marți, 28 ianuarie 2014

Generalul Ciribleaga Diliescu



Generalul Ciribleagă DILIESCU

  De-l priveşti instantaneu
  Are mutră de bideu,
  Dacă-l iei pe îndelete
  Parcă-i scos de prin   closete...
  Dar, privindu-l  într-o doară
     Pare-un rest de para chioară...
    Şi mai  mult decât aşa
 Pare-a fi doar o hazna...
                                             
Colonel (r.) Costinel Petrache

        Generalul Ciribleagă DILIESCU este una din cele mai deplorabile reprezentări, în carne şi oase, traduse-n angoase, ale ofiţerimii dâmboviţene, de la Terente-ncoace, în stări de criză şi război, dar şi în caz de pace.
         Jos de înălţime, îndesat în adipoase precum curul între oase, cu fălcile depăşindu-i grumajii asfixiaţi de îmbuibeală, lingeală şi nemuncă, puţind a jeg şi impostură, de la buci şi pân’ la gură, pare un tomberon în care cartierul îşi lasă zoaiele, minunându-se de capacitatea acestuia de a nu se umple  niciodată. Numai limba este de el, de acest nefinalizat proiect terestru. În limbă, generalul Ciribleagă este de neîntrecut, de la căderea lu’ nea Nicu-ncoace.
Limba ipochimenului întrece descurajator sumele de toate felurile – aritmetică, geometrică, epitetică, geopolitică, geoculinară... ale tuturor dosurilor pe care le poate înnobila. O jerpelitură, o făcătură a unor timpuri de care  ne este tot mai mult teamă că nu ne vom debarasa vreodată. Dar, să fim serioşi, lucrurile nu stau tocmai aşa, cât de curând aceste lichele, acesti mutanţi,  vor umple până la refuz puşcăriile oprobiului nostru irevocabil. Să revenim, avem timp şi material pentru fiecare. Generalul Ciribleagă Diliescu... Adoptă cu supuşii, dar şi în mediul interlop al decăderii militare, o mină profundă, adânc preocupată, de parcă nu s-ar putea ţine pe picioare de greutatea neuronilor care îi populează  spaţiul intracranian. Sunt atât de mulţi, încât o parte însemnată a acestora a dat pe-afară, satelizând  măriminoşi instituţia supremă a gândirii sale anale. Ciriblegosu’ pare a-şi  ascunde într-atât de bine inteligenţa, încât nu poate fi descoperită nici măcar de către cei mai iscusiţi exploratori într-ale minţii. Mai mult, ca să zică că-i deştept, îşi mai dă cu muci pe piept; ca să zică că e slab, se dă maltratat în TAB; ca să zică că-i poet, roade lamele Gillet; ca să zică că-i  bărbat, doarme noaptea încălţat; ca  s-arate fioros, ţine-n gură câte-un os. Ce mai tura-bura, este precum un moş Teacă reînviat târziu, o relicvă–exemplu didactic a eşecului evoluţiei umane, rătăcită prin laboratoarele spaţiale de la N.A.S.A.

