PENTRU MINE BĂSESCU ESTE DEMIS
Motto: „Se întâmplă să am dreptate, când n-aş
vrea să am şi mă întristează nedreptatea care-mi dă dreptate, exact când nu ar
trebui“. Ilie Dumitraşcu
General maior (r.)
Iordache OLARU
Eu l-am
suspendat pe Traian Băsescu în ziua de 24 septembrie 2009, când am publicat „Umilirea armatei naţionale“ şi
l-am demis în februarie 2011, când am scris „Comandantul suprem la raport“.
Astăzi,
declar cele două mesaje „scrisori pierdute“, pentru că preşedintele suspendat
nu a înţeles răspunderile pe care le avea pentru întărirea capacităţii de apărare
a ţării.
Demagogia şi
cinismul discursului preşedintelui suspendat cu privire la reforma statului român
nu mă mai poate păcăli. Acum ştiu că acesta nu dispune de noţiuni elementare
privind modul în care statul a evoluat la nivel european şi cum au fost formate
armatele moderne ale statelor europene. Băsescu nu poate să înţeleagă rolul şi
funcţiile unei armate, pentru că nu înţelege nici rostul şi rolul statului,
chiar în contextul apartenenţei la organizatiile de securitate.
Din
nefericire, noi, militarii ţării, activi sau în rezervă, trăim de pe o zi pe
alta, la fel ca toţi cetăţenii oneşti ai acestei ţări, cu promisiuni uitate sau
amânate dar şi cu minciuni, despre care Băsescu, speră zadarnic, să nu ne mai
aducem aminte de ele.
În timpul mandatelor lui Traian Băsescu, Armata a fost blasfemiată,
ignorata şi contrapusă altor instituţii
conform principiului „Dezbină şi stăpâneşte!“
Băsescu a
fost complice cu alţi iresponsabili, cunoscuţi sau necunoscuţi, la actuala
stare de disperare a celor care au purtat sau mai poartă uniforma Armatei
României şi nu înţelege nimic din umilinţa pe care o duc pe epoleţi militarii
activi şi în rezervă.
Eu l-am suspendat şi demis pe Traian
Băsescu pentru că:
1. Discursul său politic în care a clamat
permanent reforma statului este profund demagogic. În fapt, nu dispune de
noţiuni elementare privind modul în care statul s-a dezvoltat şi modernizat la
nivel european, nu cunoaşte rolul şi funcţiile acestuia şi nici modalităţile
prin care armatele moderne participă la îndeplinirea funcţiilor statului. A
ignorat mereu experienţele societăţilor occidentale care veghează ca priorităţile
Armatei să fie în atenţia liderilor politici.
2. Iresponsabilitatea, incompetenţa, lentoarea şi indiferenţa sa au prejudiciat grav şi pe termen lung, imaginea şi
credibilitatea Armatei României în societate.
3. Nu a luat decizii vitale, aşa
cum îi cereau atributele constituţionale, pentru creşterea capacităţii
combative a Armatei şi îmbunătăţirea continuă a condiţiilor de instrucţie şi
viaţa ale militarilor. Dimpotrivă, Traian Băsescu a diminuat capacitatea de
luptă a trupelor prin neputinţa sa de a lua decizii responsabile pentru
continuarea modernizării organismului militar.
4. Nu a cerut Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (C.S.A.T.)
să declanşeze analiza strategică a apărării. Iniţierea
şi finalizarea procesului de analiză a apărării ar fi permis clasei politice,
dar şi contribuabilului să înţeleagă care este starea Armatei şi care sunt opţiunile
de continuare realistă a reformei din Armată, pe baza de priorităţi şi costuri.
5. Contribuabilul român nu a fost
informat sistematic, transparent şi onest de către comandantul Forţelor Armate în legătură cu capacitatea de lupta şi moralul Armatei,
dacă poate sau nu să îşi îndeplinească misiunile şi cu ce costuri.
6. A amânat decizia de achiziţie a avionului
multirol. Ca o consecinţă, România este decredibilizată şi umilită ca ţară
membră a N.A.T.O., deoarece ar trebui să i se facă poliţia aeriană de către
alte ţari. Băsescu a afirmat cu ipocrizie la sfârşitul anului 2011: „Ea (patrularea aeriană de către alte ţări)
este şi costisitoare şi umilitoare din punct de vedere al capacităţii forţelor
armate în general şi al forţelor aeriene în special".
