Creier
pané-instant din cerebel agramat
Vasile
Zărnescu
Într-un text de acum vreo trei decenii, Eugen
Barbu relata cum, aflat într-o vizită în China, rămăsese oripilat de o
întîmplare petrecută într-un restaurant: unui client i se prepara, direct lîngă
masă, creier de maimuţă vie al cărei
cap era decalotat în faţa clientului! I se scotea creierul şi i se prepara în
faţa lui. Relatarea lui Barbu fusese atât de şocantă, încât povestirea lui nu a
fost necomentată. Fireşte, în regimul socialist nici nu era posibil să se
gloseze pe o asemenea temă. Mai ales că ar fi fost implicată, indirect, şi
prietenia româno-chineză.
Între timp, pe Internet au fost
postate diverse filmuleţe care redau scena incredibilă descrisă de Eugen Barbu.
Cu toate că acestea sunt veritabile agresiuni psihice şi vizuale, difuzarea lor
repetată ar putea să le mai fi estompat caracterul respingător, dar un asemenea
eveniment rămîne, încă, oripilant.
Totuşi, dacă stau să mă gîndesc
bine, cred că aş putea accepta să mi se prepare şi mie, într-un restaurant, cu
grătarul lîngă masă, creierul scos direct din cutia craniană a individului care
a născocit sintagma „prioritatea zero“! E o formulare
atît de idioată încît presupun că doar prepararea de fripturi din creierele
celor care o folosesc ar putea duce la extirparea expresiei – evident, o dată
cu extirparea creierelor indivizilor în cauză – sau măcar a părţilor de encefal
în care se scornesc asemenea aberaţii.
Conform dicţionarului de neologisme, „prioritate“
înseamnă „întîietate“, deci care este pe locul întîi. Prior in tempus, potior in Jure
este principiul juridic pe care se bazează, printre altele, inclusiv
înregistrarea invenţiei la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci; sau, dacă
este vorba de o idee, de o teorie, cel care a publicat-o primul este considerat
autorul respectivei idei, teorii etc. Príor
este titlul unui înalt magistrat în vechile oraşe-republici italiene, care
însemna „cel dintîi (în timp sau la rînd)“. „Prior, prius adj. la com. (superl. primus) 1 dinainte, de mai înainte (din doi), precedent; (…) // priōrēs, um, m. pl. cei care au trăit
mai înainte, strămoşi: more priorum
OV. după obiceiul străbunilor; 2 (fig.) mai presus, superior: prior aetate et sapientia SALL. mai mare
în vîrstă şi mai înţelept…“ (G. Guţu, Dicţionar
latin-român. Ed. ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1983, pag. 971).
Ce înseamnă „prioritate zero“?! Nimic.
Nimic altceva decît o absurditate. E un nonsens. Zero semnifică „nimicul“. Cînd
unul spune, furios, „E zero barat!“ înseamnă că indică un individ, o situaţie
etc. pe care le consideră un nimic absolut. Expresia „zero-tăiat-în-paişpe!“
redă o formă augmentativă şi colocvială a lui „zero barat!“ În matematică,
„zero“ nu semnifică un număr, o
cantitate, ca unu, doi, şapte
etc., ci un simbol: indică o origine,
un punct de unde se pleacă într-o direcţie – în sus sau în jos faţă de nivelul
mării, în sus sau în jos pe scala temperaturii, în sus sau în jos, la dreapta
sau la stînga pe axele abscisei şi ordonatei etc.
Tîmpitul care a scornit expresia
„prioritatea zero“ – şi e permisă utilizarea noţiunii „tîmpit,“ fiind introdusă
în limbajul publicistic de preşedintele suspendat-a-doua-oară, Traian Băsescu,
referitoare la tîmpiţii făcuţi de actualul sistem de învăţămînt, dar cuvîntul îi
indică şi pe tîmpiţii produşi de sistemul anterior de învăţămînt, precum şi pe
tîmpiţii de la „mama lor“ –, respectivul tîmpit, ziceam, a vrut, probabil, să
inoveze stilul ca să evite – credea el – limba „de lemn“ a unui regim defunct,
dar cu preţul instituirii actualei limbi de lemn. Ce a crezut că face idiotul
care a lansat sintagma „prioritatea zero“? Că indică o prioritate „mai
prioritară“ decît aceea relevată de expresia consacrată prin uz, chiar dacă nu
este şi corectă, „prioritatea numărul 1“, calchiată, se pare, după sintagma
„inamicul numărul 1“.
