Prin
complicităţi şi trădări, am ajuns să dăm judeţe întregi urmaşilor grofilor!
Interviu
cu prof. univ. dr. Ioan Sabău-Pop
Spuneaţi că la această oră noi suntem în situaţia în care
din teritoriul României se revendică de către urmaşii grofilor 230.000 de
hectare din judeţele Mureş şi Harghita?
După datele pe care le am de la prefecturi, sunt în jur
de 200.000-230.000 ha de pădure care se revendică din judeţele Mureş şi
Harghita. Asta fără să cuprindem Haţegul, Sălajul, Munţii Apuseni, Bihorul,
unde sunt revendicate de asemenea zeci de mii de hectare.
Cât valorează toată această poveste?
Dacă luăm în calcul şi restituirile averilor bisericeşti,
în jur de 60 de miliarde de euro… După anul 1990, în materia proprietăţii, s-au
dat o serie de legi
referitoare la restituire, la refacerea proprietăţilor de
dinainte de 1990, în baza unor măsuri abuzive ale diferitelor entităţi ale statului
român de atunci. În principiu, măsura trebuia să fie luată, dar ea trebuia
corelată cu realitatea, trebuia să aibă la bază nişte documentări, nişte
fundamente ale unor cercetări privind proprietăţile, pentru că noi riscăm să ne
întoarcem la anul 1700 cu proprietăţile
din Transilvania.
Practic, epoca feudală din Transilvania revine acum pur
şi simplu în anul 2012, prin lipsa de reacţie a statului român…
Prin legislaţia statului român, prin reacţiile de
autoritate ale prefecturilor, ale consiliilor judeţene… Spre exemplu, am fost
recent la Sf. Gheorghe şi am aflat că s-au dat circa 20.000 de hectare de
păduri fie de către Prefectură, fie de către instanţele de judecată, prin
inconştienţa unor judecători, a unor oameni cu drept de decizie în această ţară.
Ce s-ar putea face în acest sens, pentru că situaţia este
deosebit de gravă aşa cum o prezentaţi dumneavoastră?
Problema este cu adevărat foarte gravă şi ceea ce s-ar
putea întreprinde ar fi o măsură legislativă care să împiedice producerea
acestor fapte, a acestui fenomen, a procedurilor de revendicare şi de refacere
a fostelor proprietăţi istorice, proceduri cărora statul român nu le poate face
faţă.
Mai exact… ?
Mai exact, autorităţile statului român fie nu realizează,
fie sunt inconştiente, fie sunt parte la aceste complicităţi, fie miza o
constituie sume foarte mari de bani. Prefectul judeţului Mureş a fost căutat să
fie mituit. Conducători din ocoalele silvice, inclusiv de la noi, au trecut de
partea cealaltă, cu documente cu tot, unele falsificate, beneficiind de tot
felul de avantaje, iar statul român nu are nicio reacţie. De exemplu, există o
societate de avocatură din Cluj angajată de Regia Naţională a Pădurilor ca să o
apere, iar această societate a trecut de partea cealaltă, pentru procente din
suprafaţa pădurilor care se retrocedează. Sunt retrocedări la comandă, se
retrocedează parcele întregi…
Din câte cunosc, după Marea Unire, grofii din
Transilvania au primit despăgubiri pentru teritoriile încorporate României…
Am în faţă documente, cum este şi acest Tablou al
Moşiilor din 1934, care sunt documente foarte clare, sunt listele trecute şi
sumele imense primite…
Adică le-am dat o dată banii şi le mai returnăm şi
proprietăţile?
Noi le-am dat banii! Sunt cercetători care afirmă că
România a dat în jur de 100 tone de aur despăgubiri pentru asta. Sunt două
lucruri de precizat. Că România a vrut să tranşeze această problemă datorită
entuziasmului general creat, că a devenit o ţară atât de mare şi că România, în
acea perioadă, era foarte bogată, avea rezerve extraordinare. Esenţial este Acordul
de la Paris din 28 aprilie 1930, care creează Fondul Agrar, România dând acolo
banii pentru despăgubiri. România, în acel moment, nu mai era datoare, era
dator acel fond agrar care era considerat fond de garanţie, atât pentru noi, în
calitate de stat care am preluat aceste proprietăţi, cât şi pentru ei,
creditorii acestei sume, în calitate de persoane care au fost expropriate.
