Falsitatea noţiunii „holocaustolog“
Din
cauza ignoranţei
sau a superficialităţii
unor autori, în ultimii ani s-a răspîndit nepermis de mult, din păcate,
termenul de „holocaustolog“, deşi cuvîntul corect este „holocaustist“. Noţiunea
„holocaustolog” induce ideea de autoritate ştiinţifică pe care ar avea-o un
activist al holocaustismului, căci lasă impresia că „holocaustologia“ – pe care,
nu-i aşa, o practică „holocaustologul“ – ar fi „ştiinţa“ care studiază
„holocaustul“, deoarece cuvîntul „holocaustologie“ este calchiat după metoda şi
format din componentele academice care desemnează activităţile ştiinţifice:
„holocaust“ şi „logos“, lege, raţiune, precum în noţiunile biologie, arheologie, istoriologie,
fiziologie, politologie, sovietologie, marxologie etc. Or, în problema
holocaustului nu poate fi vorba de „ştiinţă“, ci doar de escrocherie. Eu am
folosit noţiunea „holocaust-olog“, cu această grafie: „holocaust-olog“, în
studiul „Holocaust-ologii – vectori ai războiului axiologic“, republicat, în
serial, pe AlterMedia, al cărui ultim
episod poate fi accesat pe http://ro.altermedia.info/politica/holocaust-ologii-vectori-ai-razboiului-axiologic-5_10948.html#more-10948, unde, la începutul textului sunt indicate hyperlink-urile care trimit la primele
patru episoade. Pentru a vă economisi timpul, vă rog să citiţi acest episod, al
cincilea, în forma adusă la zi, aici: http://ro.altermedia.info/general/radu-ioanid-sperjurul-persona-non-grata_23987.html.
În ultimele trei-patru decenii, mişcarea istorică numită
în Occident „revizionistă“ a demonstrat că propaganda pro-holocaust este
absolut reprehensibilă, deoarece „holocaustul“ este o născocire diabolică a
organizaţiilor sioniste pentru a strînge bani pe care i-au folosit pentru
susţinerea activităţilor sioniste – nici un ban adunat din mila celorlalţi
neajungînd la evreii sau jidanii aflaţi, realmente, în suferinţă din cauza
vicisitudinilor istorice. O demonstrează suficient de bine, în mai multe cărţi,
Noam Chomsky şi, în mod scandalos pentru „corectitudinea politică“, Norman
Finkelstein, în deja celebra sa carte, repudiată de sionişti, INDUSTRIA
HOLOCAUSTULUI (cf. http://en.wikipedia.org/wiki/The_Holocaust_Industry).
Înaintea lui Norman Finkelstein, cel care a demascat escrocheria holocaustică aranjată
de sionişti a fost Benjamin Freedman, în discursul său din octombrie 1961, ţinut
la Hotelul Willard din Washington D.C., publicat sub titlul „A Jewish Defector Warns America: Benjamin Freedman Speaks on Zionism“
(cf. http://www.sweetliberty.org/issues/israel/freedman.htm). Discursul, în rezumat, a fost tradus în
revista Lumea nr. 7/2010, pag. 54-57, fiind preluat şi pe alte site-uri.
Apoi a apărut mişcarea istorică revizionistă, cu Paul Rassinier, Robert Faurisson,
Roger Garaudy, Rudolf Germar, Ernst Zündel şi toţi
ceilalţi mari istorici antiholocaustişti.
În anul
2003, în panoplia literaturii zise revizioniste, dedicate demascării
escrocheriei internaţionale cu „Holocaustul“ unic, a apărut lucrarea lui Don
Heddesheimer, „The First Holocaust:
Jewish Fund Raising Campagns with Holocaust During and After World War I“,
cu mai multe ediţii (vezi http://zioncrimefactory.com/wp-content/uploads/2011/09/The-First-Holocaust.pdf). Acribia ştiinţifică a unor cercetători dedicaţi
adevărului a produs şi lucrarea „140
Occurrences Of The Word Holocaust & The Number 6,000,000
Before The Nuremberg Trials Began – 140 de apariţii ale cuvîntului Holocaust şi
ale numărului 6.000.000 înainte ca Procesul de la Nürmberg să înceapă“ (vezi
http://balder.org/judea/Six-Million-140-Occurrences-Of-The-Word-Holocaust-And-The-Number-6,000,000-Before-The-Nuremberg-Trials-Began.php), precum şi „Marea minciuna a sionismului“, care este prezentarea în rezumat a lucrării lui Don
Heddesheimer (pe http://relhit.wordpress.com/2011/05/30/).
