luni, 28 ianuarie 2013

Ce regiza Sergiu Nicolaescu la Revolutie (9)




Mineriadele

Relatez, în continuare: pe 19 februarie 1990 am primit ordin să mă deplasez cu aproximativ 600 de militari, transportoare blindate, autocamioane, pentru a apăra de demonstranţii răi, „turbulenţi“, suna în ordin, Palatul Victoria. Erau mişcările de stradă cunoscute, din februarie 1990. Ordinul primit, muniţia, m-au lăsat perplex. Mai tîrziu, seara, cînd au venit minerii, am făcut legătura. Ordinul suna clar: toţi militarii să aibă asupra lor muniţie de manevră. Eu, credincios principiului „Paza bună trece primejdia rea“ şi avînd experienţa Revoluţiei, am ordonat: „Toţi ofţerii, în număr de 40, şi un număr de 200 de militari de ciclul II, să ia muniţie de război. Militarii de ciclul I, în număr de 300, muniţie de manevră“. A doua oară cînd încălcam ordine transmise de civili Armatei, ordine care se voiau paşnice. Aici vreau să sugerez, să scot în evidentă, dacă e nevoie, încă o dată, chemarea minerilor de către preşedintele Ion Iliescu. După incidentele din timpul zilei de 19 februarie 1990, seara au venit minerii. Erau impresionanţi ca număr, murdari, beţi, cum se ştie, dar eu am stat la un metru de ei şi i-am oprit. Le-am stat în faţă cu militarii dispuşi pe 3 centuri. Cîte 200 de militari pe fiecare. T.A.B.-urile erau dispuse unul în altul, pe lîngă treptele de la Palatul Victoria. S-a văzut şi la televizor.
Cînd s-au apropiat minerii, i-am somat prin portavoce să se oprească, altfel ordon foc în plin. Au înaintat, iar cei din faţa mea au replicat: „Cu ce? Aveţi doar gloanţe de manevră“. Atunci am înţeles de ce ne-au trimis cu gloanţe de manevră. Am ordonat primului rînd de militari, cel din faţa minerilor (ciclul II şi ofiţeri) să arunce din încărcătoare, prin manevrarea închizătoarelor de la arme, cîte 6-7 gloanţe pe caldarîm. La vederea gloanţelor de război, au înţepenit toţi, inclusiv cei beţi. I-am întrebat: „Ce vreţi, cine v-a chemat?“ Unul mai tînăr (era băut) nu s-a putut abţine şi a rostit: „Cum cine? Iliescu“. A fost lovit peste faţă de un miner mai în vîrstă, care a spus: „Nu ne-a chemat nimeni. Am venit noi să facem ordine, să ne facem dreptate. Vrem să vorbim cu d-l Iliescu“. I-am oprit. M-am deplasat în interiorul Palatului Victoria şi am anunţat ofiţerii care asigurau paza lui Ion Iliescu şi Petre Roman că minerii vor să vorbească cu ei. Au urmat evenimentele cunoscute. Noaptea, la ora 2,00, am primit ordin să dau de mîncare la mineri, iaurt şi pîine. Era grija preşedintelui pentru minerii demonstranţi, care au făcut ce au făcut în Capitală. Ştim cu toţii ce. La fel, pe 13 iunie 1990. Mi s-a comunicat că sînt chemat din ordinul expres al preşedintelui Iliescu. „Eşti omul lor, nea Ioane“ mi-a spus, în glumă, generalul Mircea Mureşan, comandantul meu de atunci. Acum este general de armată, în fruntea Armatei Române. În acele evenimente am pus ordine la Televiziune în 20 de minute. Am reţinut doi mineri, după două zile, care au spus că au venit în control la Televiziune. Interogîndu-i, în duba de Stat Major a comandantului, mai milităreşte, au afirmat că au fost chemaţi de d-l Iliescu, să se termine odată cu mişcările de stradă. Martori au fost maiorul Ionel Stan, maiorul Sandu Panait, sergentul-major Mihail Olteanu, sergentul Vasile Dragomir, plutonier adjutant Mihail Malanca, locotenent-colonelul Ştefan Gavadia.
După toate cele făcute pentru Revoluţie şi mineriade, am început procesul de modernizare a Armatei Române ca pregătire, mod de pregătire. M-am angajat pe 6 martie 1990 în Sala Parlamentului că, după o concepţie proprie, prezint în 8 luni o unitate model, modernă. Am reuşit. Acest concept a fost denumit „Experimentul colonelului Nicolescu“. În 1992 s-a afirmat pe postul naţional TVR 1, cu referire la Marea Unitate comandată de mine: „România dispune de unităţi la standarde occidentale“. Pentru merite deosebite la Revoluţie am fost avansat la gradul de maior, grad ce trebuia să-l primesc în august 1989, cînd nu s-au avansat ofiţerii superiori. Pentru merite deosebite şi contribuţii personale remarcabile „la îmbunătăţirea instrucţiei în trupele de uscat“ am fost avansat, la excepţional, la gradele de locotenent-colonel şi colonel. Am fost apreciat de mass media ca „o figură de legendă a Armatei Române“. Am avut o contribuţie importantă pentru ei în Revoluţie. Am participat la instaurarea ordinii de drept în România după decembrie ’89. Eu am ştiut şi ştiu foarte multe despre Revoluţie. (Multe date, amănunte exacte cu privire la cele relatate, le voi pune la dispoziţie cînd va fi nevoie). Am raportat împrejurările în care „legenda Nicolescu, comandant, simbol al Revoluţiei“ cum am fost denumit – a ajuns în Penitenciarul Rahova.
D-le preşedinte, am fost considerat unul dintre cei mai buni trăgători din Europa. De excepţie, de elită. Am dovezi. Nu mă egalează nici unul din Trupele Speciale, Brigada Antitero, S.P.P. Am casete care arată acest fapt. M-am pregătit 28 de ani. Am tras două vagoane de muniţie. Pot demonstra oricînd, poate vă pot fi de folos dvs. sau ministrului Apărării. Acum mă simt, într-un fel, uşurat. Am raportat singurului om în care am încredere ce aveam pe suflet. Vă rog să faceţi dreptate, sînt convins că veţi face. 
D-le preşedinte, mi se refuză dreptul la pensie. Vă rog să vă gîndiţi la familia mea, serviciu nu am, pensie nu. Asta merit eu? Eu sînt coruptul ţării, cu 220 de dolari? Vă rog să mă ajutaţi şi poate mă puteţi primi într-o audientă.
Cu deosebită onoare şi mulţumiri,
Colonel (r.) Ion Nicolescu,
fost comandant al Brigăzii 7 Mc. „Griviţa“
14 ianuarie 2011; 11:39:00

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Este binevenit oricine doreste sa comenteze! Rugam sa va inserati numele si datele de contact, din respect fata de cititori. Atacurile la persoana, injuriile, opiniile fara legatura cu subiectul prezentat vor fi sterse. Persoanele care doresc raspunsuri sau precizari oficiale, trebuie sa se adreseze conform "Normelor de comunicare in cadrul SCMD" (afisate pe pagina Secretariatului General al SCMD).