          Un agramat notoriu, este adevărat, devenit, ca mulţi alţii, profesor universitar sub auspiciile generoase ale universitariatului militar dâmboviţean. Dacă, printr-o minune, pentru producerea vorbită a dezacordului dintre subiect şi predicat  s-ar aplica pedeapsa cu moartea, am fi scăpat demult de acest Moş Tăgârţă, plin de stele de sub fălci şi pân’ la puţă, dar cu minte-atât de-ngustă, precum umbra de lăcustă. Şi nu numai de el, ci şi de mulţi alţii, pentru că lista profesorilor universitari, cu studii elementare de vorbire, post-academice, este lungă. I s-a dus, însă, duhul pentru escapadele  amoroase, când, adesea, într-o companie mai mult decât selectă, taie crucea nopţii travestit în damă de campanie, amorezul său prim fiind nimeni altul decât cel mai titrat dintre conducătorii obştii bucureştene, gonţanul de la Sectorul doi Unepere. I-am văzut dosarul, surprinzător de voluminos, la Serviciul de Moravuri Grele, de pe lângă Casa de Cultură „Jilava of Free”. Fotografiile l-au surprins în toată splendoarea travestirii: ochii înconjuraţi de un strat consistent de rimel care-i cădea pe pleope îngreunându-le vizibil; năsucul curulos, pudrat în exces, într-un degrade care i se oprea brusc sub nările-i din care superbisimi cârlionţi nazali îi sfârtecau trombele de muci, înainte de a-i decora bărbia; părul, abundent de nu se poate, jumătate roşcat, jumătate verde-stins, ridicat într-o coamă delirantă care îi cădea pe frunte; obrăjorii, loviţi în pasteluri stridente, concentrice, cum, de vă amintiţi, avea Siminică, sufletul Circului de Stat; urechile, clăpăugite la maxim, încărcate cu cercuri care le cerceleau, înghesuindu-se, marginile; buzele, peste măsură de siliconate, erau rujate slinos, cea superioară în roşu proletar, cea de jos în verde uneperist. Timpul liber şi-l  valorifică în scopuri exclusiv educative: joacă-n draci la păcănele şi mănâncă acadele ţinând lecţii la lichele; ascultă muzică în ultimă audiţie;  mănâncă seminţe recondiţionate; reciteşte fără încetare înscrisurile de pe biletele de tramvai, recent intrate în valoroasa sa colecţie de biletologie nonerotică; scrie poezie post-modernă, ascunzându-se sub pernă; îşi numără firele de păr din nas,  scoţându-l din cele normale  faptul că mereu îi ies fără soţ.  
          Am încercat să desluşim, în viaţa plină de exotism a generalului Ciribleagă Diliescu, performanţele de care a fost în stare în neobositoarea sa activitate militărească. A fost imposibil. Permiţându-i sistemele de toate felurile, prin care-a trecut ca-n beznă, ţopăind din gleznă-n gleznă, s-a ocupat de fuşăraie de tot felul şi-a desăvârşit modelul de om care, oricât ar fi fost de prost, mintea-i vine după post. Dar, visul milităresc al lepădăturii avea să se împlinească abia după trecerea sa la cele neactive când, ajuns, printr-un tragic nonconcurs de împrejurări, la conducerea anostă a asociaţiei cadrelor armatei de rezervă, jerpelitura şi-a văzut stelele cu ochii. Dar, nu cu una-cu două, ci diluând, la început, şi, apoi, anulând pâna la aplatizare orice urmă de demnitate şi verticalitate a instituţiei, transformând-o într-o anexă mafiotă, de acordare a gradelor de general marilor personalitaţi din spaţiul interlop şi impostorial românesc: lichele  unse cu toate alifiile decăderii sociale, borfaşi cultivaţi în cazinourile de lux ale descreieratului din capu’ statului, gleznari ai frontului de imoralitate dâmboviţean, gurişti ai derbedeului suprem, ilustre caractere pestilenţiale de trădători, şmenari şi ospătari. Cât a fost şpaga pentru fiecare stea în parte, doar deneaul ştie şi, bineînţeles, generalul Ciribleagă însuşi, a cărui avere imobiliară, mobiliară, dar şi celula(ră) a crescut halucinant. Sub obedienta şi languroasa sa ocârmuire, biata asociaţiune a foştilor activi a ajuns precum o piaţă de margine de cartier, la care fiecare colonel aderă pentru a ajunge general, iar fiecare general pentru a mai dobândi o stea, şi încă una, şi încă una, şi-ncă una, pân’ le-astupă cerul gura... Nu trebuie să îndeplinească decât, în mare, cam o singură condiţie – să asculte orbeşte de această scursură a periferiei umane, să îi binecuvânteze lingual nemernicia şi impostura, ori de câte ori se iveşte prilejul, şi treaba este rezolvată. Astfel, într-o libidineală care l-ar îngelozi acut şi l-ar dispera până dincolo de minţi şi pe nea Nicu, hahalera a devertebralizat până la zero hancmrr-ul, transformând-o în cea mai importantă instituţie de osanaliare a derbedeului naţional şi... nu numai, aservind-o exemplar. Declarând, în timpul unei slujbe de meditaţie transerotică, cu mâna pe aparatul de făcut pipi, că unepereul „este partidul său de suflet“, a constituit celule de bază ale unepereului în mai toate structurile judeţene ale asociaţiei, el însuşi conducând de la Centru, în calitate de lider sub  viaţă, spiritul partinic aureolat de generalul de injustiţie  Gabriel Mafiotovici Gobrea.....
Spre ţinere de minte, iată ce afirmă cretinul într-o scrisoare adresată generalului Gobrea: „Dorim ca acest PARTID să devină partidul de suflet al nostru, partid care ne-a păstrat rangul şi onoarea noastră ca militari ai rezervei armatei române, partid care are în compunerea sa generali şi ofiţeri în rezervă cuun înalt simţ al onoarei şi al datoriei faţă de patrie, partid pe care dorim să ne sprijinim la greu, partid pe care dorim să-l sprijinim în situaţii deosebite. (...) Însă, numai împreună cu o forţă politică formată din membri devotaţi patriei şi poporului nostru, cinstiţi şi iubitori de dreptate noi, cadrele militare în rezervă şi retragere, vom reuşi să fim o persoană juridică de utilitate publică, să luptăm activ pentru ţară şi neamul românesc“. Un idiot, un idiot  inalterabil! Ce imbecil! Atât l-a dus pe neterminat capul lui de muscă maltratată genetic. Fugi, hahalera dragă şi scumpă, fugi acum cât mai ai loc în Parcul Ecologic de la Glina. Altfel, s-ar putea să te găsească ăştia ai lui Strigoană şi te aruncă, respirând, în maşina de tocat gunoaie, zoaie, toate şiroaie...
Şi, off(!), a respect, să-nvăţăm a ne ruga: scoal’ Băşescule din groapă să îi dai un pic de apă şi, apoi, să-i faci, în jur, loc să te mai pupe-n cur...
       Prestigiul militar?
       Să fim serioşi! Ce prestigiu poate supravieţui într-un hoit moral?
 N.A. Episodul face parte din volumul ALTITUDINI DE  CARTON!
Nota red. Orice asemănare cu persoane din preajma noastră nu este întîmplătoare, ci deliberată! De exemplu, nu este întîmplător nici faptul că generalul Diliescu – personajul principal – este coleg cu autorul acestui pamflet în cadrul Secţiei militare a Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, prescurtat A.O.Ş.R. (cf. http://www.aos.ro/frame_principal.html)!