Dumneavoastră sunteţi avocat din partea cui?
Am apărat de exemplu prefectura judeţului Mureş, am
apărat comisii locale, comunale şi persoane care au avut asemenea proprietăţi,
bineînţeles mai mici, cei care au fost beneficiarii unui hectar sau două de
pădure ca urmare a reformei agrare. Din punctul de vedere al evidenţelor,
cartea funciară este un document foarte important, riguros şi serios, dar ea a
dispărut, şi atunci inginerii şi topografii fie au refuzat să lucreze cu statul
român - vorbim de anii ’20 -, fie au plecat şi ei cu grofii, ducându-se unde
erau plătiţi. S-a lăsat problema aceasta în aer…
În 1940, când a fost ocupată Transilvania, a venit Horthy
cu două ordonanţe guvernamentale care au anulat reforma agrară şi a reînscris
proprietăţile pe numele foştilor proprietari. Această reînscriere se descoperă
abia acum, şi statul român nu are reacţie nici în 1944, în octombrie, când se
eliberează teritoriul Transilvaniei, nu are reacţie nici Regele atunci când ia
măsuri de redresare a problemelor din Transilvania, nu are nici guvernul
muncitoresc al lui Dej, nici al lui Ceauşescu, aşa cum nu au nici cei de
astazi. Noi, astăzi, suntem în faţa efectelor ordonanţelor guvernului horthyst,
care era de orientare fascistă, şi îl avea de exemplu pe Banffy ministru.
Banffy de la Sălaj, cel care a venit în septembrie 1940 cu armata ungară şi
care a omorât la Trăsnea 263 de pesoane, revendică proprietăţile respective
prin urmaşii lui.
Eu am adus documentele. Guvernul României trebuie să
meargă la Paris să recupereze acele 163 de volume de documente care păstrează
toate arbitrajele pe care le-a avut România şi sumele pe care le-a plătit, apoi
de la Fondul Agrar, să recupereze toate documentele care există…
Cineva trebuie să plătească pentru trădare şi
complicitate…
Toate guvernele din România au trădat şi au furat. Ar
trebui să mai facă ceva şi pentru ţara asta, pentru ce a mai rămas din ea,
pentru că trebuie să vă precizez câteva lucruri: în lipsa cărţilor funciare, ei
vin, aduc cărţi funciare de la Viena, din Ungaria, în limba germană, maghiară,
le duc la tribunal - de exemplu, e un proces acum, în 9 iulie, la Brăila, la
care merg pentru 29.000 ha, unde documentele din dosar sunt cărţi funciare în
limba maghiară -, iar eu trebuie să contradovedesc. În arhivele statului român,
ale fondului Ministerului Finanţelor, la fondul Cluj, se găsesc foarte multe
documente, inclusiv procese-verbale, liste, adrese, care sunt ignorate de autorităţile
române. Există dirijări din exterior, complicităţi mari, trădări…
Nu ne vindem ţara, o dăm gratis…!
Eu îmi asum cele spuse… Este esenţial că în 1921 s-a
făcut reforma agrară, este esenţial că marile proprietăţi au fost preluate de
statul român ca urmare a optanţilor
unguri şi a reformei agrare, că noi nu am
evidenţiat în forme scriptice, în cărţi funciare evidenţele. Eu vin şi mă apăr
cu ce este scris în cartea funciară, unde amărâţii nu şi-au înscris
proprietăţile. S-au bucurat atunci, le-au exploatat câţiva ani, până în 1947,
când au venit Amenajamentele Silvice, care au descurajat acest lucru, deoarece
pădurea a fost luată de stat. Statul român trebuie să dea legi care să îndrepte
aceste lucruri, eu am doar nişte idei, eu nu fac parte din nici o structură de
autoritate, eu sunt doar avocat şi cercetător şi rămân uluit că noi trebuie să
mai căutăm încă o dată un Horea care să se răzvrătească împotriva a ceea ce
face statul român. Acest lucru este foarte grav!
Marcel Bărbătei
Publicat Luni, 02 iulie 2012
Publicat Luni, 02 iulie 2012