Evident, ţinînd cont de sensul strict al
cuvîntului „prioritate“, enunţat mai sus, noţiunea „prioritate“ este defectivă
de plural, adică nu poate avea şi forma „priorităţi“, fiindcă numai unul este pe locul întîi. Desigur, la fel ca în cazul
cuvîntului „alternativă“, şi el defectiv de plural, dar prin abuzul de limbaj
al agramaţilor s-a ajuns la forma greşită „alternative“ (în loc de „variante“, „posibilităţi“
etc.), prin acelaşi abuz s-a ajuns la cuvîntul la fel de greşit „priorităţi“.
Precum în cazul greşit „alternative“, s-a răspîndit expresia, fiindcă prostia
este contagioasă, „priorităţile guvernului sunt…“. De aici, de vreme ce ar fi
mai multe „priorităţi“, s-a ajuns şi la sintagma „prioritatea numărul 1“ – ceea
ce este un pleonasm; după care ar urma „prioritatea numărul 2“ – ceea ce este o
contradicţie în termeni, căci, dacă „prioritar/prioritate“ înseamnă numai ceea ce este pe locul întîi, ceea
ce are întîietate, atunci nu mai poate exista o „prioritate“ – adică ceva
situat pe locul întîi – care să fie pe locul al doilea! Gîndirea asta năroadă a
dus şi la născocirea barbarismului, la fel de idiot, „a prioritiza“ (sic), folosit cu dezinvoltură de
toantele din televiziune, de „analiştii politici“ la fel de nerozi şi alţii ca
ei. Dar nu contează pentru tîmpiţii noştri, fiindcă „mulţi vede, puţini pricepe“!
De ce şi-a închipuit, în mintea sa
găunoasă, că e mai prioritară „prioritatea zero“, născocită de el, decît
„prioritatea numărul 1“, din această expresie consacrată pleonastic (precum „babă
bătrînă“, „avansaţi înainte“ etc.)?! Fiindcă pe axa ordonatei, a numerelor
naturale întregi şi pozitive, de la 1 la infinit, zero este mai la stînga decît
1 şi, deci, ar fi înaintea lui unu:
deci, Zero ar avea prioritate faţă de
Unu! Dar, repet, simbolul „0“ nu este
număr! Numai că tîmpitul-scornitor nu ştie acest fapt important. Şi nici logică
nu are, fiindcă nici minte n-are! Nici el, nici idioţii care s-au molipsit de
această prostie şi o utilizează cu deplină inconştienţă.
Într-adevăr, văzută prin prisma
conţinutului expresiilor „zero barat!“,
„zero-tăiat-…“, sintagma „prioritatea zero“ se autoanulează, fiindcă,
literalmente, e un nonsens. Dacă simbolul „zero“ ar fi şi el un număr, care să
indice o ierarhie, o poziţie într-o clasificare, un punct pe meridian etc.,
atunci podiumul primilor trei învingători dintr-un concurs ar conţine treptele
0 (zero), 1 (unu) şi 2 (doi), 0 (zero) fiind înscris pe treapta cea mai de sus,
cea mai merituoasă, cu medalia de aur! Imaginaţi-vă ce figură ar face „aurul pe
locul zero“ şi nu pe locul întîi! Or, din fericire, nu este aşa, fiindcă la
stabilirea numerelor acordate treptelor podiumului învingătorilor au contribuit
oameni cu logică.
Dar, cum am mai semnalat, stupiditatea este
contagioasă. Folosirea sintagmei „prioritatea zero“ se extinde, fiindcă „mama
proştilor este mereu borţoasă!“ Tot mai mulţi indivizi, chiar din „elita
politică“, au preluat această prostie patentă şi o etalează ca pe o chestie
lingvistică de bon-ton, de mare fineţe şi de inedit stilistic, deşi nu este
decît o porcărie care îi zgîrie pe
creier pe cei care-l au.