Mobilizare generala impotriva clasei politice



Mobilizare generală împotriva clasei politice
Sâmbătă, 8 februarie 2014, Piaţa Universităţii, ora 16.00

La 24 de ani de la momentul decembrie 1989, în contrast cu visurile și speranțele de atunci ale românilor, avem o clasă politică imorală, tot mai ruptă de cetățeni, care s-a înconjurat cu ziduri legislative menite să-i protejeze privilegiile. Prefăcându-se că sunt în tabere opuse, politicienii mimează democrația, dar pe sub masă își dau mâna pentru a satisface interesele îmbogăţiților de tranziție și ale corporațiilor străine.
În timp ce ei își pregătesc superimunități și amnistii, abuzul de putere și de forță devine singura lege aplicabilă restului de 20 de milioane de români. Disprețul este moneda cu care au tratat și tratează cererile legitime ale cetățenilor, strigate de nenumărate ori în stradă de la 1 septembrie.
De aceea este necesar să facem un pas înainte, să-i determinăm pe unii dintre ei să plece de la putere, iar pe ceilalți să dărâme zidurile legislative care acoperă afacerile murdare și împiedică venirea unor oameni noi, necompromiși, să gestioneze treburile publice. Sunt numeroase revendicările care ar trebui incluse pe listă pentru a readuce România la o stare de normalitate, le-am notat doar pe cele mai dureroase în momentul actual și în special pe cele ce pot deschide uşa schimbării.
De aceea, cerem:
1. Demisia Guvernului Victor Ponta şi a președintelui Traian Băsescu.
2. Modificarea legii partidelor politice pentru relaxarea condiţiilor de înfiinţare a acestora.
3. Revizuirea legilor electorale prin eliminarea pragurilor şi reducerea numărului de semnături pentru înregistrarea candidaţilor independenţi.
4. Eliminarea obligaţiei de declarare a adunărilor publice.
5. Destituirea conducerii jandarmeriei şi anchetarea abuzurilor comise la Pungeşti şi în alte localităţi, cu participarea unor experţi desemnaţi de Consiliul Europei.
6. Retragerea infamelor iniţiative legislative care vizează modificări aduse Codului penal, legii amnistiei precum şi respingerea proiectului de modificare a legii exproprierii.
7. Desecretizarea tuturor anexelor contractelor şi clauzelor confidenţiale încheiate de Statul Român, cu excepţia celor din domeniul apărării şi siguranței naţionale.
8. Interzicerea mineritului pe bază de cianuri în România şi includerea Roşiei Montane pe lista patrimoniului mondial UNESCO.
9. Interzicerea prin lege în România a fracturării hidraulice de mare volum în explorarea şi exploatarea gazelor de şist şi a altor hidrocarburi provenind din zăcăminte neconvenţionale.
10. Anularea concesiunilor şi licenţelor de explorare şi exploatare a hidrocarburilor de şist.
28 ianuarie 2014

