În primăvara anului 2012, în preajma alegerilor locale
din 10 iunie a.c., în politica românească avem de toate: scandaluri în
partidele politice parlamentare şi neparlamentare; agitaţie şi gălăgie multă la
sediile partidelor politice din judeţe şi din localităţi pe tema stabilirii
candidaţilor pentru funcţiile de preşedinte al Consiliului judeţean şi de
primar, precum şi a locului pe listele de candidaţi în Consiliile locale şi cel
judeţean; încurcături în privinţa unor alianţe politice sau electorale la nivel
naţional sau local; treceri ale multor candidaţi la alegerile locale de la un
partid la altul; pregătiri pentru campania electorală şi mai ales pentru
fraudarea alegerilor de către cei care se află la Putere şi cei din Opoziţia
parlamentară; promisiunea repetată a Puterii că de la mijlocul anului 2012,
adică înaintea alegerilor locale, se începe revenirea salariilor bugetarilor
spre nivelul avut în vara anului 2010, dar ce le-a luat Regimul
Băsescu-Boc-Ungureanu (respectiv 30 la sută-70 la sută din veniturile
lunare) nu se restituie; dezordine în ceea ce priveşte diminuarea ilegală a
pensiilor la circa 3 milioane de beneficiari, precum şi calcularea greşită a
drepturilor cuvenite, urmată de imputări, la peste 200.000 de urmaşi ai celor
ucişi în decembrie 1989 şi la revoluţionari; învălmăşeală la acordarea de
ajutoare sociale şi mare înghesuială la pomenile electorale date sub pretexte
dintre cele mai interesante (de ziua localităţii, a fiilor satului, a morţilor,
a celor vii, a înfloririi liliacului, lalelelor, narciselor, bujorilor, salcâmilor
şi teilor, a plecării oilor la munte etc.), dar mai ales de 1 Mai, apoi de 8, 9
şi 10 Mai ş.a.m.d.
Între Sfintele Sărbători de Paşti şi 1 Mai s-a dat
dezlegare la transferuri de parlamentari de la Putere (P.D.L. şi U.N.P.R.)
către Opoziţie (P.S.D., P.N.L. şi P.C.), în fapt între mulţi dintre popândăii
şi papagalii politici stabiliţi în urma alegerilor din anul 2008 în colegiile
electorale. Împotriva acestei modificări a Legii electorale, respectiv a
renunţării la alegerea senatorilor şi deputaţilor pe liste de partid, s-a
pronunţat numai Partidul România Mare! Toate celelalte partide politice au
lăudat efectele „pozitive“ ale alegerii viitorilor parlamentari prin vot
uninominal în colegiile electorale. Acum, liderii P.D.L., P.S.D., P.N.L., P.C.,
U.N.P.R. şi U.D.M.R. recunosc public că este cea mai proastă lege electorală
din istoria Parlamentului României. Viaţa a demonstrat că P.R.M. a avut dreptate
şi de acestă dată, iar cetăţenii români
şi partidele politice parlamentare au constatat că s-a ajuns la cel mai
ineficient Parlament şi la o dezordine în activitatea acestuia cum nu a existat
în intervalul 1990-2008. După ce s-au convins de harababura din politica
românească generată de alegerea de către calculator a senatorilor şi
deputaţilor în colegiile uninominale, acum liderii partidelor aflate la Putere
şi în Opoziţie, împreună cu U.D.M.R., caută să perfecţioneze aceiaşi lege
proastă şi să o folosească la alegerile parlamentare din acest an.
