Erorile
şi ororile unei analize politice
După ce s-a consumat discursul din Parlament al lui Victor Ponta de joi, 9 februrie a.c., a
apărut articolul, plin de ifose,
intitulat „Lumea
lui Basescu se sfarseste. Ponta ne-a aratat un fragment din ce va urma ...“,
al lui Dan Sultănescu.
Fireşte,
ca să analizez fiecare idee sau frază ar trebui să fac un alt articol, mult mai
lung decît al Sultănescului. Şi nu merită. Este, însă, necesar să îi aplicăm
cîteva corecţii!
Articolul este cam bombastic – chiar
gongoric, aş zice, dacă prin asocierea cu Sultănescu nu l-aş supăra pe Luis de
Góngora – şi are doar scopul de a-l făţui pe Victor
Ponta, prezentîndu-l ca pe omul viitorului, viitorul prim-ministru (se
subînţelege, cu liberal-monarhistul Crin Antonescu „Preşedinte“; de aceea sunt
nevoit să repet că „liberal-monarhism“
înseamnă schizofrenie politică). De exemplu, acest „analist politic“ zice plin de
fatuitate: „Dar
finalul e inevitabil. Traian Basescu si lumea lui nu vor mai defini viitorul
nostru. Si, odata cu el, ar fi util pentru aceasta natiune sa dispara si esenta
acestei lumi. Ma refer la acel mod de a face politica (agresiv, irational,
incult dar tupeist, netransparent, plin de ura, de rautate si de dispret, axat
pe instigarea unora impotriva altora, maniheist) pe care Traian Basescu l-a
adus Romaniei in ultimii 10-12 ani […]. Acum, doar 7-8 la suta dinte [sic] romani mai sunt dispusi sa asculte
cate ceva din partea presedintelui. Lumea lui Basescu moare. Treptat, dar
sigur!“ Stil gongoric, preţios, căutat, emfatic, grandilocvent, dar găunos.
Mai încolo, urmează ideea creaţă – parţial concluzivă,
pînă aici – că dispariţia lumii lui Băsescu „va crea un vid. Un vid moral, un vid valoric, un vid de
speranta si de perspectiva“. Pasajul este cel puţin caraghios, în genul lui Rică
Venturiano, ridiculizat de „Nenea Iancu“. Dar, îndeosebi, este niţel mai mult absurd,
întrucît nu poate apărea „un vid de speranţă şi de perspectivă“ prin dispariţia
„lumii lui
Băsescu“. Dimpotrivă, va năpădi speranţa – deja existentă in nuce –, căci de ce am vrea să scăpăm de regimul Băsescu dacă nu
am avea înfiripată speranţa că abia de atunci încolo ne va fi mai bine şi vom
avea perspectiva venirii indubitabile a acestui bine? Chiar raţiunea de a fi a „analizei
politice“ analizate aici se bazează pe existenţa
actuală a speranţei că „lumea lui Băsescu se sfîrşeşte“!
În
fond, dispariţia unui sistem imoral, non-valoric – sau, mai degrabă,
antivaloric: vezi promovarea Ebei la Parlamentul European, deşi este o gîsculiţă,
tocmai fiindcă este „fata lu’ tata“, care a trecut prin şcoală ca gîsca prin
apă, dar a ajuns europarlamentar fiind proptită bine, ea, EBA, nefiind, vorba
veche, „talentată, ci tare-n tată“ –, dispariţia acestui sistem, zic, nu va
crea un vid, ci, dimpotrivă, va lăsa loc revenirii moralităţii, valorii,
meritocraţiei. Greu de ştiut cui îi va reveni meritul de a reinstitui aceste
valori, întrucît, în mod esenţial, autorul uită că regimul Băsescu nu este
decît forma accentuată, exacerbată a prelungirii regimului F.S.N.-ist,
P.S.D.-ist, P.D.-ist, P.N.L.-ist, U.D.M.R.-ist, P.N.Ţ.C.D.-ist,
U.F.D.-ist, P.U.R.-ist etc., adică a regimului
cleptocraţiei, din care Băsescu a făcut parte, iar
Ponta nu este decît varianta edulcorată, făţuită – ca să ia faţa proştilor! –,
aşa cum o face acest ilogic Dan Sultănescu.