luni, 27 ianuarie 2014

Colonel contra general: 1 la 0



Colonel contra general: 1 la 0

Consider că, în articolul „Demersul ruşinos al unui general“, d-l colonel (r.) Remus Macovei, preşedintele Filialei Constanţa a Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate (S.C.M.D.), se exprimă cam ireverenţios la adresa preşedintelui Asociaţie Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere (A.N.C.M.R.R.), d-l Mihai Iliescu, care este ditamai g-ralul (r.) cu patru stele (pe fiecare umăr, cum se poate vedea în fotografia alăturată). Precizăm, pentru toţi cititorii, că S.C.M.D. cuprinde cadre militare în rezervă şi în retragere din toate armele – Armată, Poliţie, Jandarmerie, S.R.I., S.I.E. –, iar A.N.C.M.R.R. are în componenţă numai cadre provenind din Ministerul Apărării Naţionale.

Apoi, în mod evident, d-l colonel (r.) Remus Macovei nu ştie că g-ralul (r.) Mihai Iliescu mai poartă şi nimbul prestigiului dat de faptul că este şi membru corespondent al A.O.Ş.R., fiind membru (cu nr. 18) al Secţiei Militare a A.O.Ş.R. (cf. http://www.aos.ro/frame_principal.html), alături de g-ralul puşcăriabil şi care a şi devenit puşcăriaş „cu suspendare“, g-ralul Eugen Bădălan (care fusese şi preşedintele Secţiei MiIitare, pentru care primea, atunci, o indemnizaţie suplimentară, pe lîngă pensia militară şi indemnizaţia de la Parlament!). Nu vă mai amintiţi ce este A.O.Ş.R.?! Este Academia Oamenilor de Ştiinţă din România! E acea organizaţie tot de „utilitate publică“ care a vrut să-l facă „academician“ şi pe preşedintele Traian Băsescu, ca mulţumire că i-a dat sediu acestei şuşanele, pe vremea cînd el fusese primarul general al Capitalei.
Şi, ca „(c)academician“, d-l g-ral (r.) Mihai Iliescu, primea o indemnizaţie „pe viaţă“ de 2.000 de lei, pe care o cumula cu pensia lui de general cu patru stele, la care se adăuga şi leafa de preşedinte al A.N.C.M.R.R. Este adevărat că, după o campanie virulentă contra A.O.Ş.R. dusă de aproape toate mass media (cf. http://www.altermedia.info/romania/2010/03/28/imaginea-aosr-slutita-in-mass-media/) şi, în special, de colonelul (r.) Vasile I. Zărnescu (vedeţi, de exemplu, aici: http://www.altermedia.info/romania/2010/02/25/de-cine-i-este-frica-presedintelui-aosr/; http://www.altermedia.info/romania/2010/12/13/aosr-capusa-bugetara-nu-for-stiintific/; http://www.altermedia.info/romania/2010/05/09/aosr-o-gaura-neagra-in-buget/; http://www.altermedia.info/romania/2010/12/15/aosr-institutie-impostoare/; http://www.altermedia.info/romania/2010/12/20/aosr-intre-imoralitate-si-musamalizare/; şi altele), celor de la A.O.Ş.R. li s-a tăiat caimacul, adică, prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 79 din 1 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial, nr. 638 din 10 septembrie 2010, li s-a anulat subvenţia de la bugetul statului, fiindcă şi A.O.Ş.R. fusese, tot prin maşinaţii politice, P.S.D.-iste şi masonice, declarată organizaţie „de utilitate publică“ şi primea circa două milioane de euro anual de la bugetul „consolidat al statului“, deşi nu-şi dovedise prin nimic utilitatea, iar premierul Adrian Năstase fusese, de aceea – spre cinstea lui –, mereu contra acordării statutului de utilitate publică, şi, cum am demonstrat, nu era decît o „căpuşă bugetară“. Dar, prin criminala reglementare a Guvernului Boc şi a Parlamentului, dominat de P.D.L. şi U.D.M.R., de interzice a cumulului pensiei cu salariul/pensia militară, şi d-lui g-ral Mihai Iliescu i s-a subţiat substanţial teşchereaua cu mangoţi. Numai că, prin partidul lui de suflet, U.N.P.R., după agresiva campanie de diminuare a „pensiilor nesimţite“ avute de rezervişti, d-lui g-ral Mihai Iliescu i s-a mărit nesimţit de substanţial pensia, care şi aşa fusese nesimţit de mare. Apropos, d-le colonel Remus Macovei, puteţi afla, prin relaţiile pe care la mai aveţi cu foşti camarazi din Armată, ce pensie i s-a făcut d-lui g-ral Mihai Iliescu după „recalculare“?
