTANTIN

str. **** nr. ***

Sibiu

Tlf.: 0735.370387

            Mai jos ataşez un tabel cu persoanele şi instituţiile căror le va fi adresat acest material, astfel încât acestea să poată întreprinde demersurile necesare pentru soluţionarea proiectului Roşia Montană.

Nr. crt.	Destinatar	Adresa de e-mail
1.	Preşedintele României	procetatean@presidency.ro
2.	Noua Republică - Mihail Neamţu	contact@nouarepublica.ro
3.	www.rosiamontana.org  - ONG	alburnusmaior@ngo.ro
4.	Curtea Constituţională	ccr@ccr.ro
5.	SRI	relatii@sri.ro
6.	Mihai Răzvan Ungureanu	mru@forta-civica.ro mru.dreapta@gmail.com
7.	Europa FM (ptr Moise Guran)	stiri@europafm.ro
8.	Cristian Tudor Popescu	online@gandul.info publicitate@gandul.info
9.	Radu Banciu	contact@radubanciu.ro
10.	Academia Romană	ihaiduc@acad.ro dan.berindei@acad.ro hera@acad.ro otiman@acad.ro mstefan@acad.ro hermina@acad.ro
11.	Realitatea TV	martorocular@realitatea.net noisuntemtinta@realitatea.net
12.	B1 TV	stiri@b1tv.ro
13.	CSAT	csat@presidency.ro
14.	AIEA	official.mail@iaea.org iaeany@un.org iaeage@unog.ch mel@iaea.org
15.	Cotidianul	office@cotidianul.ro
16.	Radu Moraru	redactie@nasul.tv
17.	Ziare.com	sugestii@ziare.com
18.	Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie	sesizare@mpublic.ro
19.	Avocatul Poporului	avp@avp.ro
20.	Consiliu Superior al Magistraturii	secretar_general@csm1909.ro inspectie@csm1909.ro relatiicupublicul@csm1909.ro csm-presa@csm1909.ro
21.	DIICOT	diicot@mpublic.ro diicot_bt_sibiu@mpublic.ro
22.	DNA	anticoruptie@pna.ro
23.	MAI	petitii@mai.gov.ro
24.	CEPOL	info@cepol.europa.eu director@cepol.europa.eu communications@cepol.europa.eu
25.	INTERPOL	contact@interpol.int
26.	Guvernatorul BNR	info@bnro.ro
27.	Aurelian Pavelescu	voteazapavelescu@yahoo.com
28.	SIE	relatii_presa@sie.ro relatii_publice@sie.ro
29.	Europarlamentul European	redactia-ro@europarl.europa.eu sajto-hu@europarl.europa.eu envi-press@europarl.europa.eu indu-press@europarl.europa.eu econ-press@europarl.europa.eu jaume.duch@europarl.europa.eu presse-conf@europarl.europa.eu
30.	Greenpeace	info@greenpeace.ro irina.bandrabur@greenpeace.ro ionut.cepraga@greenpeace.ro doina.danciu@greenpeace.ro alexandru.riza@greenpeace.ro lorena.stoica@greenpeace.ro supporter.services.int@greenpeace.org pressdesk.int@greenpeace.org pressdesk.eu@greenpeace.org
31.	Descopera.ro	contact@descopera.ro
32.	Mediafax	marketing@mediafax.ro redactie.online@mediafax.ro
33.	Ziarul Financiar	editorweb@zf.ro zf@zf.ro zf24@zf.ro
34.	Humanitas	secretariat@humanitas.ro
35.	ASE Bucuresti	rectorat@ase.ro
36.	Universitatea Politehnică Bucureşti	cabinet.rector@upb.ro sim@upb.ro calin@tsocm.pub.ro v_stanciu@aero.pub.ro
37.	Universitatea Transilvania Braşov	rectorat@unitbv.ro f-sim@unitbv.ro f-ct@unitbv.ro f-seaa@unitbv.ro
38.	Deputat Remus Cernea	remuscernea.ro@gmail.com remus.cernea@cdep.ro
39.	Eugenia Vodă	www.eugeniavoda.ro
40.	Biserica Ortodoxă Română	cancelaria@arhiepiscopiabucurestilor.ro secretariatma@yahoo.com arhiepiscopia@reintregirea.ro episcopiaoradiei@yahoo.com episcop@episcopiadevei.ro secretariat@mitropolia-clujului.ro
41.	Secret Service - Romania	011-40-21-200-3462
42.	FBI	1-800-225-5324 disaster@leo.gov
43.	NSA	nsaarc@nsaarc.net smallbusiness@nsa.gov
44,	Institutul Geologic al României	office@igr.ro lorentz.diana@igr.ro

Tabel 7

             Acest mail îl voi trimite şi tuturor cunoscuţilor cărora le am adresele de mail şi pe care îi rog să facă la fel. Astfel, poate vom reuşi să sensibilizăm autorităţile şi clasa politică şi să devenim cu adevărat o societate civilă şi o democraţie. De asemenea îl voi posta pe Facebook cu rugămintea ca fiecare să-l ''share-uiască'' astfel încât acest material să fie citit de cât mai multe persoane. Astfel fiecare va refuza sticla cu cianură pe care ne-au pregătit-o cei de la RMGC.

„Când vom termina nedreptatea? Atunci când cei care nu sunt victime vor simţi la fel de multă indignare ca cei care sunt“.

Solon, sec.7, conducător atenian

Vă mulţumesc pentru atenţia acordată,

ing. Doru Apostol

PS – Acesta e materialul la care lucrez de aproape două luni. Aştept părerea dvs. despre acesta. Tot ce scrie acolo e verificabil 100 la sută, în cărţi, mass media şi internet. Sper să vă placă. Am făcut această adăugare la sugestia unui cititor, căruia îi mulţumesc.

Joi, 17 octombrie 2013

            Sursa: http://apostoldoru.blogspot.ro/2013/10/rosia-montana-o-biblioteca-de.html

NOTE

[1] Vezi şi http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/acuzatii-cutremuratoare-despre-baietii-destepti-ai-aurului-romanesc-basescu-face-lobby-pentru-o-firma-acuzata-de-implicare-in-crime-coruptie-si-distrugeri-pe-intreg-mapamondul-dosarul-barrick-gold-68102.html.

În completarea acestui studiu, vedeţi şi „Escrocii şi muşamalizatorii fraudei Roşia Montană“, aici: http://monitorsri.blogspot.ro/2013/10/escrocii-si-musamalizatorii-fraudei.html, precum şi materialul „Guvernul României, alături de Băsescu şi serviciile secrete româneşti, le bagă în buzunar SUTE DE MILIOANE DE EURO mafioţilor care se află în spatele proiectului Roşia Montană!“, pe http://camecocoon.blogspot.ro/2013/09/guvernul-romaniei-alaturi-de-basescu-si.html?m=1.