7. Nu a luat poziţie oficială şi nu i-a
apărat pe militari, subordonaţii săi, în calitatea de comandant al Forţelor Armate,
atunci când unii politicieni de marcă ai României de astăzi, s-au întrecut,
bagatelizând, programele de achiziţii sau nevoile Armatei sau când au făcut
afirmaţii defăimătoare şi iresponsabile la adresa militarilor. Exemple: „Un militar poate fi instruit într-o zi“, „Trebuie să cheltuim câteva
miliarde de euro ca să ne jucăm de-a aviaţia militară sau nu, în an de
criză?!“; altul afirmă, cu referire la achiziţionarea
avionului multirol, ca „azi m-am uitat
pe cerul patriei şi am constat ca era senin“, iar altul a decretat: „Nu e nici o problemă, banii necesari pentru achiziţionarea
avioanelor multirol ne vor fi rambursaţi de N.A.T.O.“
8. A
dezonorat pe militari şi a decredibilizat ierarhia militară prin acordarea discreţionara a gradelor militare. Avansările
la gradul de general, dar şi tolerarea avansărilor stupefiante în grad a unor
persoane publice, fără instrucţie şi studii militare, a stârnit stupoare,
nedumerire, controverse şi polemici.
Pentru militarii care au obţinut onest gradele militare, apariţii editoriale cu
titlurile: „Dezertori avansaţi“, „Stelele
de general iscă polemici“, „Generalii
armatei de aţe, mingi şi tirbuşoane“ sau, de dată mai recentă, „Tablagiu
avansat general“, „Coloneliada“, „Armata de tinichea a lui Băsescu“, au
fost umilitoare.
9. La fel ca şi pe
timpul regimului comunist, a numit în funcţii importante, inclusiv de şef al S.M.G.,
generali cu grad inferior cerinţelor funcţiei. Indiferent câte calităţi ar
fi avut cei numiţi în funcţie, timpul nu a mai avut răbdare cu ei, pentru că aşa
a vrut Băsescu. În mod iresponsabil, i-a umilit pe generalii cu grade
superioare, lăsând să se înţeleagă că, de fapt, nu criteriile meritocratice sunt
cele care guvernează acordarea gradelor şi numirea în funcţie, ci bunul plac al
cuiva, de data aceasta al lui Traian Băsescu.
10. I-a minţit pe
militari în decembrie 2008, spunând: „Pentru
că discutăm despre o perioadă de criză, aş vrea să vă asigur că programele
vitale ale Armatei, programele de înzestrare nu vor fi oprite. Criza nu
justifică nici stoparea reformei, nici continuarea proceselor de modernizare a
Armatei. Acest lucru vreau să-l ştiţi bine şi să aveţi încredere că se dă
Armatei atenţia cuvenită“.
11. În 2009, militarii au fost minţiţi din nou: „Şi mai este un lucru care mărturisesc că mă deranjează:
dezbaterile pe tema pensiilor militare. Sunt opinii diferite, unii spun că sunt
militari în rezervă care pierd la pensie. (…) Ca atare, vă asigur că dacă
această lege va ajunge într-o formă care pune sub semnul întrebării menţinerea
pensiilor ofiţerilor în rezervă, o voi trimite înapoi la Parlament pentru a fi
discutată şi pusă în regulă. (…) Pensiile militare nu pot fi afectate“.
Astăzi, 22 iulie 2012, nu am dubii cu privire la decizia
mea de a-l demite, pentru că între promisiuni şi realitate, între vorbele şi
faptele lui Băsescu, au fost distorsiuni grave şi că, pe timpul mandatelor lui de preşedinte,
doar neputinţa, minciuna şi
incapacitatea au avut continuitate.
Acest mesaj l-am scris şi în numele militarilor activi care nu pot
vorbi despre condiţiile de instrucţie,
tehnica de luptă depăşită şi neperformantă, salarii amputate şi bulversarea
ierarhiei militare prin avansări frauduloase, dar au dreptul să tacă şi să fie în
slujba statului român. Ei au înţeles că, chiar în aceste condiţii, trebuie să
fie gata să-şi facă datoria, iar la nevoie să-şi dea şi viaţa pentru ţară, aşa
cum s-a întâmplat şi cu militarii ale căror destine au fost curmate în
accidentul aviatic de la începutul lui iulie 2012.
- s-a născut la 2 septembrie 1953 în comuna Tudor Vladimirescu, judeţul Galaţi;
- din 1997 până în 1998 a lucrat în Biroul reprezentanţi militari români la N.A.T.O. şi U.E.O., iar între anii 1998-2000 a îndeplinit funcţia de şef de birou la Reprezentanţa militară a României la N.A.T.O. şi U.E.O.;
- a fost consilier al şefului Statului Major General între anii 2000 şi 2003;
- după ce, în intervalul 2003-2006, a îndeplinit funcţia de locţiitor al reprezentantului militar al României la N.A.T.O. şi U.E., în noiembrie 2006 a fost numit şef al Direcţiei Planificare Strategică din Statul Major General.
Dintre decoraţiile şi medaliile primite, cele mai importante sunt Steaua României în grad de cavaler, Ordinul american Sfânta Barbara şi Medalia Pentru Merit a SUA.
