FERESTE-MA,
DOAMNE, DE PRIETENI – O SINTEZĂ DE EXCEPŢIE
Istoria recentă
a României, între marile cărţi, precum cea a lui Larry Watts,
şi Rapoarte pline
de interpretări şi confuzii sau S.U.A. vs Rusia
Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu
Larry L. Watts face parte din clasa marilor
istorici anglo-saxoni (Robert
William Seton-Watson, Hugh Nicholas Seton-Watson, Barbara Jelavich sau
Keith Hitchins)
care au consacrat lucrări fundamentale trecutului românilor şi evoluţiei lor în
context sud-est european. Fără îndoială, cititorului român îi este de-acum
binecunoscut numele lui Larry
L. Watts ca autor al unor studii şi cărţi temeinice, dintre
care reţinem îndeosebi volumele În
serviciul Mareşalului (I-II, 1985) sau O Casandră a României: Ion Antonescu şi lupta pentru
reformă, 1916-1941 (ediţii în limbile engleză şi română,
1993-1994), colaborarea la o Istorie
a României sau editarea faimosului Raport Manuilă-Filderman privind situaţia
evreilor în anii conflagraţiei din 1939-1945. De dată recentă, istoricul
american s-a impus cu masivul tom With
Friends Like These (2010, ediţia engleză), apărut curând după aceea
şi în traducere românească, sub titlul Fereşte-mă,
Doamne, de prieteni …Războiul clandestin al Blocului Sovietic cu România (Bucureşti,
Editura RAO, 2011, 795 p.).
Reţinem că, din primul moment, al lansării ediţiei
originale, volumul lui Larry
L. Watts a fost primit cu entuziasm de reputaţi specialişti
străini, fiind considerat „o lucrare erudită magnifică“ (Prof. Ernest H.
Latham) sau unul care „înglobează mai multe informaţii decât o duzină de
cărţi“ (Kiki S. Harris), în vreme ce Prof. Henry L. Carey s-a referit la „un
studiu uluitor asupra războiului clandestin din interiorul Blocului Sovietic“.
La noi, academicienii Dan Berindei, Dinu C. Giurescu sau regretatul Florin
Constantiniu au insistat de asemenea asupra Războiului
clandestin, iar presa a pronosticat că volumul în atenţie – ceea ce
s-a petrecut – avea să „răstoarne istoria“ (cf. Victor Roncea, în Ziarişti online, 2.2.2011; Florin Mihai,
în Jurnalul Naţional, 2.2.2011),
graţie dezvăluirilor întemeiate pe informaţii provenind de la prima sursă (KGB sau STASI). Contrazicând,
aşadar, opinia acreditată că raporturile între România şi Blocul Kremlinului la
nivelul anilor 1960-1989 reprezentau un capitol ce putea fi în bună parte
considerat deja scris sau definitiv închis.
Studiul lui Larry
L. Watts este nu numai provocator, ci şi unul de anvergură
istoriografică şi de un înalt profesionalism. În timp ce Fereşte-mă, Doamne, de prieteni … acoperă,
în genere, o sută de ani de istorie (1877-1978, mai ales etapa de după 1953,
pp. 191-715), un al doilea tom, programat să apară sub un alt titlu şi în curs
de editare, va stărui, în esenţă, asupra unui singur deceniu (1978-1989),
problemele aflate „sub lupă“ şi dezvăluirile posibile prevestindu-se a fi –
deopotrivă – şocante. Dacă numai atât, iar nu cumva, mai cu seamă, şi
incomode?!
Revenind însă la Fereşte-mă,
Doamne, de prieteni …, trebuie să precizăm că avem în faţă un
studiu temeinic şi complet: organizare; cantitatea şi calitatea surselor în
majoritate inedite şi bogăţia bibliografiei (însumând 803 lucrări de
referinţă); cunoaşterea aprofundată şi analiza model a „dosarelor” investigate;
originalitate şi inteligenţă, orizont şi obiectivitate în abordarea şi tratarea
problemelor; metodă şi rigoare într-o construcţie istoriografică de proporţii;
concluzii sistematice şi pertinente, ferme şi clare, excluzând interpretările
nesigure şi confuziile … „Calităţi“ specifice, din câte cunoaştem, mai tuturor Rapoartelor privind etapa comunistă
de la Bucureşti, iar nu numai de aici!