Să reţinem cîteva exemple convingătoare
şi etalate în ordinea descrescătoare a „elitei“ care foloseşte această aberaţie.
Iată
ce spunea preşedintele Traian Băsescu, numărul 1 în Stat, la 13 februarie 2012:
„Este exclusă întreruperea energiei electrice pentru populaţie. Prioritatea zero în acest moment este
legată de...“ (cf. http://video.rol.ro/basescu-prioritatea-zero-este-59374.htm).
El a repetat expresia şi cu alte ocazii. De exemplu, în 23 mai a.c., a declarat:
„Prioritatea zero e consolidarea
fiscală. Vrem ca Grecia să rămînă...“ (aici: http://video.rol.ro/basescu-prioritatea-zero-este--62001.htm).
Vasile Blaga, numărul 2 în
Stat ca preşedinte al Senatului pînă pe 3 iulie a.c. şi proaspătul preşedinte
al P.D.L, se exprima, la 1 iulie 2012, astfel: „Prioritatea
zero
pentru P.D.L. în vederea campaniei electorale pentru alegerile parlamentare
este (sic) organizarea, disciplina şi
demersurile pe care trebuie să le facem…“ (cf. http://ziarero.antena3.ro/article/view/id/30074).
Victor Ponta, ex-procuror,
ex-ministru şi actualul premier, ca unul care a învăţat retorică la Facultatea
de Drept, face, la 30 aprilie 2012, o expunere taxonomică: „Reîntregirea
salariilor şi măsurile de relansare reprezintă prioritatea numărul unu.
Contribuţia încasată ilegal de 5,5 la sută pentru pensii este prioritatea numărul zero“ (cf. http://www.hotnews.ro/stiri-esential-12131705-majorarea-salariilor-creaza-probleme-deficit-victor-ponta.htm). Adică, vezi, Doamne, restituirea
contribuţiei de 5,5 la sută încasate
ilegal este „mai prioritară“ decît reîntregirea
salariilor. E şi normal, fiindcă, sub aspect financiar şi bugetar, cele 5,5
procente reprezintă de cinci ori mai puţin decît cele 25 de procente tăiate din
salarii. Dar, sub aspect logic, exprimarea e ilogică, oricît este el de
premier, doctor în drept sau nu. Sub titlul inspirat „Maidanezii
lingvisticii româneşti“, un comentator care se ascunde sub pseudonimul
„cobra“, postează, la acest articol, următorul comentariu: „Prioritate
zero? Ha, ha, ha. Prioritate vine de la primul. Măi, oameni buni, prioritate
zero înseamnă că promisiunile lor sunt egale cu zero. Ce e aşa de greu de
priceput“! Agenţia hotnwes.ro este
catalogată cvasiunanim ca fiind „trompeta băsistă“, de aceea veninosul autonumit
„cobra“ – deşi are dreptate în spusele sale – nu a remarcat că expresia tembelă
„prioritate zero“ este folosită şi de liderii P.D.L., un partid „de gugumani,
între care Traian Băsescu este cel dintîi… dintre fruntaşii politici“ – ca să-l
parafrazăm pe Nae Caţavencu.
Desigur, este folosită nu numai de liderii
P.D.L., ci şi de cei ai U.S.L., fiindcă, în contagiunea ei, prostia nu ţine
cont de culoarea politică. Preluarea expresiei idioate „prioritate zero“ se
transformă într-o adevărată epidemie.
„Ministrul de Interne, Ioan Rus, a
declarat joi, într-o conferinţă de presă, că aderarea României la Spaţiul
Schengen constituie prioritatea zero
a instituţiei pe care o conduce…“ (aici: http://economica.rtv.net/ioan-rus-spatiul-schengen-este-prioritatea-zero_23991.html).
„Ministrul interimar al Educaţiei, Liviu
Pop, a declarat (în 16 mai a.c.) că (…) prioritatea
zero este legată de examenele naţionale şi de bacalaureat…“ (aici: http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Liviu_Pop-_Prioritatea_zero_este_legata_de_examenele_nationale_si_de_bacalaureat_0_701330057.html).