Nu ştim pentru care merite ştiinţifice este membru titular al A.O.Ş.R. d-l g-ral (r.) Mihai Iliescu, dar poate află şi aceste merite d-l colonel Remus Macovei, tot prin relaţiile sale cu foştii camarazi de arme. E posibil ca, între timp, prin maşinaţiile din Parlament făcute de parlamentarii care sunt şi membri ai A.O.Ş.R. dar şi membri ai P.S.D. – care dictează în U.S.L. –, ca Ion Iliescu, Ecaterina Andreescu, Teodor Meleşcanu şi alţii, A.O.Ş.R. să-şi fi recăpătat „caimacul“: indemnizaţia de la bugetul sărăcit al statului, mai ales că, în mandatul trecut Senatul aprobase abrogarea O.U.G. nr. 79/1 septembrie 2010, şi mai rămăsese să se pronunţe Camera Deputaţilor. Or, prin şulfăria cunoscută, numită „aprobare tacită“, Camera Deputaţilor ar fi putut admite, în final, abrogarea O.U.G. nr. 79/1 septembrie 2010, iar paraziţii de la A.O.Ş.R. şi-ar fi redobîndit euroii. Oricum, g-ral Mihai Iliescu, pe lîngă tupeu mare, are o guşă prea mare ca să nu presupunem că a dat, din nou, de „mălai mare“. D-le colonel Remus Macovei, d-le consilier prezidenţial Daniel Funeriu, care este situaţia cu bugetul A.O.Ş.R.? A devenit resubvenţionat de stat? De-aia nu au fost bani pentru repararea avionului SMURD, de a fost nevoit Adrian Iovan să piloteze un avion vechi de 40 de ani? De-aia au murit cu zile Adrian Iovan şi Aurelia Ion? Pentru ca băşinoşii de la A.O.Ş.R. să-şi recapete indemnizaţiile viagere? Desigur, în A.O.Ş.R. sunt şi cîţiva membri merituoşi (probabil nu mai mulţi decît degetele de la mîini), dar ar trebui să se retragă din această şuşanea, deoarece se compromit prin prezenţa lor acolo, întrucît sunt conduşi de g-ralul (r.) cu patru stele Vasile Cândea, care a fost avansat general cu o stea de către agentul K.G.B. Nicolae Militaru în 29 decembrie 1989, adică tocmai cînd teroriştii puşi de Militaru et comp. ucideau români nevinovaţi, care voiau libertate! La fel ca în poezia lui Adrian Păunescu: „Iar voi vă decoraţi voi între voi / Cînd lupta este în desfăşurare…“
Iată ce libertate ne-au adus: aceea de a muri de foame, de a deveni sclavii „investitorilor strategici“, de genul escrocilor care vor să ne fure aurul de la Roşia Montană şi celelalte întreprinderi şi resurse minerale care ne-au mai rămas; „libertatea“ de a ne vinde pămîntul străinilor şi de a rămîne fără ţară, de a deveni străini în propria ţară, deşi, încă de la geto-daci, se instituise „obiceiul pămîntului“: pămîntul ţării nu se vinde străinilor, iar cutuma aceasta a rezistat pînă la criminala revizuire a Constituţiei din noiembrie 2003! Iar acum a intrat în vigoare şi legea care prin care pămîntul ţării se vinde „la liber“ străinilor, adică legea care accelerează palestinizarea României!
Vă propun o temă de meditaţie şi de acţiune: nu credeţi că toţi complotiştii care au dat lovitura de stat din decembrie 1989, împreună cu acoliţii şi parveniţii lor, ar trebui trimişi să-i ţină urît lui Ceauşescu?
27 ianuarie 2014
Colonel (r.) Vasile I. Zărnescu