Valentin Vasilescu, pilot de aviaţie, fost comandant adjunct al Aeroportului Militar Otopeni, licenţiat în ştiinţă militară la Academia de Înalte Studii Militare din Bucureşti-promoţia 1992 despre politica dusă de NATO.
Nu
mai constituie o noutate faptul că rebelii sirieni, care luptă
împotriva armatei naţionale, au fost înarmaţi şi antrenaţi de peste un
an de zile în/de statele din Golful Persic. Jurnaliştii occidentali au
filmat deja pe timpul luptelor unele arme interesante, precum puşca de
asalt americană M-16 (http://youtu.be/KpW7X5PIssg)
şi grenada ofensivă elveţiană HG 85, cu care sunt înzestraţi lunetiştii
batalionului islamist Hamza care acţionează la Ar Rastan (Homs).
BBC
a difuzat pe 8 octombrie 2012 un reportaj referitor la muniţia
capturată de armata siriană de la un depozit al rebelilor, dintr-o
moschee aflată în oraşul Aleppo. Lada de cartuşe filmată avea numărul
990 dintr-un lot de 1.429 (lot care număra 1,8 milioane de cartuşe). Ea
conţinea 1.320-1.400 proiectile de tip 7,62 x 39 mm. Eticheta de pe ladă
dovedea că muniţia fusese produsă de fabrica ucraineană LCW din Lugansk
şi exportată armatei Arabiei Saudite prin compania kirghiză Dastan
Engineering, care avea o sucursala la Kiev (http://news.bbcimg.co.uk/media/images/63364000/jpg/_63364591_ukraineweapons.jpg).
De
curând, în luptele de la Dara (de la graniţa cu Iordania), ca şi în
cele de la Aleppo, au apărut probe care demonstrează că rebelii sirieni
au fost înarmaţi cu arme antitanc şi de Croaţia, ţară membră NATO.
Tipurile de arme croate identificate ca intrate în posesia rebelilor
sirieni sunt: lansator de grenade antitanc tip RPG 22 cal. 72 mm (http://youtu.be/CdC0fwLrEck); o variantă modernizată autohtonă a lansatorului de grenade antitanc francez LRAC F, cal. 90 mm, denumit M 79 Osa (http://youtu.be/ePoO8UM39Oo); tun antitanc fără recul M 60 cal. 82 mm (http://www.youtube.com/watch?v=NRDkzouSgcE&list=PLPC0Udeof3T7yQgpVBnUdomKLkA33Xo_d&index=1); lansator multiplu de grenade cal. 40 mm tip RBG-6 (http://youtu.be/OZ0NUbHH7uw).
Cronologia
acestei acţiuni croate, care seamănă izbitor cu operaţiunea Ţigareta 2
din România, debutează pe 2 noiembrie 2012, când secretarul american de
stat, Hillary Clinton, a efectuat o vizită oficială la Zagreb mulțumind
republicii Croația pentru implicarea în procesul de democratizare a
Siriei. La o lună după vizita la Zagreb, pe aerodromul Pleso din
capitala croată şi-au făcut apariţia aeronave grele de transport de tip
Il-76 deținute de Iordania. Cotidianul croat Jutarnjilist, preluat de The New York Times,
a publicat la sfârşitul lunii februarie 2013 declaraţii şi documente
ale controlorilor croaţi de trafic aerian, care demonstrau că pe 14 şi
23 decembrie 2012, pe 6 ianuarie şi 18 februarie 2013, 2 avioane
Ilyushin Il-76 MF înmatriculate JY-JID şi JY-JIC şi 1 avion Ilyushin
Il-76TD înmatriculat JY-JIA, aparţinând companiei Jordan International
Air Cargo, au aterizat pe aeroportul Pleso din Zagreb, de unde au
încărcat arme. Anterior acestei operaţiuni, fusese semnalată prezenţa
aeronavelor de tip Il-76 pe aeroportul Podgorica din Muntenegru şi el un
stat desprins din fosta Iugoslavie, cu care contrabandiştii de arme
români au relaţii vechi de colaborare (http://i230.photobucket.com/albums/ee82/vasilescu_album/tocu/17.jpg).
Deşi aeroporturile şi autorităţile aeronautice păstreze copii ale
documentelor de zbor pentru o perioadă de timp, ca şi în cazul Ţigareta
2, aceste documente au fost puse la Zagreb sub umbrela "securităţii
naționale", secretizarea fiind metoda general valabilă prin care
adevărul care nu convine este ascuns sub preş.
