Raportul specialiştilor străini despre importanţa Roşiei Montane pentru patrimoniul mondial

Citeşte integral raportul specialiştilor străini

despre importanţa Roşiei Montane pentru patrimoniul mondial,

a cărui existenţă a fost negată de Ministerul Culturii

În cadrul unei conferinţe de presă susţinute în 23 septembrie, reprezentanţii fundaţiei Pro Patrimonio, prin vocea arhitectului Şerban Cantacuzino, au acuzat Ministerul Culturii că blochează includerea Roşiei Montane în patrimoniul mondial UNESCO şi că secretizează un raport arheologic realizat de experţi străini, pentru care fundaţia a plătit 10.000 de lire sterline.

            Acest raport a devenit un subiect fierbinte în zilele respective, Ministerul Culturii şi ministrul Daniel Barbu spunând că nu există un astfel de document la minister, în vreme ce reprezentanţii Pro Patrimonio au oferit date despre cine a realizat raportul (profesori arheologi de la Universităţile Oxford şi Leicester, care au vizitat Roşia Montană). Fundaţia a dat în judecată Ministerul Culturii, în baza Legii 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, în încercarea de a obţine o copie a documentului.

La o zi după conferinţa Pro Patrimonio şi dezvăluirile privind raportul arheologic realizat de specialiştii britanici, fostul ministru al Culturii, Hunor Kelemen, a declarat că ştie despre document şi că acesta se află în posesia lui, nu a ministerului, deoarece nu a fost comandat de minister, ci a fost un studiu independent, sprijinit din resurse extra-ministeriale, care l-a ajutat în decizia de a nu radia Masivul Cârnic de pe lista monumentelor istorice (aici puteţi citi restul declaraţiei). „Cine caută raportul la minister, îl caută într-un loc în care nu există. Acest raport mi-a fost prezentat, a fost prezentat în faţa Comisiei Naţionale de Arheologie, ei cunosc cam ce conţine. M-a ajutat acest raport. Raportul britanicilor era un argument pentru a trimite dosarul Roşia Montană spre UNESCO, dacă totul era în regulă. (…) Raportul se află la mine şi la membrii echipei britanice care l-a întocmit. Asta a fost înţelegerea. Raportul îl păstrez, poate că îl voi publica la un moment dat“, declara Kelemen Hunor pe 24 septembrie, menţionând şi numele celor trei autori ai raportului – profesorii Andrew Wilson, David Mattingley şi Mike Dawson.

Am intrat în posesia acestui raport, pe care vă invităm să-l citiţi integral la finalul articolului şi care arată extrem de limpede că situl de la Roşia Montană are o importanţă istorică deosebită, fiind perfect eligibil pentru înscrierea în Patrimoniul Mondial UNESCO. Dacă pentru a căpăta acest statut, un sit trebuie să îndeplinească cel puţin o condiţie, zona Roşia Montană îndeplineşte nu mai puţin de patru.  Mai jos, vă prezentăm câteva fragmente selectate din raportul referitor la importanţa de patrimoniu a Roşiei Montane, după care vă invităm să parcurgeţi întreg documentul, în varianta lui originală.