Proporţiile construcţiei lui Larry L. Watts sunt
impresionante – 28 de capitole, precedate de o Introducere (cap. 1) şi succedate de
impresionanta Bibliografie şi
un Indice.
Titlul şi subtitlul acoperă integral şi admirabil problematica cărţii, autorul
îmbinând strălucit analiza cu sinteza, cale sigură spre aflarea şi comunicarea
Adevărului, autorul atestând că, în cazul raporturilor între România lui Dej
sau Ceauşescu şi „Blocul Roşu“ patronat de Kremlin colaborarea şi armonia nu au
funcţionat, dimpotrivă. Astfel că unei veritabile înţelegeri – proclamată
insistent pe plan oficial – i-a fost preferată falsa prietenie,
predominând dezacordul şi, în fapt, chiar inimiciţia. A fost contextul în care Blocul Sovietic a inventat
şi dirijat războiul
clandestin împotriva Bucureştilor după 1960, prin esenţa şi natura
lui conflictul remodelându-se în continuu, până la a fi deveni total în preajma şi în
cursul anului 1989, când a culminat cu lovitura de stat dirijată contra lui
Ceauşescu. Dată fiind conjunctura mondială existentă după Al Doilea Război Mondial,
conflictul Moscova-Bucureşti s-a desfăşurat preferenţial în domeniul
politico-ideologic şi al Serviciilor Secrete, acestea din urmă având, cel mai
adesea, un rol substanţial. Fapt de înţeles, dacă avem în vedere specificul şi
natura regimurilor comuniste, rolul şi locul serviciilor
speciale în evoluţia/involuţia lor. Sub acest aspect, cartea lui Larry L. Watts excelează
în funcţie netăgăduită şi de preferinţele autorului sau de specificul surselor
folosite (vreo 15.000 saci cu documente „pierdute“ de KGB şi STASI în condiţiile
prăbuşirii R.D.G. şi dezintegrării U.R.S.S., pp. 47-48). În fond, după cum
deducem dintr-un motto
al cărţii, ostilitatea Moscovei împotriva României era… tradiţională, de vreme
ce însuşi Fr. Engels afirmase, la 1848, că românii se dovediseră „suporteri
fanatici ai contrarevoluţiei“, astfel că, pentru „cauza“ revoluţiei proletare,
dispariţia lor „de pe faţa pământului va fi un pas înainte“ (p. 31)! Dintr-o
asemenea perspectivă, de la Lenin la Gorbaciov, din 1917 la 1989, nimic nu s-a
schimbat – conchidem – în viziunea şi practica Kremlinului Roşu, deci şi în
conducerea Războiului
clandestin. Mai ales după 1967, în cadrul Operaţiunii „Intekrit“ (p.
324 şi urm.), vizând Bucureştii şi Pekinul, iar în context România fiind
tratată „ca un stat ostil“! Să observăm că, în derularea faptelor, Ceauşescu a
făcut erori grave în domeniul „direcţiei strategice“, prin politica internă
după 1978-1979, când Bucureştii au cedat progresiv în relaţia specială cu
Occidentul, spre beneficiul Kremlinului. Astfel că, finalmente, România ajunse
– dintr-un „partener apropiat“ sau „apreciat“ pentru Occident – a fi privit şi
tratat drept un paria
internaţional, şi „nu numai în faţa comunităţii internaţionale, dar
şi a propriului popor“ (p. 715).
Cum altfel aş putea încheia – mă întreb – decât integrând
Fereşte-mă,
Doamne, de prieteni … a lui Larry L. Watts în
rândul MARILOR CĂRŢI consacrate MARILOR PROBLEME ALE ISTORIEI NOASTRE RECENTE.