Faptul
că aceste arme au fost livrate cu intenţie rebelilor sirieni de către
un stat membru NATO demonstrează că declaraţia de utilizator final a
armelor (end-user) a fost falsificată şi că statul în cauză ar trebui să
intre sub incidenţa sancţiunilor pentru încălcarea embargoului ONU şi
al UE. Într-o lume democratică, alături de conducerea statului croat,
intermediarii, ca parte a reţelei de trafic de arme constituită din
liderii politici al Arabiei Saudite (cei care au plătit armele), dar şi
conducerea Iordaniei care le-a transportat şi care le-a introdus
clandestin peste graniţă în Siria, ar fi trebuit deja să ajungă în
atenţia Tribunalului Penal Internaţional pentru crime împotriva
umanităţii.
Operaţiunea Ţigareta 2 a constat în
aterizarea şi parcarea la platforma militară a aeroportului
Bucureşti-Otopeni în noaptea de 16.04.1998 a unei aeronave Il-76, despre
care şi azi doar se presupune că ar fi adus ţigări, la plecare fiind
încărcată cu arme. SRI-ul prin generalul Dumitru Bădescu a primit de la
preşedintele României misiunea de a organiza mascarada numită Ţigareta 2
cu scopul ascunderii unei Operaţiuni Speciale a statului român care era
în fond un trafic cu arme. Prin urmare, la o săptămână de la decolarea
avionului de la aeroportul Otopeni, generalul Bădescu Dumitru a ordonat
”flagrantul minuţios organizat” la un depozit de la Mogoşoaia (15 km de
aeroportul Otopeni), unde SRI a „găsit” 2.250 de baxuri de ţigări cu
numărul de înmatriculare J/40/1473 şi codul SIRUES 403011971, comandate
la Imprimeria Naţională pe 03.09.1996.
Numai că pe 15
martie 1998 Poliţia Economică a depistat în trafic pe șoseaua
Mangalia-Constanţa 10 containere pline cu ţigări de contrabandă,
respectiv peste 6.000 de baxuri de ţigări Assos de la firma grecească
Papastratos cu exact acelaşi cod şi număr de înmatriculare ca şi cele
din Ţigareta 2. Încărcătura fusese eliberată prin vama din Zona Liberă
Constanţa Sud Agigea şi aparţinea sirienilor Jamal Al Atm, Yahia Al Atm,
parteneri ai generalului în rezervă Gheorghe Florică. După confiscare,
containerele cu ţigări fuseseră predate sigilate Direcţiei Generale a
Vămilor, prin adresa nr. 38336/1998 a IGP, de unde 40 de zile mai târziu
oamenii lui Bădescu le-au ridicat şi le-au plasat în depozitul de la
Mogoșoaia, ca să creeze aparenţa infracţiunii de contrabandă cu ţigări,
în cazul aeronavei Il-76.
Concomitent cu aceasta,
Bădescu a conceput şi trimis la redacţiile tuturor organelor media
centrale, faxul anonim care a declanşat scandalul Ţigareta 2. Faxul
menţiona că în seara zilei de 16 aprilie 1998, la platforma militară a
aeroportului Otopeni au fost descărcate 3.000 de baxuri de ţigări de
contrabandă dintr-un avion Il-76. Toate aceste făcături ale SRI au ţinut
capul de afiş al presei din România, în timp ce pentru mine, înscenarea
aceasta a însemnat sfârşitul oricărei cariere în România.
Emisiunea
Panorama a televiziunii naţionale bulgare a difuzat săptămâni la rând
dezvăluirile jurnalistului de investigaţii Vladimir Bereanu (născut şi
şcolit la Bucureşti) legate de compania bulgară Air Sofia, care n-au
trezit niciun ecou în presa de peste Dunăre. Din documentele companiei
şi din declaraţiile angajaţilor acesteia, Bereanu a remarcat că
Ministerul Transporturilor din România, condus de Traian Băsescu, nu a
solicitat niciun document referitor la acest zbor al companiei Air Sofia
şi că statul român n-a trimis nici un procuror la sediul acesteia din
Bulgaria, cargo manifestul transmis presei şi procurorilor de Traian
Băsescu fiind incorect întocmit, deci fals şi plăsmuit în România, după
izbucnirea scandalului (http://www.sroscas.ro/site/2009/11/26/diversiunea-documentelor-de-transport/).
Cea
mai şocantă informaţie obţinută de Bereanu de la Air Sofia a fost aceea
că era imposibil ca avionul Il-76 din Ţigareta 2 să fi transportat
ţigările Assos de la firma grecească Papastratos, întrucât acesta nu
venea de la Atena, ci direct de pe aeroportul Ostenddin Belgia. Lucru
confirmat de autoritatea aeroportuară belgiană printr-o adresă oficială
transmisă televiziunii naţionale bulgare, la solicitarea lui Vladimir
Bereanu, conţinând orarul decolărilor şi aterizărilor din 16.04.1998.
