Tezaurul României: lucruri pe care Bruxelles-ul nu ar vrea să le aflaţi
Traseul aurului
Un secol de zvonuri peste o tăcere de aur: soarta
Tezaurului României este, probabil, unul dintre cel mai bine păstrate secrete
ale istoriei secolului trecut. Acel gen de secret al unei istorii în care curge
mai mult sânge decât cerneală. Însă atât cât a spus cerneala în tratatele de
pace din răgazul dintre războaie ar fi suficient pentru un cercetător atent ca
să reconstituie traseul aurului, cu totul neaşteptat, pe care îl veţi regăsi în
cronologia din ancheta pe care am iniţiat-o. Studiind problema datoriei
istorice a Germaniei faţă de România de 18 miliarde de euro, am găsit în arhive
o conexiune cu totul neaşteptată în alt dosar nerezolvat al istoriei:
profesorul universitar şi diplomatul german Ernst Jäckh (1875-1959) scrie în Memoriile sale „Der goldene Pflug. Lebensernte eines Weltbürgers“ (Stuttgart 1954,
p. 382) că România a cedat aurul său Germaniei prin Tratatul de Pace de la
Bucureşti din 7 mai 1918. Iată, răspunsul poate fi găsit nu exclusiv la
Moscova, ci chiar în inima Europei, la Bruxelles. Dacă ne-am afla într-un roman
de Agatha Christie, poate chiar în „Orient Express“, am exclude din start
ipoteza că cele 93.400
kg aur încărcate în vagoane într-un decor iarnă ar putea fi, în
continuare, la Moscova. Voi demonstra, într-o serie de articole, care
completează şi duc mai departe datele prezentate aici, povestea reală a
traseului Tezaurului: Rusia-Germania-Franţa. O istorie pe care Bruxelles-ul nu
ar dori ca românii să o cunoască.
Problema tezaurului a fost reşapată periodic, asemeni
unei poveşti cu zâne, adică fără vreun final concret, de politicienii României.
Pentru că sună bine. Pentru că 90 la sută dintre români cred că problema
tezaurului este importantă. Pentru că un secret nu este niciodată suficient de
bine ascuns dacă asupra subiectului se aşterne o tăcere absolută. Pentru
început, iată traseul cronologic al istoriei Tezaurului.
23 noiembrie 1916: Capitularea Bucureştilor, capitala României, în faţa
trupelor de ocupaţie germană. În zilele următoare, Statul Major şi Comandatura
germană au ocupat Hotel Bulevard, Capşa şi Athénée Palace.
12-14 decembrie 1916: Tezaurul este încărcat, la Iaşi, în vagoane, cu direcţia
Moscova. Transportul viza exclusiv aurul României (o cantitate de 93.400 kg
aur) deţinut sub formă de lingouri, monede diverse şi bijuterii. Porneşte către
Moscova al doilea transport cu valorile Băncii Naţionale a României din care
aur efectiv în valoare de doar 574.000 lei (echivalentul a circa 170 de kg aur).
În total:
93.570 kg aur au luat
drumul Moscovei, în cele două transporturi. Au dispărut exact 93.540 kg de aur. Reţineţi cifra: este
cantitatea de aur pe care o vom regăsi, cu o precizie uluitoare, în
păienjenişul armistiţiilor şi tratatelor de pace de după Primul Război Mondial:
transportată de la Moscova la Berlin şi, apoi, în somaţia Antantei către
Germania de a restitui „aurul României sau al Rusiei“.
18 decembrie 1916 (1 ianuarie după calendarul Gregorian): Alexandru Marghiloman scrie, în Notele sale politice: „Mecanismul emisiunii lor (al trupelor
germane de ocupaţie – n.r.) este următorul: ei emit indefinit, pentru a plăti
soldele şi tot restul. Pe măsura ce se emite, tezaurul acoperă la Berlin în
mărci. — Eu: «Dar reglementarea cu România?». El (generalul Petersen, şeful
delegaţiei germane la Bucureşti – n.r.): «Vom vedea la pace»“. Cu alte cuvinte,
administraţia germană tipărea monedă în Romania pentru cheltuielile curente, pe
care o garanta cu aurul României, pe care Guvernul român refugiat la Iaşi îl
evacuase din ţară.