Apoi,
urmează lustruirea cu osîrdie a lui Ponta. „In acest context, discursul lui
Ponta a creat o bresa. A inceput sa umple acel vid. Si a deschis o noua zona de
comunicare cu o categorie enorm de mare de cetateni care, pana acum, nu mai
erau de loc interesati de politica“. Acum, fireşte, vor deveni, brusc,
interesaţi pentru comunicare politică după ce au văzut cum „ayatollahul“
Sorin Frunzăverde – prim-vicele
P.D.L.-ist – a cotit-o, hoţeşte, cu toată clica lui, la P.N.L., al cărui preşedinte,
Crin Antonescu, se calificase în discursul anti-băsist şi, evident, anti-P.D.L.-ist
şi, implicit, anti Sorin Frunzăverde! Acum „Crin“ aplică sloganul „Corupţii lor
sunt răi, corupţii noştri sunt buni!“ Acum, poate, electorii se vor dumiri mai
bine despre ceea ce a însemnat „breşa creată de Ponta“: deschiderea zăgazului
pentru scurgerea scursorilor – sau, academic zis, migrarea cleptocraţilor – dintr-un
partid în altul, spre a se menţine tot ei la Putere, ca să nu rămînă fără „miere“,
sau, zis mai popular, fără „ciolan“.
Dar
lumea „plin de ură, de răutate [ura şi răutatea n-or fi fiind echivalente?!] şi
de dispreţ, axat pe instigarea unora împotriva altora, maniheist“, pe care Dan
Sultănescu o voia expiată odată cu sfîrşitul lumii lui Băsescu o vedem bine
înfiptă în dictatura
lui Crin Antonescu, pe care o laudă Sultănescu ridicîndu-i osanale lui
Ponta, lider al U.S.L. şi „coleg cu Crin“, cum îl alintă Ponta. Într-adevăr, în
avanpremiera campaniei electorale, „Crin“ l-a mătrăşit ieri – fiindcă
ar fi fost indisciplinat – pe un lider important al P.N.L., Andrei
Chiliman, fondator al P.N.L. şi parlamentar în două mandate, fost
susţinător important al lui Crin Antonescu, pe
care-l acuză că „i-a înfipt cuţitul pe la spate“, făcînd, astfel, un
serviciu actualei Puteri! Dictatorul de mucava îl primeşte cu braţele deschise pe duşmanul băsist de mai ieri, prim-vice-preşedintele P.D.L., Sorin
Frunzăverde – simţindu-se „onorat“ de venirea lui, cu care „să facă o
dreaptă modernă“ – dar, totodată, îl
uşuie pe Andrei Chiliman, pilonul P.N.L., care i-a asigurat alegerea ca
senator!
Iată
de ce nu poate să dispară „lumea maniheistă a lui Băsescu“, adică a alianţei
P.D.L.+U.D.M.R.+U.N.P.R.: fiindcă se interferează, acum, la vîrf cu lumea
U.S.L., lăudată de Sultănescu, deoarece nu a fost deloc maniheistă, ci a fost,
şi pînă acum, interferată în subteran. Maniheistă a fost doar în capul
„teoretic“ al lui Sultănescu, care nu vede că U.D.M.R. a fost „termenul mediu“ (termen
din logica silogismului, absent din gîndirea inextricabilă a lui Sultănescu) dintre
cele „două lumi“ – nediferenţiate decît demagogic de titulatura arborată de
fiecare, ele formând, în esenţă, aceeaşi lume: a clicocraţiei cleptocrate!
Iată
de ce nu poate să dispară – pocnind din degete – regimul Băsescu prin „breşa
Ponta“, „teoretizată“ de „anal-istul“ Sultănescu: pentru că, aşa cum vizita
nocturnă al lui Mircea
Geoană la Sorin Vântu şi voturile diasporei din Franţa, falsificate de
Teodor Baconschi, l-au menţinut pe Traian Băsescu la Preşedinţia României, tot
aşa cochetăriile-breşă ale lui Victor Ponta şi inepţiile
lui Crin Antonescu menţin alianţa subterană a cleptocraţiei: Traian Băsescu
şi Theodor Stolojan sunt cele mai bune exemple ale indivizilor care au făcut
parte din toate partidele importante care au fost la Putere şi, categoric, vor
să se permanentizeze aici!
