Viorel Roman recidivează
Azi-dimineaţă, 6 mai
2013, d-l Ion Coja a publicat, sub titlul „Un
mileniu de istorie creştină“ –
titlu eminamente fals – articolul „Antioccidentalism“, al lui Viorel Roman, preluat de pe blogul acestuia, www.viorel-roman.ro. Neplăcut este faptul că d-l Coja îi mai publicase şi
alte articole: adică, în consens cu titlul, şi dînsul recidivează!
Regretatul senator Eugen Florescu (fost secretar general
şi, apoi, purtător de cuvînt al P.R.M.) mi-a relevat că, reproşîndu-i lui
Viorel Roman că este „un agent de influenţă“, acesta a recunoscut că este – „la
el în redacţie, de faţă cu mai mulţi martori“. Eu i-am replicat directorului
Eugen Florescu – în calitate de vechi, dar sporadic, colaborator al revistelor
sale (vezi, de exemplu, articolul de aici: http://ro.altermedia.info/general/prezumtia-de-vinovatie-a-magistratilor_8802.html) – că este unul de duzină, pe care nu-l mai ascultă sau
citeşte decît un ignorant în problemă: i-am amintit că, din ianuarie 1990 pînă
pe la sfîrşitul lui 1993, articolele lui Viorel Roman îi erau publicate în
cvasitotalitatea ziarelor româneşti din ţară şi în cîteva din afară (din
Elveţia, Suedia, Anglia, S.U.A., Germania etc.); pentru o minimă bibliografie
cu articolele şi revistele care-l publicau, vezi aici: http://ro.altermedia.info/politica/transilvania-pretextul-destramarii-romaniei-1_8754.html.
În toate aceste materiale debita, sub diverse forme, aceeaşi inepţie patentă:
că românii au pierdut şi mai pierd fiindcă nu au dezvoltat „Unirea cu Roma“ şi
că ar fi rămas la ortodoxia „pravoslavnică“.
Apoi, toate redacţiile s-au dumirit cine-i individul şi
ce se ascunde în spatele propagandei lui şi nu l-au mai publicat. Dimpotrivă,
au început să-l înjure copios, dar întemeiat, cum făcuseră Ion Marin
Almăjan (din Timişoara), Ion Cristoiu (din Bucureşti), Mircea Alexe (din
Geneva), Radu Bărbulescu (din Londra) şi marele patriot şi creştin Mihai
Ungheanu – acesta, culmea, chiar în revista România Mare, nr. 117, din 2
octombrie 1992, paginile 8-9, precum şi mulţi alţii, care fuseseră păcăliţi de logoreea insolitului personaj, care
se insinua în toate redacţiile, cu aura sa (falsă) de om şcolit, care „are
Occidentul la bază“, tot aşa cum se spune despre golanii bucureşteni că „are
Oborul la bază“ (vezi aici: http://ro.altermedia.info/politica/transilvania-in-plasa-ocultei-internationale-1_8791.html#more-8791, în pagina 2). A mai avut acces, pînă azi, doar în
revistele lui Corneliu Vadim Tudor. Acesta mi-a publicat, în revista
„Politica“, studiul „TRANSILVANIA ÎN PLASA OCULTEI INTERNAŢIONALE“, în serial –
fără să-l fi citit, iniţial, în întregime – şi, cînd s-a ajuns la pasajul în
care-l făceam de două parale pe Viorel Roman, mi-a sistat publicarea cu
următoarea precizare: „N. R. Întrerupem aici serialul colaboratorului nostru.
Nu de alta, dar dacă şi organul de presă al P.R.M. îi atacă pe marii patrioţi
şi creştini Viorel Roman şi Petru Dugulescu, atunci îi vom zăpăci pe români de
cap“. Vedeţi, pe larg, cum îl dezavuase C.V.T. în revista „România Mare“, cu
două săptămîni înainte de a mă „trage de urechi“, tot el, în „Politica“, aici: http://ro.altermedia.info/politica/transilvania-in-plasa-ocultei-internationale-1_8791.html#more-8791,
în pagina 1; apoi, despre tertipurile lui Viorel Roman, care îşi republică
aceleaşi texte schimbînd titlul şi, puţin, frazele de la început şi de la
sfîrşit, ca să lase impresia că sunt altele – adică, în termenii actuali, în
vogă, se autoplagiază, profitînd de lipsa de timp şi de buna-credinţă a lui C. V.