5 ianuarie 1917: Banca Naţională e pusă sub sigiliu de germani – „s-au
dat 10 minute personalului pentru a se retrage“, notează politicianul român.
După care adaugă că Banca Naţională a fost redeschisă a doua zi, dar sub
supravegherea unui delegat german.
5 martie 1917: o altă ordonanţă a administraţiei de ocupaţie anunţă că
Banca Naţională a fost pusă sub sechestru şi închisă până la noi ordine.
„Ordonanţa vizează faptul că Tezaurul şi majoritatea Consiliului nu sunt la
sediu“, scrie Marghiloman.
6 martie 1917: liderul conservator află conţinutul împuternicirilor
semnate de Col. Hentsch, noul şef de Stat Major de la „Militarverwaltung“:
„Administratorii-secheştri trebuie să se pună în posesia Băncii Naţionale; sunt
autorizaţi să exercite toate acţiunile pe care Banca le poate exercita şi să
dispuie de tot avutul Băncii“(...) Spiess crede că germanii vor să se pună la
adăpostul emisiunilor abuzive care s-ar face la Iaşi“.
Octombrie 1917: Marea Revoluţie în Rusia. Comuniştii, sub conducerea lui
Lenin, preiau puterea cu sprijinul financiar, ajutorul şi angajamentul
Germaniei cu intenţia să încheie Frontul din Est.
13 ianuarie 1918: Sovietul Comisarilor Poporului de la Moscova ia
hotărârea de a rupe relaţiile diplomatice cu România, articolul 3 al acestei
hotărâri stipulând: „Tezaurul României, aflat în păstrare la Moscova, se
declară intangibil pentru oligarhia română“.
3 martie 1918: Rusia şi Germania semnează Tratatul de la Brest-Litovsk,
marcând astfel ieşirea Rusiei din Primul Război Mondial, ca să înlăture astfel
de pe Frontul de Est.
7 mai 1918: România semnează Tratatul de Pace de la Bucureşti, un
document umilitor, dintre România, pe de o parte, şi Germania, Bulgaria,
Austro-Ungaria, Turcia, pe de altă parte. Dincolo de cedările teritoriale
impuse, România a cedat controlul activelor Băncii Naţionale către trupele de
ocupaţie germane. Din interpretările asupra acestui tratat rezultă că România
ar fi renunţat la Tezaur, odată cu documentele referitoare la acesta aflate în
custodia BNR. Profesorul universitar şi diplomatul german Ernst Jäckh
(1875-1959) scrie, în Memoriile sale
(Stuttgart, 1954, p. 382), că România a cedat aurul său Germaniei prin Tratatul
de Pace de la Bucureşti. Se pare că România ar fi renunţat atunci la dreptul de
proprietar al tezaurului.
27 august 1918: Acordul financiar germano-rus, semnat în continuarea
Tratatului de la Brest-Litovsk, prevede daune de război şi compensări pentru
prejudiciile aduse Germaniei prin confiscarea şi sechestrarea averii germane în
Rusia. Compensările în aur făcute de Rusia în contul Germaniei se efectuează,
conform tratatului, în două tranşe: prima de 42.860 kg aur şi a doua de 50.676
kg aur. În total: 93.540
kg aur. Sunt singurele tranşe prevăzute concret în tratat din
cantitatea de aur pe care Moscova ar fi urmat să o trimită către Berlin (circa
245.500 kg aur) şi, totodată cantităţile de aur care au ajuns ulterior la
Berlin.
10 septembrie 1918: se efectuează primul transport de 42.860 kg aur de la
Moscova la Berlin.
30 septembrie 1918: al doilea transport de50.676 kg aur ajunge la Berlin.
11 noiembrie 1918: Armistiţiul de la Compiegne marchează înfrângerea Germaniei
şi anulează Tratatul de la Brest-Litovsk, Acordul Financiar ruso-german şi
Tratatul de Pace de la Bucureşti. Conform armistiţiului semnat între Germania,
Franţa şi Regatul Unit (art. XIX – Clauze financiare), aurul ar fi trebuit sa
fie predat puterilor Antantei, care au declarat că-l vor ţine în custodie până
la semnarea unui acord de pace. Formularea exactă din armistiţiu este:
„Restituirea aurului rusesc sau românesc capturat sau aflat în custodia
Germaniei“. Este clar că textul din armistiţiu se referă la cele 93.536 kg aur transportate de la
Moscova la Berlin în septembrie (cantitate echivalentă cu cea a
Tezaurului României trimis, spre păstrare, la Moscova).