Forţele politice oculte din străinătate care au pus la
cale şi au
finanţat lovitura de Stat din decembrie 1989 au trecut şi au reuşit ca să
jefuiască cea mai mare parte din avuţia noastră naţională şi să înrobească
Poporul Român. Pentru a putea acţiona în Holocaustul împotriva Poporului Român,
asasinii politici şi asasinii economici străini, precum şi cei alogeni din
România, ajutaţi de tradiţionalele cozi de topor autohtone, au avut grijă ca să
nu fie sancţionată migraţia politică a parlamentarilor prin pierderea
mandatului. Ca urmare, după fraudarea alegerilor prezidenţiale şi parlamentare,
cu sfidarea voinţei electoratului, la comandă externă, s-au constituit guverne
cu susţinere majoritară în Parlament. În numeroasele guverne din etapa 1990-2012
şi în majorităţile din Parlament au făcut echipă sau au intrat în „alianţe
toxice“ împotriva Poporului Român următoarele partide politice care au trăit în
concubinaj cu U.D.M.R.: Frontul Salvării Naţionale (F.S.N.); P.N.L.;
P.N.Ţ.-C.D.; Frontul Democrat al Salvării Naţionale (F.D.S.N.); Convenţia
Democrată Română (C.D.R.), formată din P.N.Ţ.C.D., P.N.L.-C.D., P.N.L.-A.T.,
P.A.C., P.E.R., P.S.D.R. şi U.D.M.R.; Partidul Democraţiei Sociale din România (P.D.S.R.);
Partidul Social Democrat (P.S.D.); Alianţa D.A., „Dreptate şi Adevăr“, formată
din P.N.L. şi P.D.; Partidul Democrat (P.D.); Partidul Democrat Liberal
(P.D.L.); P.C. şi U.N.P.R. Multe dintre aceste partide politice au năpârlit,
şi-au schimbat periodic denumirea şi culoarea politică, au făcut transferuri de
„actori“ şi papagali politici. Toate aceste manevre politice le-au făcut pentru
derutarea şi, mai ales, pentru păcălirea electoratului din ce în ce mai sărac şi
umilit.
Cu toate că au format la comandă şi au deţinut
majoritatea parlamentară, niciodată cei care au făcut cu schimbul la Putere în
ultimii 22 de ani nu au interzis migraţia politică a senatorilor şi deputaţilor
şi nu au sancţionat-o cu încetarea mandatului pentru cei care trădează
electoratul şi partidul pe lista căruia au candidat. Pe cale de consecinţă,
foarte mulţi senatori şi deputaţi au trecut în timpul mandatului de la un
partid la altul contribuind la: mărirea sau micşorarea grupurilor parlamentare;
formarea prin asemenea stratageme de majorităţi parlamentare artificiale; învestirea
anumitor guverne; respingerea numeroaselor moţiuni de cenzură; trecerea prin
Parlament a multor legi pe care Guvernele Năstase, Tăriceanu şi Boc şi-au
angajat răspunderea; formarea grupurilor parlamentare ale U.N.P.R., care nu a
existat ca partid politic şi nu a participat la alegerile din anul 2008, iar
acum i s-a acordat pe nedrept statutul de partid parlamentar.
Înaintea zilei de 27 aprilie a.c., când se dezbate şi va
fi votată în Parlament moţiunea de cenzură a Opoziţiei cu titlul: „Opriţi
Guvernul şantajabil. Aşa nu, niciodată!“, s-au intensificat târguielile şi
şantajele în privinţa trecerii unor parlamentari dintr-o tabără în alta.
Aproape zilnic, mass media au comunicat
numele şi prenumele parlamentarilor anonimi care au trădat Puterea, care brusc
şi-au schimbat convingerile politice şi care au anunţat că ies din ţarcul
P.D.L., U.N.P.R. şi U.D.M.R. pentru a vota la moţiunea de cenzură. Cum vor vota
? Cu bile! Votul este secret, iar rezultatul final este incert. Puterea îşi
numără ziua şi noaptea oile din ţarc, iar Opoziţia (P.S.D., P.N.L. şi P.C.) se
laudă că fură din turmă şi speră să poată aduna peste 231 de voturi pentru a
demite Guvernul Ungureanu. Deocamdată, îi lipsesc încă 5-6 capete din efectiv.
Aşa se face politică la Bucureşti, în anul Caragiale! Din avion şi la televizor
nu se deosebesc oile din turma Puterii de cele din turma Opoziţiei, mai ales
pentru că au trecut dintr-o grupare în alta, împreună cu unii dintre „ciobani“.