Tudor, aici: http://ro.altermedia.info/politica/transilvania-in-plasa-ocultei-internationale-2_8810.html;
şi, similar, aici: http://ro.altermedia.info/politica/transilvania-in-plasa-ocultei-internationale-4_8864.html.
Acum, fiindcă nu-l mai publică nimeni, şi-a făcut blog,
iar d-l Coja face aceeaşi greşeală pe care o comiseseră redacţiile în anii 1990-1993:
îi republică dejecţiile antiortodoxe şi antiromâneşti din acest articolaş în
care însăilează nu numai aspecte falsificate, dar de-a-dreptul criminale la
adresa Istoriei României: astfel, el spune că misiunea generalului Nikolaus
Adolf von Bukow, un killer adevărat, a fost „de a face pace
si[,] cu acest prilej[,] se desfiinteaza manastirile contemplative, fara scoli,
spitale etc., fara o activitate utila in Sfantul Imperiu Roman“! Vedeţi cum, în opinia „ştiinţifică“ a netrebnicului „consilier
academic“ Viorel Roman, DISTRUGEREA
CU TUNUL a bisericilor, mănăstirilor, şcolilor româneşti şi uciderea
românilor s-a transformat în doar „desfiinţarea mănăstirilor contemplative… etc.“?!
Vedeţi ce autoritate „ştiinţifică“ are Viorel Roman, „consilier academic al
Universităţii din Bremen, Germania“?! Şi cum îl plăteşte această universitate
pentru consilieratul său, cînd individul stă mai tot timpul în România
„pravoslavnică“ şi antioccidentală? Iar România este „pravoslavnică“ şi
antioccidentală fiindcă, printre altele, se opune acceptării „căsătoriilor“
între poponari. Dar nu mai e mult pînă le va accepta, căci, deja, au băgat în
Parlament, la ultimele alegeri, un poponar, care, în vara anului trecut, fusese
făcut, ex abrupto, „consilier“ al
premierului Victor Ponta! Iar zilele
trecute, urmînd practica altor state europene occidentale, Franţa a legalizat „căsătoriile
gay“! Fiindcă sună mai
americăneşte „gay“ decît franţuzescul
preluat de cosmopoliţii agramaţi români „homosexual“.
Acestea sunt „valorile“ Occidentului, pentru care
militează „consilierul academic“ Viorel Roman: legalizarea prostituţiei – deşi
reprezintă forma de degradare cea mai oribilă a femeii –; admiterea ca
„normală“ a practicii pederaştilor – deşi sodomia a fost pedepsită încă în Vechiul Testament –, căci, dacă este
practicată în masă în Biserica catolică şi, în genere, în Occident, înseamnă că
este o „valoare“ pe care România „pravoslavnică“ trebuie să o accepte,
deoarece, acum, face parte din Sfîntul Imperiu Roman (de naţiune germană,
precizează Viorel Roman, uneori, cînd îl ia gura pe dinainte) sau, cum scrie în
această însăilare, „(azi UE/NATO)“.
Elocvent pentru egolatria de care este cuprins Viorel
Roman este faptul că, prin 1993, şi-a strîns articolele tipărite pînă atunci în
patru volume xerografiate şi le-a trimis unor persoane importante din România,
pentru a face impresie sau, poate, pentru a-şi justifica activitatea şi simbria.
Trebuie să recunosc, obiectiv, că, în acea vreme, i-am acordat şi o notă bună
la purtare, fiindcă în aceste volume a inclus şi articolele autorilor care-l înjurau
– cum am spus, „pentru că merită“, vorba reclamei.
Oare acest Viorel Roman delirează de 23 de ani în
România, sau nu mai judecăm normal noi, românii, şi nu suntem în stare să-i
înţelegem „înţelepciunea“ de care s-a molipsit la Vatican?! Eu sunt convins că
nu delirează, ci face propagandă albă şi gri, dar nu am reuşit să aflu în
slujba cui este şi dacă nu acţionează sub „steag fals“! Oricum, este regretabil
şi impardonabil că dejecţiile sale sunt diseminate aici – „zăpăcindu-i pe
români de cap“, cum scrisese, neîntemeiat, C. V. Tudor acum 16 ani, cînd eu,
dimpotrivă, căutam să-i lămuresc pe români, înlăturînd dezinformarea şi
manipularea practicate grosier de către „consilierul academic pe viaţă“ – cum
precizează în biografia de pe blogul său – Viorel Roman.
6 mai 2013
Colonel (r.) Vasile I. Zărnescu