Ca
atare, problema reală nu este ce va face lumea cînd vor dispărea discursurile
anti-Băsescu – în care s-a rutinat Crin Antonescu-Vorbete, de pildă –, ci este eliminarea
efectivă a acestei lumi grevate de dictatura Tranziţiei, adică este vorba de eliminarea actualei clase politice, cu Crin Antonescu-Histrionu, cu Victor Ponta, Klaus Iohannis, Varujan Vosganian, Matei-Agaton Dan (ştiţi care, ăla cu „palmieri la
Constanţa“ şi cu Dracula Land – două
proiecte tîmpite şi, fireşte, eşuate, dar cu banii risipiţi rămaşi
nerecuperaţi), Mihai-Răzvan Ungureanu – poreclit „Răzvan Austro-Ungureanu“ de către parlamentarul Eugen
Mihăescu –, Marko Bela, Attila Verestoy, Ion Oltean – ăla cu broasca, pe care,
acum, îl urmăreşte, în „pas de broască“, D.N.A. –, Hunor Kelemen
et ejusdem farinae.
Problema este cu atît mai gravă cu cît, conform ultimelor statistici, peste
jumătate din respondenţi nu sunt interesaţi de chestiuni politice şi nu doresc
să meargă la vot. În plus, o mare parte dintre aceştia sunt tineri şi foarte
tineri, pe care nu-i interesează calea pe care o va lua ţara în anii următori
sau ce le vor avea de oferit familiilor şi copiilor lor. Acest fapt lasă loc
înhăţării Puterii de alte soiuri de politicaştri flămînzi, veroşi, identici ori asemănători celor de astăzi,
pentru care totul se limitează la un citat din Hamlet, „Vorbe, vorbe, vorbe“ –
care nu este decît forma literară şi acceptabilă a conceptului politologic
„demagogie“, ocolit cu grijă de demagogi în propaganda lor –, vorbe folosite
spre a păcăli electoratul în demersul lor de a accede la Putere, de unde să
devalizeze averea statului, ca şi pînă acum.
Dacă
gîndindu-ne ce va face „lumea“ avem în vedere şi mass media, nu avem pentru ce să ne facem griji. Oricînd se vor
găsi subiecte, mai dulci sau mai amare, fiindcă oricine ar veni la Putere,
presupunînd că ar avea chiar cele mai bune intenţii, nu are cum să dreagă,
dintr-un foc, prăpădul lăsat în urmă de ceilalţi, comis în 22 de ani de
„tranziţie“ şi încă avînd în coastă ţepuşele groase ale F.M.I., B.I.R.D. (zisă
şi B.M.), U.E. şi ale „altor comitete şi comiţii“ internaţionale.
În
realitate, esenţa lumii actuale nu este ceea ce crede grafomanul Sultănescu că
ar fi, „înşirînd cuvinte goale, ce din coadă au să sune“ – „acel mod de a face
politică (agresiv, iraţional, incult dar tupeist, netransparent, plin de ură,
de răutate“… etc.) –, ci este faptul că ţara nu mai este condusă de bărbaţi de
stat cu rectitudine politică şi morală, care să îi apere unitatea, suveranitatea
şi independenţa, ci de indivizi obedienţi, venali, corupţi, de politicieni
slugarnici în faţa acestor organisme internaţionale, care vor să întemeieze
Noua Ordine Mondială.
Faţă
de aceste erori de exprimare şi orori de gîndire, trebuie să conchidem că, în
ciuda numelui său cvasi-impozant – Sultănescu! – nu are o gîndire clară, de
sultan, ci de eunuc. Altfel „analist politic, director executiv al Fundaţiei
Multimedia pentru democraţie locală“. Dar, mai sus, la vîrf, la nivel central,
ce fel de democraţie este, după Sultănescu?! Democraţie autoritară,
dictatorială?! Găunos
şi fastidios.
În
plus faţă de acestea, trebuie să-i reproşăm site-ului
InfoPortal că postează textele fără
diacritice. Ar trebui ca preşedintele C.N.A. să mărească bugetul sărăcit al
statului dînd amenzi grase tuturor revistelor on line care scriu fără diacritice. Pentru că, aşa cum am mai
relevat, scrierea fără diacritice favorizează adîncirea confundării de către
străini a cuvintelor „romani“ (adică „români“) şi „romi“ (adică „ţigani“,
numiţi de către unii imbecili preţioşi „comunitatea roma“!), între
a
vorbi în limba „romanes“ şi a vorbi „romanes-te“. Literele cu diacritice fac şi ele
parte din limba română şi aceasta nu trebuie siluită de incompetenţa unor
directori de reviste şi/sau de lenea unor înalţi şi bine plătiţi funcţionari ai
statului, cum sunt membrii C.N.A. sau ai altor instituţii care au obligaţia să
apere Patrimoniul Naţional, din care face parte şi limba română!
10
aprilie 2012
Vasile
I. Zărnescu