Adresa a fost redirecţionată din Bulgaria şi ministrului Transporturilor
din România, Traian Băsescu. Potrivit acesteia, ultimul avion decolat
în seara de 16.04.1998 de pe aeroportul Ostend a fost cursa SFB-1651 a
companiei Air Sofia, adică avionul Il-76MD, înmatriculat UR-UCA, cel
care a aterizat la Otopeni la orele 22.45 ora locală (http://i230.photobucket.com/albums/ee82/vasilescu_album/il-76%20UR-UCA/ostend0.jpg).
Despre această adresă presa din România n-a mai suflat o vorbă, iar
comisia de anchetă a Ministerului Transporturilor, ca şi procurorii şi
judecătorii care au anchetat cazul Ţigareta 2, au ignorat şi ei cu
desăvârşire acest aspect.
Autoritatea aeroportuară
belgiană mai atrăgea atenţia că din orarul curselor aeroportului Ostend
rezulta că acelaşi avion Il-76MD, înmatriculat UR-UCA (deţinut de
compania Ukraine Cargo Airways), a aterizat/decolat în cursa
SFB-3258/3259, aterizând iar din cursa SFB-3260 pe 26/27.03.1998 şi că
pe 02.04.1998 a aterizat din cursa SFB-309, toate aceste zboruri
aparţinând companiei Air Sofia. Şi că începând din 25.04.1998, acelaşi
avion Il-76MD, adică după izbucnirea scandalului Ţigareta 2, a fost
înregistrat în orarul curselor cu o altă înmatriculare (cea militară,
avută de acesta în cadrul forţelor aeriene ale Ucrainei): UR-76716,
sosind din cursa TII-2552, operată de ATI Aircompany. Avionul Il-76MD a
decolat iar pe 27.04.1998 sub aceeaşi înmatriculare (UR-76716) în cursa
AHC-6730, efectuată pentru Azerbaidjan Airlines Cargo.
Menţionez
că Azerbaidjan Airlines Cargo era pusă sub controlul lui Farhad Azima,
un iranian refugiat în SUA conectat la CIA şi membru fondator al camerei
de comerţ SUA-Azerbaidjan care conduce de facto Azerbaidjanul. În 2000
Farhad Azima a contribuit cu 1 milion USD la campania prezidenţială a
lui Bill Clinton, chiar dacă el a fost implicat în traficul cu arme şi
dovedit că a participat la operaţiunile speciale acoperite de la finele
anului 1986 ale locotenent colonelului Oliver North, consilier al
preşedintelui Ronald Reagan. Aceste operaţiuni arme &droguri au fost
subiectul scandalului Iran-Contras, fiind derulate de la baza de
operare a CIA de pe aeroportul Ostend din Belgia. Un Boeing 707
înmatriculat J6-SLF utilizat de Farhad Azima în operaţiunile
Iran-Contras, a fost reînmatriculat în Liberia ca EL-JNS, banda
progresivă a organelor de dirijare a traficului aerian ROMATSA din
România demonstrând că el a aterizat la aeroportul Bucureşti-Otopeni pe
28.02.1998, venind tot de la Ostend. Şi că MApN a alocat acestui zbor
prioritate absolută prin acordarea numărului de programare militară
8662, acordat doar zborurilor speciale-cargo cu muniţie la bord.
Autoritatea
aeroportuară belgiană a sugerat totodată existenţa unor nereguli la
operarea aeronavelor cargo B-707-3K1C, înmatriculate YR-ABA, YR-ABC,
care aparţineau companiei Tarom şi îşi stabiliseră baza pe Ostend,
preluate de compania Jaro Internaţional din România.
http://i230.photobucket.com/albums/ee82/vasilescu_album/il-76%20UR-UCA/ostend1.jpg
http://i230.photobucket.com/albums/ee82/vasilescu_album/il-76%20UR-UCA/ostend2.jpg
http://i230.photobucket.com/albums/ee82/vasilescu_album/il-76%20UR-UCA/ostend3.jpg
http://i230.photobucket.com/albums/ee82/vasilescu_album/il-76%20UR-UCA/ostend2.jpg
http://i230.photobucket.com/albums/ee82/vasilescu_album/il-76%20UR-UCA/ostend3.jpg
Exista
suspiciunea că şi ele ar fi avut ca obiect contrabanda cu arme şi cu
alte produse. Dacă ar fi existat în România şi Justiţie, poate că avea
loc o ancheta legată de Jaro Internaţional care ar fi demonstrat şi
sursa banilor cu care s-a creat şi a subzistat până în prezent postul
băsist B1 Tv. Oricum, pentru Andrei Bădin şi Ion Cristoiu doar banii
contează, ei neavând miros.
Valentin Vasilescu
valentin_vasilescu2002@yahoo.com