Doar în campaniile electorale îşi pun, la vedere, culori diferite, dar gogoşile
electorale au mărimi asemănătoare. După încheierea alegerilor, atât cei aflaţi
vremelnic la Putere, cât şi cei din Opoziţie pun pe prim-plan interesele
personale, de gaşcă şi de partid. Genialul Mihai Eminescu scria în ziarul Timpul, din 23 februarie 1880,
următoarele: „Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese
personale, care, păstrând numai coaja legilor şi goala aparenţă, calcă
făgăduielile făcute naţiei în ajunul alegerilor, fac tocmai contrariul de ceea
ce au promis mandanţilor lor şi trec, totuşi, drept reprezentanţi ai voinţei
legale şi sincere a ţării“.
Deloc întâmplător, calendarul celor din Opoziţie în
privinţa depunerii şi dezbaterii moţiunii de cenzură din ultima parte a lunii
aprilie a.c. a fost corelat cu a cincea misiune în România a delegaţiei F.M.I.,
Băncii Mondiale şi Comisiei Europene. Reprezentanţii stăpânilor străini ai
celor aflaţi la Putere şi în Opoziţie în România au tot interesul ca să fie
menţinută stabilitatea politică prin eventuala schimbare între ei a aceloraşi „actori“
politici, care, în ultimii 22 de ani, au fost aceiaşi alogeni.
Cei care vor decide rezultatul votului la moţiunea de
cenzură din 27 aprilie a.c. sunt deputaţii minorităţilor etnice. De această
dată ei au primit undă verde şi sunt lăsaţi să iasă din ţarc şi să voteze. Ca
urmare a unei prevederi stupide înscrisă numai în Constituţia României, la art.
62, alin. 2, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor etnice au
dreptul la un loc de deputat. Excepţie a făcut uneori minoritatea evreiască şi
nu şi-a desemnat un deputat în unele legislaturi deoarece a constatat că în toate
Parlamentele României, din perioada 1990-2012, din rândurile acestei minorităţi au fost aleşi în forul
legislativ pe listele tuturor partidelor politice şi a U.D.M.R. circa 60 la
sută din totalul senatorilor şi deputaţilor. Pe cale de consecinţă, în România este decisă învestirea sau
demiterea Guvernului de către reprezentanţii minorităţilor etnice.
Împotriva logicii, este posibil ca deputaţii minorităţilor etnice să voteze
pentru căderea Guvernului Ungureanu,
un alogen de-a lor. Ştiind că în România nu se pedepseşte minciuna în politică,
premierul
Ungureanu a declarat recent că el nu-i evreu, uitând să spună că părinţii
şi bunicii lui nu s-au dezis de această etnie. Mai ales în Iaşi sunt
mulţi români care îi pot împrospăta memoria premierului Mihai-Răzvan Ungureanu
privind familia sa, inclusiv despre prima soţie.
După votul la moţiunea de cenzură este posibilă căderea
Guvernului Ungureanu, dar acesta va rămâne în funcţie în următoarele 60 de
zile, până după alegerile locale. În această variantă, campania pentru alegerile
locale din 10 iunie a.c. va fi perturbată voit de lucrăturile pentru formarea
noului Guvern Ungureanu 2 care nu va fi învestit de Parlament şi, apoi, de
constituirea unei noi majorităţi din parlamentarii P.S.D., P.N.L., P.C.,
U.D.M.R. şi deputaţii minorităţilor etnice care vor vota Guvernul Ponta. Din
această harababură politică nu va lipsi regizorul şi actorul principal din
filmul „Balamucul“. În plus, se va încerca păcălirea alegătorilor cu
reîntregirea salariilor bugetarilor şi restituirea în rate a sumelor furate de
la aproape 3 milioane de pensionari sub pretextul contribuţiilor la asigurările
sociale.
Cluj-Napoca, 26 aprilie 2012
Dr. Gheorghe Funar