5 decembrie 1918: potrivit documentelor aferente armistiţiului din 29
noiembrie, o cantitate formată din două tranşe de 42.866 kg aur, respectiv
50.676 kg aur (un total
de 93.536 kg aur) porneşte, în două vagoane, pe linia ferată
Mainz-Saarbrücken către căile ferate controlate de Aliaţi, pe riscul Guvernului
francez.
ianuarie 1919: În memoriul delegaţiei române de la Conferinţa de Pace
de la Paris se arată că, în ceea ce priveşte chestiunea Tezaurului, „poate n-ar
fi de dorit să i se ceară Germaniei, ca o categorie de despăgubiri, dar d-l
Danielopol consideră că faptul de a face Germania garanta acestei restituiri ar
putea avea ca efect prezervarea acestor bunuri şi asigurarea lor“.
23 iunie 1919: I. I. C. Brătianu se interesează într-un memoriu trimis
d-lor Clemenceau (prim-ministru al Franţei), ministrului francez de Finanţe
Klotz şi mareşalului Foch dacă aliaţii au primit de la germani vreo cantitate
de aur în contul României. Răspunsul ministrului francez de Finanţe este
negativ.
28 iunie 1919: Se semnează Tratatul de la Versailles, iar Rusia, deşi
NU participa la semnare, are conform art. 116 al acestui tratat posibilitatea
de a solicita direct pretenţii de despăgubire Germaniei. Cu toate acestea,
Rusia nu a cerut niciodată înapoi cantitatea de 93.540 kg aur transportate de la Moscova la Berlin în
septembrie, în baza tratatului financiar ruso-german, anulat
prin armistiţiul din noiembrie 1918.
16 aprilie 1922: Prin semnarea Tratatului de la Rapallo, Germania
recunoaşte Rusia sovietică. Totodată, Germania renunţă la orice pretenţie de
despăgubire împotriva Rusiei cu condiţia ca nici Rusia să nu despăgubească ţări
terţe pentru confiscările şi naţionalizările pe urma revoluţiei din Rusia.
Reamintim că, iniţial, România a pierdut controlul asupra Tezaurului aflat
iniţial la Moscova în urma sechestrării acestuia de către regimul instaurat de
Stalin. Mai mulţi delegaţi ai statelor participante, printre care şi Brătianu,
condamnă acest tratat pentru că favorizează Rusia.
Toamna lui 1941: Armata a 4-a a Mareşalului Ion Antonescu, unul dintre
cei mai înverşunaţi adversari ai Sovietelor, ajunge dincolo de Nistru, până la
Odessa, însă nu scoate nici un cuvânt despre restituirea Tezaurului de către
Moscova.
1956: Rusia
a trimis către autorităţile comuniste din România aproximativ 33 kg aur, singura
cantitate de aur returnată vreodată din Tezaurul care a luat drumul Moscovei în
decembrie 1916. Şi, cel mai probabil, singura care mai era depozitată, la acea,
dată, la Moscova. Dacă
scădem aceste 33 kg aur din totalul celor 93.570 kg aur care au ajuns iniţial
la Moscova, în cele două transporturi, obţinem exact cele 93.540 kg aur care au
fost trimise de la Moscova la Berlin, conform cantităţii stipulate în Acordul
financiar germano-rus şi cele 93.540
kg aur care au plecat din Germania către Franţa, conform
documentelor aferente armistiţiului de la Compiegne.
Linkuri utile: http://de.scribd.com/doc/207736454/Link-Uri
Joi, 20 februarie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Este binevenit oricine doreste sa comenteze! Rugam sa va inserati numele si datele de contact, din respect fata de cititori. Atacurile la persoana, injuriile, opiniile fara legatura cu subiectul prezentat vor fi sterse. Persoanele care doresc raspunsuri sau precizari oficiale, trebuie sa se adreseze conform "Normelor de comunicare in cadrul SCMD" (afisate pe pagina Secretariatului General al SCMD).