Înainte
ca numărătoarea victimelor evreieşti şi jidăneşti să se fi terminat, în 1945,
escroci şi ticăloşi ca Leon Poliakov, Ilya Ehrenburg, Elie
Wiesel – promotorul postbelic al propagandei pro-holocaust –, Michael
Shafir – acuzat de unii că ar fi poponar,
dar descris documentat de către Larry Watts, în monumentala sa carte „FEREŞTE-MĂ, DOAMNE, DE PRIETENI“, ca denigrator
acerb al României, cît a lătrat la Radio „Europa
liberă“, eşuat, acum, ca „profesor universitar“ la Universitatea din
Cluj-Napoca, spre ghinionul studenţilor ardeleni –, Radu
Ioanid, Norman Manea şi alţii ca ei au şi conchis că ar fi fost vorba de
şase milioane de „evrei“ ucişi, deoarece cunoşteau aceste cuvinte din
propaganda anterioară: prima folosire – de către un rabin! – a cuvîntului „şase
milioane“ fusese semnalată încă în anul 1900! Iar „reputata“ Enciclopedie Britanică, în ediţia din
1902, indica şi România ca fiind participantă la holocaust – aşa cum avea să
peroreze, după un secol, inclusiv ignobilul academician Răzvan
Theodorescu, în Parlamentul României! Aşadar, după ce timp de cinci decenii
sioniştii au clamat în toată presa controlată de ei – şi aproape toată presa era controlată de ei, cum
sublinia şi Benjamin Freedman, în 1961, după cum, azi, în România, la fel, sioniştii
controlează aproape toate mas media
–, adică din 1900 pînă în 1945, cum că şase milioane de evrei sunt maltrataţi
şi vor fi ucişi, cu toate că nu aveau de unde să ştie numărul evreilor (de
fapt, al jidanilor) din Europa, iată că, la sfîrşitul celui de-Al Doilea Război
Mondial, au socotit că muriseră, deja, şase milioane de evrei,
deşi chiar nemernica Hannah Arendt – şi ea o virulentă
denigratoare a României – scrisese, în iunie 1964, că „numărul total al
victimelor Soluţiei Finale este o simplă presupunere – între patru şi şase
milioane – şi nu a fost niciodată confirmat…“ (vezi Hannah Arendt, Eichman la Ierusalim. Raport asupra
banalităţii răului. Editura Humanitas, Bucureşti, 2007, pag. 5). Recent,
cică unii cercetători „americani“ au descoperit că nu fuseseră ucişi numai şase
milioane de evrei, ci între
15 şi 20 de milioane! Probabil că, văzînd demonstrarea falsităţii sintagmei
„şase milioane de evrei ucişi“, s-au gîndit să mărească numărul victimelor,
pentru a cere şi mai mulţi bani, dacă tot e vorba de un gheşeft. Dar chiar
marja de estimare – între 15 şi 20 de milioane – atestă falsitatea descoperirii
„ştiinţifice“ a americanilor: o marjă de cinci milioane, adică 25 la sută din
totalul estimat, nu mai este o marjă de eroare, ci o aberaţie. Cînd vor
descoperi cercetătorii „americani“ şi cîţi indieni-americani au fost
exterminaţi în „marşul spre Vest“ al „pionierilor“ yankei?!
Între
timp, propagandiştii sionişti şi-au dat seama de inadecvarea şi inconsistenţa
folosirii noţiunii de „holocaust“ şi au trecut la utilizarea cuvîntului „shoah“. Or, aşa cum
am mai relevat în articolul „Propaganda
holocaustică – un gheşeft super-abject“, de vreme ce au ales cuvîntul
greşit, „holocaust“, care, acum, nu le mai convine, şi vor să-l înlocuiască cu
„shoah“, înseamnă
că trebuie să restituie banii încasaţi pentru „holocaust“, pentru că au ales
greşit cuvîntul care sintetizează minciuna. Şi, în plus, toţi cei care au făcut
şi mai fac propagandă pro-holocaust trebuie băgaţi la închisoare pentru
dezinformare şi extorcare de fonduri necuvenite; implicit, organizaţii ca
Institutul „Naţional“ de Studiere a Holocaustului „Elie
Wiesel“ – plătit de Guvernul României –, Centrul „Simon
Wiesenthal“, „Centrul pentru
Monitorizarea şi Combaterea Antisemitismului“ al lui Marco
K. Katz trebuie interzise.
28
aprilie 2013, Intrarea Domnului în
Ierusalim
Colonel
(r.) Vasile I. Zărnescu