Prefaţă

Luarea de Poziţie Privind Importanţa Obiectivului Roşia Montană a fost scrisă într-un interval scurt, de-a lungul a două luni, între august şi septembrie 2010. Autorii au integrat dovezile găsite la Roşia Montană în contextul internaţional. Am examinat, de asemenea, şi potenţialul zonei, observând şi dezvoltarea altor situri din Patrimoniul Mondial, după înscrierea lor în UNESCO, pentru a arăta că Roşia Montană are importanţa şi potenţialul necesare de a deveni la rândul ei sit al Patrimoniului Mondial. Raportul a fost relansat în 2011, fiindu-i adăugat un Rezumat Executiv extins. Acesta nu reprezintă nici o schimbare de fond a raportului în sine. El pune laolaltă declaraţiile scrise privind importanţa specifică a principalelor zone investigate de RMGC şi examinate de specialişti în timpul unui demers de trei zile în teren, în august 2011. Rezumatul subliniază, însă, interrelaţiile acestor dovezi care pun în lumină semnificaţia unică a Roşiei Montane la cultura mondială. Această regiune nu este numai importantă pentru istoria Imperiului Roman şi a provinciei Dacia, ci şi pentru dezvoltarea mineritului de aur în Imperiul Austro-ungar, ba chiar şi mai târziu, în timpul regimului represiv din secolul 20. Coroborarea elementelor punctuale, care vorbesc despre importanţa specifică locului, subliniază, totodată, natura investigaţiei actuale. Raportul subliniază importanţa unei abordări legate de patrimoniul Roşiei Montane care să ia în calcul peisajul. Mai arată, de asemenea, care sunt perioadele pentru care documentaţia actuală este fie săracă, fie inexistentă, cum sunt, de pildă, tranziţiile de la Dacia pre-romană, la provincia Romană, de la Dacia Romană, la Transilvania medievală timpurie, iar mai apoi la etapele austro-ungare medievale târzii. Acest document susţine explicit protejarea peisajului şi conservarea, precum şi punerea în valoare a unei valori universale excepţionale.

            Rezumat executiv

Luarea de Poziţie privind Importanţa Obiectivului, care se concentrează pe Masivul Cârnic de la Roşia Montană, constituie o parte mai amplă a peisajului cultural de mare importanţă, comparabil, ca amploare, cu criteriile de „valoare universală excepţională“ din statutul Patrimoniului Mondial UNESCO. Dovezile despre mineritul roman de la Cârnic sunt parte dintr-o serie de complexei miniere subterane foarte extinse şi de mare importanţă din cadrul Imperiului Roman. Din acest punct de vedere, este unic. Dovezile subterane legate de minerit, galeriile, abatajele şi tehnologiile folosite capătă un surplus de valoare, atâta vreme cât sunt asociate unui peisaj cultural suprateran, care poartă încă dovezi ale metodelor de procesare, alezărilor, ritualurilor şi comunităţilor. Alte dovezi, de la epigrafii, la tăbliţe cerate, până la depozite arheologice precis datate sporesc semnificativ importanţa Roşiei Montane, ca fiind unul dintre bunurile culturale excepţionale ale patrimoniului mondial. Încă de la început, autorii asumaseră că Luarea de Poziţie privind Importanţa Obiectivului se va concentra, asemenea demersurilor Roşia Montană Gold Corporation, în principal asupra dovezilor din perioada romană. Inspectarea sitului, atât la suprafaţă, cât şi în subteran, a reliefat imediat faptul că Roşia Montană reprezintă un peisaj de o complexitate, cel mai probabil, inegalabilă, de o mare importanţă istorică şi pentru alte epoci. În văile Corna şi Roşia Montană, precum şi în munţii de la Cârnic, Cetate, Cârnicel şi Jig-Vaidoaia, minele romane, medievale, de secol 18 şi 19, precum şi galeriile şi instalaţiile etapei comuniste, au creat laolaltă un palimpsest unic al exploatării. Mai mult, fazele Daciei pre-romane şi post-romane nu au fost studiate deloc. Chiar şi la nivelul actual de înţelegere, ele reprezintă o resursă unică de semnificaţii.

Acest raport, produs pe baza muncii de teren şi a literaturii de specialitate, în august-septembrie 2010, plasează Roşia Montană în contextul său internaţional. Conchidem că peisajul cultural de la Roşia Montană este de o importanţă internaţională excepţională. Minele romane de la Roşia Montană reprezintă cel mai extins şi mai important complex de mine aurifere subterane din epoca romană cunoscut în lume. Totodată, amenajările subterane, peisajul de suprafaţă din zone de procesare a minereurilor, aşezările, locurile religioase şi cimitirele, precum şi istoria documentată a zonei aferente, constituie o istorie extraordinar de bine documentată a exploatării miniere din epocile romană, medievală, din modernitatea timpurie şi din etapa comunistă. Dat fiind potenţialul adiţional de a pune în lumină tranziţia de la epoca pre-romană, la cea post-romană, ele constituie o bază solidă pentru a considera minele de la Roşia Montană ca având o importanţă echivalentă cu a siturilor incluse în Patrimoniul Mondial. Confruntată cu setul de criterii pentru stabilirea valorii universale excepţionale (dintre care numai unul trebuie satisfăcut pentru ca un sit să fie eligibil pentru statutul de sit al Patrimoniului Mondial), regiunea Roşia Montană întruneşte, fără îndoială, următoarele patru criterii:

