Ce regiza Sergiu Nicolaescu la Revolutie (8)

Ce regiza Sergiu Nicolaescu la Revoluţie (8)

Gloanţele speciale

Adrian Carlescu  

S-a tot vorbit de terorişti, gloanţe speciale. Da, au fost teroriştii lor şi au fost şi gloanţe speciale. Eu am avut două. Cu o zi înainte ca d-l Sergiu Nicolaescu să vină pe Aeroport cu o delegaţie franceză, după 1 ianuarie 1990, să se laude ce unitate puternică a adus dumnealui personal pentru victoria Revoluţiei, colonelul Vasile Zlat mi-a adus două gloanţe speciale. Eu mă pricep foarte bine la armament şi muniţie. Nu mai văzusem în viaţa mea aşa ceva. Într-o noapte, un terorist, cred că de această dată adevărat, s-a „distrat“ trăgînd într-o bară de fier de grosimea braţului. Şapte gloanţe pe linie verticală. Bara se găsea la 30 cm de capul maiorului Gheorghe Argeşeanu. L-a iertat? Le era frică de tancurile mele?... Am fotografiat această bară. Am făcut foarte multe alte fotografii.

Gloanţele erau:

- unul calibru 12 mm, mai lung;

- celălalt de 14 mm, mai gros şi mai scurt;

- nu aveau cămaşă de alamă;

- nu aveau urme de ghinturi;

(concluzia: trase de armă cu ţeavă de mare calibru).

- foarte grele;

- culoare brună;

- aveau şanţuri fine, perpendiculare, erau neobişnuite.

I le-am arătat lui Sergiu Nicolaescu. Cînd le-a văzut, a tresărit şi a întrebat: „De unde le ai?“ I-am răspuns. „Da? Dă-mi-le mie, ştii că sînt colecţionar!“ „D-le Sergiu, nu vi le pot da. Le voi ţine ca amintire, sînt trofee de război“ – am spus, în glumă. Cu el era şi un cameraman din Studioul Armatei. Am lăsat să filmeze gloanţele, puse pe staţia „Motorola“ din palma mea. Nu am acceptat să-mi filmeze faţa (ca protecţie). Filmul se găseşte în arhivă la Studioul M.Ap.N. Domnul Sergiu a insistat. L-am refuzat. Dar tot a cîştigat. E un victorios. A informat unde trebuia. „Nicolescu are două gloanţe. Nu avem nevoie de probe“. După două zile am fost chemat la M.Ap.N., din ordinul ministrului Militaru. Mi s-a transmis ordinul să le iau, ca să vadă şi d-l ministru gloanţele. Mi-am luat măsuri de protecţie. M-am deplasat cu şapte maşini blindate speciale, conduse de maiorul Adrian Ioanid. I-am ordonat clar. Îmi era teamă. Mă gîndem la colonelul Trosca şi la generalul Militaru. Era un ofiţer cu totul special. „Adriane, dacă nu vin în două ore, mă cauţi. Dacă nu mă găseşti, dărîmi cu rachetele M.Ap.N. şi incendiezi tot“. A răspuns cum îl ştiam: „Am înţeles“.

Am fost condus la ministrul Militaru în birou. Cu el mai era şi şeful meu direct, generalul Paul Keller, chemat aşa, peste noapte, din rezervă şi numit comandantul Diviziei 57 Blindate. El fusese trecut în rezervă, pe linie moartă, de Ceauşescu în 1984. Dintr-o dată, devine foarte capabil şi este numit comandantul uneia din cele două Divizii de blindate operative din România. Era frate de suferinţă cu generalul Militaru, în „Dosarul Corbii“. Am intrat în birou. M-au invitat să iau loc. Ministrul Militaru mi-a spus: „Pentru merite deosebite şi un spirit de sacrificiu de adevărat militar, ne-am gîndit să te trimitem la un curs în Rusia. Ce zici?“ Ei amîndoi erau legaţi sufleteşte de Rusia. Făcuseră ambii Academia Militară „Frunze“. Am motivat că nu pot, că am o situaţie familială mai grea (nu minţeam, mama a decedat în ’93), am mulţumit şi am întrebat dacă mai au ceva să-mi ordone. M-au luat pe departe. Militaru m-a întrebat care mai este situaţia pe Aeroportul Otopeni, afirmînd: „Bine că te-am trimis pe tine acolo“. N-am avut timp să răspund nimic. Keller m-a întrebat, direct: „Ai adus gloanţele?“ Am răspuns că da. Mi le-a cerut să le vadă. Am scos gloanţele şi le-a luat. Le-a arătat generalului Militaru. Acesta le-a privit scurt, apoi i-a făcut un semn. Keller  mi-a spus: „Domnule maior, se confiscă. Trebuie să le dăm la expertiză“. Am insistat să mi le dea, dar m-au refuzat ferm. Apoi mi-au comunicat că sînt liber. Scopul chemării mele era confiscarea gloanţelor. Sergiu Nicolaescu îi informase că le am. Şi au fost confiscate. Am plecat uşurat, ca dintr-o cuşcă de lupi. Doresc să mai menţionez, încă o dată, numele celor care au auzit cele declarate de cei doi „terorişti“, care au afirmat în slujba cui sînt: sergentul Gheorghe Drăghici; sergentul-major Mihail Olteanu; maiorul Adrian Ioanid; maiorul Dan Jugănaru; maiorul Marian Buinceanu; maiorul Ionel Stan; plutonierul adjutant Mihai Malanca; plutonierul adjutant Niculae Hariga. Toţi sînt în viată şi ştiu unde pot fi contactaţi.

Următorul fragment al scrisorii:

Chemat cu blindatele şi la Mineriade

14 ianuarie 2011; 11:34:00

Sursa: http://www.atacdeconstanta.ro/articole/3270-cum-a-regizat-sergiu-nicolaescu-macelul-din-decembrie-1989-viii-gloantele-speciale.html