Gloanţele speciale
S-a tot vorbit de terorişti, gloanţe speciale. Da, au
fost teroriştii lor şi au fost şi gloanţe speciale. Eu am avut două. Cu o zi
înainte ca d-l Sergiu Nicolaescu să vină pe Aeroport cu o delegaţie franceză,
după 1 ianuarie 1990, să se laude ce unitate puternică a adus dumnealui
personal pentru victoria Revoluţiei, colonelul Vasile Zlat mi-a adus două gloanţe
speciale. Eu mă pricep foarte bine la armament şi muniţie. Nu mai văzusem în
viaţa mea aşa ceva. Într-o noapte, un terorist, cred că de această dată adevărat,
s-a „distrat“ trăgînd într-o bară de fier de grosimea braţului. Şapte gloanţe
pe linie verticală. Bara se găsea la 30 cm de capul maiorului Gheorghe Argeşeanu.
L-a iertat? Le era frică de tancurile mele?... Am fotografiat această bară. Am
făcut foarte multe alte fotografii.

Gloanţele erau:
- unul calibru 12 mm, mai lung;
- celălalt de 14 mm, mai gros şi mai scurt;
- nu aveau cămaşă de alamă;
- nu aveau urme de ghinturi;
(concluzia: trase de armă cu ţeavă de mare calibru).
- foarte grele;
- culoare brună;
- aveau şanţuri fine, perpendiculare, erau neobişnuite.
I le-am arătat lui Sergiu Nicolaescu. Cînd le-a văzut, a
tresărit şi a întrebat: „De unde le ai?“ I-am răspuns. „Da? Dă-mi-le mie, ştii
că sînt colecţionar!“ „D-le Sergiu, nu vi le pot da. Le voi ţine ca amintire,
sînt trofee de război“ – am spus, în glumă. Cu el era şi un cameraman din
Studioul Armatei. Am lăsat să filmeze gloanţele, puse pe staţia „Motorola“ din
palma mea. Nu am acceptat să-mi filmeze faţa (ca protecţie). Filmul se găseşte
în arhivă la Studioul M.Ap.N. Domnul Sergiu a insistat. L-am refuzat. Dar tot a
cîştigat. E un victorios. A informat unde trebuia. „Nicolescu are două gloanţe.
Nu avem nevoie de probe“. După două zile am fost chemat la M.Ap.N., din ordinul
ministrului Militaru. Mi s-a transmis ordinul să le iau, ca să vadă şi d-l
ministru gloanţele. Mi-am luat măsuri de protecţie. M-am deplasat cu şapte maşini
blindate speciale, conduse de maiorul Adrian Ioanid. I-am ordonat clar. Îmi era
teamă. Mă gîndem la colonelul Trosca şi la generalul Militaru. Era un ofiţer cu
totul special. „Adriane, dacă nu vin în două ore, mă cauţi. Dacă nu mă găseşti,
dărîmi cu rachetele M.Ap.N. şi incendiezi tot“. A răspuns cum îl ştiam: „Am înţeles“.

Următorul fragment al
scrisorii:
14 ianuarie 2011; 11:34:00
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Este binevenit oricine doreste sa comenteze! Rugam sa va inserati numele si datele de contact, din respect fata de cititori. Atacurile la persoana, injuriile, opiniile fara legatura cu subiectul prezentat vor fi sterse. Persoanele care doresc raspunsuri sau precizari oficiale, trebuie sa se adreseze conform "Normelor de comunicare in cadrul SCMD" (afisate pe pagina Secretariatului General al SCMD).