(ii) arată o relaţie importantă de schimb al valorilor umane, de-a lungul unei epoci îndelungate sau într-o zonă culturală a lumii, în ceea ce priveşte dezvoltarea arhitecturii sau a tehnologiei, a artelor monumentale, planificării urbaniste sau a concepţiei peisagistice;

(iii) poartă o mărturie unică sau cel puţin excepţională a unei tradiţii culturale sau ale unei civilizaţii, care încă există sau a dispărut;

(iv) este un exemplu deosebit pentru un anume tip de ansamblu sau peisaj arhitectural sau tehnologic, care ilustrează o etapă importantă din istoria umanităţii;

(v) este un exemplu deosebit pentru o aşezare umană tradiţională, pentru folosirea pământului sau a mărilor, reprezentativ pentru una sau mai multe culturi, pentru interacţiunea umană cu mediul, mai ales când acesta a devenit vulnerabil sub efectul schimbărilor ireversibile.

Masivul Cârnic, în deosebi, conţine cele mai extinse complexe miniere subterane din zona Roşia Montană, iar acestea trebuie conservate ca ansamblu, în totalitate.

Evaluarea făcută de noi asupra semnificaţiei elementelor individuale din peisaj se configurează după cum urmează, însă înainte de toate este esenţial să aducem la cunoştinţă că semnificaţia totală a peisajului minier ca ansamblu este mai mare decât suma părţilor sale. Permiterea dezintegrării arheologice a unuia dintre aceste situri ar constitui un prejudiciu ireparabil adus integrităţii peisajului minier ca ansamblu.

***

În cele ce urmează, vă prezentăm câteva dintre precizările specialiştilor care au realizat acest raport, în legătură cu obiective particulare din zona Roşia Montană, fiecare dintre ele fiind evaluat individual, în funcţie de semnificaţia istorică şi relevanţa în materie de patrimoniu mondial. Totodată, observaţiile acestora referă nu doar la valoarea zonelor relevante pentru perioada pre- şi post-romană, ci şi importanţa lor pentru istoria medievală şi a modernităţii timpurii, analiza experţilor mergând până în secolul 20.

***

Hăbad (aşezare romană şi clădiri religioase)

Foarte important: Aşezarea Hăbad cuprinde vestigiile clădirilor, importante de reţinut, dar poate nu merită conservare şi prezentare. Totuşi, zonele religioase Hăbad Brădoaia sunt o altă chestiune, întrucât clădirile de aici sunt asociate cu altare care oferă informaţii importante  despre comunitatea minieră şi credinţele religioase, precum şi toponime antice şi informaţii despre bresle. Comparaţia cu valea Nanului sugerează că mai există, în apropiere, şi alte structuri religioase şi altare. Nu este sigur dacă excavaţiile au explorat complet aceste zone, iar legătura dintre zonele sfinte şi aşezările de aici nu este clară.

Valea Nanului (sit roman religios)

Foarte important. Structurile religioase din Valea Nanului au o importanţă culturală foarte mare, atât în context românesc, cât şi în context european. Există complexe de „temple“ romane extraordinare şi neobişnuite, cu o pleiadă de zei reprezentaţi în mai multe altare ridicate aici. Din punct de vedere al arheologiei romane, siturile sunt foarte neobişnuite. Publicarea completă a acestor situri va fi de foarte mare importanţă şi e posibil ca şi alte structuri şi inscripţii să fi rămas de descoperit.

Carpeni (lucrări subterane romane, clădiri de suprafaţă)

Foarte important. Dealul Carpeni a fost pe bună dreptate identificat ca având o importanţă extrem de mare în cadrul întregului complex de la Roşia Montană. Steamp-urile  sunt o descoperire unică şi excepţională, iar clădirile cu hypocaustum (încălzire în pardoseală – n.r.) de pe deal sunt, până astăzi, cele mai prestigioase complexe arhitecturale din timpurile romane, chiar dacă interpretarea lor nu este clară încă. Este nevoie de investigaţii suplimentare.

