Anihilarea statului de drept
Corneliu
Turianu
Trăim
o perioadă în care problemele cu cât sunt mai multe, mai mari şi mai grave, cu
atât sunt mai uşor de bagatelizat. La fel este tratată şi nesfârşita serie de
încălcări flagrante ale Constituţiei României. Trebuie să spun, deşi cu părere
de rău, că în România statul de drept şi ordinea constituţională au fost cu
dibăcie anihilate. Echilibrul puterilor în stat a fost pur şi simplu fracturat.
Şi, culmea tupeului politic, cei care au transformat România într-o republică
guvernamentală tot bat monedă pe măreaţa idee a înfăptuirii unei democraţii
reale. O gogoriţă. Nu poţi face democraţie prin dictatura legislativă a
Guvernului. Nu poţi face reforma justiţiei călcând în picioare orice principiu
de drept. Nu poţi vorbi de asanarea morală a clasei politice, atâta timp cât
permiţi accederea în Parlament a infractorilor de drept comun şi a foştilor
torţionari.
Deşi,
prin Constituţie, delegarea legislativă este o excepţie, la noi, ordonanţele de
urgenţă au devenit mai sfinte ca Biblia, iar Parlamentul s-a transformat într-o
simplă anexă guvernamentală. Ne aflăm totuşi, domnilor, în „fabrica de legi“ a
României, şi nu la Teatrul Ţăndărică. Şi, totuşi, aceste „giumbuşlucuri
legislative“ sunt tolerate cu o condamnabilă şi inexplicabilă largheţe.
Mai
întâi, art. 73 din Constituţie prevede că primul domeniu care se reglementează
prin lege organică este sistemul electoral (lit. a). Şi, mai mult, potrivit aceluiaşi
art. 73, organizarea şi desfăşurarea referendumului se reglementează prin lege
organică (lit. d).
Apoi,
potrivit art. 115 din legea fundamentală, Parlamentul poate adopta o lege
specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe, dar numai „în
domenii care nu fac obiectul legilor organice“ (alin. 1). şi aceasta nu de pe o zi pe alta, ci în
condiţiile riguros stabilite în textul constituţional, şi anume: „Guvernul
poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare
nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora“
(alin. 4). „Ordonanţa de urgenţă intră în vigoare numai după depunerea sa spre
dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi după
publicarea ei în Monitorul Oficial al
României… Ordonanţa de urgenţă cuprinzând norme de natura legii organice se
aprobă cu majoritatea prevăzută la art. 76“ (alin. 5). „Ordonanţele de urgenţă
nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul
instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi
îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale…“ (alin. 6).
Iată
de ce îmi menţin opinia că nu se pot emite, sub nici o formă, ordonanţe care
fac obiectul legilor organice; a se vedea M.
Of. nr. 49 din 21 aprilie 2000, Partea a II-a (Dezbateri parlamentare,
Senatul, Sesiunea I Ordinară).