Dacă acredităm traducerea publicată de
Corina Ionel, în 27 mai 2012, inepţia cu „prioritatea
zero“ este vehiculată şi la case mai mari: „Ambasadorul
Marii Britanii la Bucureşti, Martin Harris, a declarat, duminică, în emisiunea După 20 de ani, difuzată de Pro TV, că absorbţia fondurilor europene
reprezintă prioritatea zero a Guvernului român“
(cf.: http://economie.hotnews.ro/stiri-eurofonduri-12363628-ambasadorul-marii-britanii-bucuresti-prioritatea-zero-pentru-guvernul-roman-este-absortia-fondurilor-europene-romania-putea-urma-exemplu-poloniei.htm).
Sintagma imbecilă este folosită de ambasadorul Martin
Harris de două ori în această declaraţie; deci nu
e o „scăpare de porumbel pe gură“, ci o exprimare deliberată şi nu spontană. Admitem
că el nu ştie bine limba română – cum nici ceilalţi oficiali români citaţi aici
nu o ştiu –, dar, totuşi, are facilitatea înţelegerii, întrucît cele două
cuvinte buclucaşe, prioritate şi zero, sunt neologisme, care se scriu şi
se pronunţă aproximativ la fel şi în engleză. Aşadar, ambasadorul nu are
circumstanţe atenuante fiincă aberează la fel ca oficialii noştri; chiar dacă
ar spune că s-a molipsit de la stupiditatea acestora! Numai că de prosţia altora
se molipsesc cei care au o penurie de inteligenţă şi de educaţie. Evident, ambasadorul Martin
Harris nu face excepţie, chiar dacă provine din Perfidul Albion.
Aşadar, trebuie să concedem că prostia
este mai tare ca logica, fie şi în cazul unui ambasador britanic. Nu mai vorbim
de alţi analişti sau ziarişti făcuţi în pripă, cărora li s-a părut că expresia
idioată „prioritatea zero“ este o achiziţie stilistică valoroasă şi o folosesc
„prioritar“, ca papagalii.
Ca atare, s-au molipsit de această
prostie şi indivizii de nivel intelectual obişnuit. Probabil că unul dintre
aceştia este şi autorul afişului din imaginea alăturată; în centru este un
aranjament ingenios: cinci cătuşe dispuse în forma cercurilor de pe emblema
Jocurilor Olimpice! Aşadar, individul a făcut, în subconştientul său, legătura
cu podiumul olimpic, dar presiunea sintagmei imbecile „prioritatea zero“ l-a împiedicat să vadă că podiumul învingătorilor
nu are înscris nici un zero care să marcheze „prioritatea zero“! Pe lîngă
imbecilitatea imanentă a individului, presiunea e cauzată inclusiv de folosirea
expresiei de către „somităţile“ politice enumerate, de „anal-işti“, ziarişti
ş.a., şi difuzată de toate mass media,
fără ca vreun moderator, un autor să fi făcut corectarea de rigoare. Fireşte,
nici lefegii de la Consiliul Naţional al Audiovizualului (C.N.A.) nu au făcut
nimic, fiindcă ei ştiu doar să umfle mangoţii de la statul-de-geaba sau
statul-de-vorbă, căci statul
de drept nu există şi, deci, nu are cine să apere şi limba română,.
Daţi căutare pe Google expresia „prioritatea zero“ şi veţi găsi alte exemple de
ageamii care o folosesc nonşalant, senin, fără să-şi dea seama cît de imbecili
sunt. În mod categoric, dacă am face creier pané-instant din măcar o parte a
cerebelului lor, am deschide cîteva cantine pentru săraci şi ar fi o acţiune umanitară
cu dublu beneficiu: am scăpa de tîmpiţi şi am hrăni, cu „delicatese“, cîţiva
dezmoşteniţi de soartă, ajunşi în această situaţie amărîtă tocmai din cauza
unora dintre cei citaţi anterior.
14
iulie 2012