Cârnic (lucrări subterane romane)

Foarte important. Acesta este cel mai extins şi cel mai important sistem minier roman din tot Imperiul. În plus faţă de complexitatea şi întinderea lucrărilor miniere subterane de aici, galeriile romane din masivul Cârnic conţin cel puţin trei tipuri de lucrări unice: camere de lucru sprijinite de piloni, galerii cu scări în spirală şi spaţii de lucru verticale. Un al patrulea tip – galerii de comunicare de coborâre – se mai regăseşte la Ţarina şi la Kosmaj, în Serbia. Lucrările romane de la Cârnic sunt de o importanță excepţională internaţională şi trebuie conservate in situ în întregime.

Cercetările arheologice subterane din intervalul 2000-2006 sunt prezentate în rapoarte ca fiind „o cercetare topografică aproape completă privind lucrările subterane din zona de sud a masivului, reprezentând 16 kilometri de lucrări, dintre care 4 km sunt romane (12 km reprezintă lucrări moderne deschise cu ajutorul explozibililor şi datând din secolul al XVII-lea până la începutul secolului al XX-lea)“. Aceste rezultate sunt cu adevărat impresionante, dar partea de nord a masivului nu pare să fi fost supusă explorărilor. Este posibil să mai existe lucrări romane în această parte neexplorată a masivului. Nu e nici o îndoială că e posibil ca, în viitor, noi cunoştinţe despre tehnologia minieră romană şi ulterioară romanilor să sugereze interpretări alternative şi reconstrucţii. Dar distrugerea acestor zone ar face această revizuire imposibilă.

            Alte zone de importanţă semnificativă: zona Corna, Coş-Lety, Jig-Vădoaia (cimitire romane şi situri de procesare a aurului), Ţarina (cimitir roman, zone de procesare a aurului, probabil aşezări), Orlea (lucrări subterane romane).  (…)

***

Exploatările de subteran din perioada cuprinsă între secolele 17-19 au o foarte mare importanţă. Este vorba de una dintre cele mai vaste exploatări miniere din Imperiul Austro-ungar şi s-au păstrat multe dintre uneltele şi tehnologiile folosite atunci, precum şinele de lemn, spre exemplu, care ilustrează tehnica mineritului din acea epocă (era modernă timpurie – n.r.). Un aspect crucial al etapei a fost folosirea explozibililor în galerii deschise, ceea ce permitea o pătrundere mai adâncă şi mai extinsă a rocii decât până atunci. Analiza detaliilor din această etapă ar putea ajuta la înţelegerea organizării şi dezvoltării sectorului minier în perioada Imperiului Austro-ungar.

Mineritul din perioada începutului epocii moderne merită o analiză detaliată. În Masivul Cârnic, cele mai multe dintre galeriile aparţinând acestei perioade au rămas neexplorate şi neînregistrate, ceea ce reprezintă o omisiune arheologică gravă. Este clar că, şi numai pe acest motiv, acordarea descărcării de sarcină arheologică pentru regiune ar fi problematică. Ar implica distrugerea unei bucăţi semnificative de moştenire arheologică industrială, fără ca aceasta să fie analizată şi înregistrată, ceea ce ar ridica semne de întrebare asupra aplicării strategiei conservării (prin înregistrare).

Per ansamblu, peisajul minier al epocii moderne timpurii are o semnificaţie deosebită, iar Roşia Montană şi împrejurimile sale pot ilustra în detaliu moştenirea minieră românească din acea perioadă. Acest lucru nu este realizat prin lucrările din prezent şi datele adunate până acum. Până când nu se va realiza o muncă mai aprofundată, este dificil de etichetat fiecare componentă a unui sit cu un grad mai mare sau mai scăzut de importanţă, dar, în mod clar, Roşia Montană, Corna şi alte sate asimilate celor două centre sunt de importanţă ridicată. La fel sunt şi cimitirele, unde monumentele funerare şi inscripţiile ar trebui înregistrate pentru a se vedea evoluţia comunităţii (faze, cronologie, compoziţie).

Nici spaţiile de procesare a minereului nu au fost explorate corespunzător şi suficient, spre exemplu iazurile artificiale (tăurile) sau canalele care aduceau apa care punea în funcţiune steamp-urile. Extragerea şi procesarea altor minerale, precum argintul, mai ales, trebuie să fie investigate arheologic pentru a ajuta la o mai bună înţelegere şi cunoaştere a tehnologiilor implicate atunci în minerit.

În ceea ce priveşte secolul 20, industria minieră din etapa comunistă nu a fost cercetată din perspectivă arheologică şi componentele ei dispar rapid, pe măsură ce clădirile se degradează, instalaţiile se distrug şi minele sunt ameninţate cu dispariţia. Şi această perioadă face parte din istoria mineritului în România şi reprezintă a treia fază de mare importanţă în istoria exploatării miniere de la Roşia Montană, iar tehnicile folosite merită studiate în detaliu. În viitor, interesul istoric se va concentra pe această epocă şi este important ca sursele documentare să fie însoţite de înregistrări şi dovezi arheologice. Un program mai ambiţios de colectare a datelor privind aceste mine şi tehnologia de minerit ar trebui să fie demarat, urmând, spre exemplu, modelul muzeului mineritului din Bochum (Germania), unde fiecare etapă din istoria mineritului este prezentată ca având semnificaţie egală.

Sursa: http://totb.ro/exclusiv-totb-citeste-integral-raportul-specialistilor-straini-despre-importanta-rosiei-montane-pentru-patrimoniul-mondial-a-carui-existenta-a-fost-negata-de-ministerul-culturii/

              

 ADDENDA

            De vreme ce expertiza făcută de către arheologii britanici a fost plătită de organizaţia PRO PATRIMONIO, ce drept a avut ministrul culturii de atunci, Hunor Kelemen, de a dosi respectivul raport? Evident, nici unul. Ca atare, el a sabotat interesul naţional de a include site-ul arheologic Roşia Montană în circuitul UNESCO.

            Apoi, de vreme ce raportul „a fost prezentat în faţa Comisiei Naţionale de Arheologie“, a fost cunoscut în mediul celor interesaţi, în primul rînd în cadrul Ministerului Culturii. Nu era posibil ca actualul ministru al Culturii, ambuscatul Daniel Barbu, să nu fi ştiut de existenţa lui. Deci minte cînd spune că nu a ştiut de raport şi, ca atare, trebuie demis urgent şi condamnat pentru sabotarea intereselor naţionale.

Raportul de mai sus este doar un aspect care ilustrează maşinaţiile comise de escrocii de la Roşia Montană Gold Corporation (R.M.G.C.), care pe lîngă mituirea multor mass media prin reclame pentru R.M.G.C., au cheltuit sute de milioane de euro şi pentru a-i mitui pe unii oficiali ai statului, printre care se numără şi slujbaşii bine plătiţi ai Ministerului Culturii, nu doar în vremea mandatului deţinut de către fascistul Hunor Kelemen, dar şi de către alţii.

Ca supliment informativ privind ilegalităţile comise de unii oficiali ai statului român printre care şi cei de la Ministerul Culturii, pentru favorizarea infractorilor de la R.M.G.C., citiţi şi aici:

http://ro.altermedia.info/romania/2013/10/02/escrocii-si-musamalizatorii-fraudei-rosia-montana/;

http://casajurnalistului.ro/protocolul-de-70-milioane-de-dolari-dintre-rmgc-si-ministerul-culturii/.

Despre urmările inevitabile ale exploatării frauduloase practicate acum şi în viitor de R.M.G.C., citiţi, de exemplu, aici:

http://www.wall-street.ro/comentarii/articol/46565/Tragediile-americana-si-canadiana-dupa-exploatarea-cu-cianuri.html;

http://monitorsri.blogspot.ro/2013/10/tragedia-de-la-certej-din-1971-ignorata.html;

http://bogdanbalaban.ro/index.php?action=articole_full&id=346.

Colonel (r.) Vasile I. Zărnescu