OFENSIVA ANTIROMÂNEASCĂ A U.D.M.R.
Articolul de mai
jos, publicat, în decembrie 2007 pe Altermedia, a provocat
„idioţilor utili“ aceeaşi spaimă cum că exegerez pericolul hungarist – spaimă
pe care o trăieşte un antiromân ca, de ex., Sabin Gherman (căzut, totuşi, în
anonimat) sau Smaranda Enache – pe numele ei integral tovarasa Smaranda Enache Szobotka, încă foarte
activă în antiromânismul ei –, pretinzînd că, invers, noi, românii am fi cei
care exagerăm, deşi noi suntem într-o defensivă precară, fiindcă este sabotată
de guvern. Unii dintre aceşti „idioţi utili“ cu o mai mare cecitate politică
s-au liniştit – comentînd acest articol pe Altermedia – chiar cu gîndul că,
dacă guvernul nu a luat nici o măsură contra U.D.M.R.-iştior, atunci nu este
nici un pericol. Dar, cum am relevat – nu numai eu, ci şi ceilalţi români
conştienţi de pericol – precum George Bara, Lazăr Lădariu, Victor
Roncea ş.a., din presa naţionalistă – în articolul despre nefasta zi de
15 martie, actualul guvern nu va lua nici o măsură punitivă contra
liderilor mari şi mici ai U.D.M.R. fiindcă le sunt colegi la guvernare. Dar la
fel au procedat şi guvernele anterioare, începînd cu monstruoasa C.D.R. pînă la
actualul P.D.-L.!
Recidivarea în
agresiunile comise zilele trecute, cu ocazia aniversării aşa-zisei „zile
mondiale a ungurilor“ de către alde Marko Bela, Gheorghe Frunda, Peter Eckstein
Kovacs şi gaşca lor justifică republicarea articolul de mai jos şi, mai ales,
propunerea făcută de către Gheorghe Funar, Gabriel Oprea: că U.D.M.R.
trebuie scoasă de la guvernare, scoasă în afara legii, iar liderii ei trebuie
arestaţi.
Iată textul din
decembrie 2007.
***
Ungaria este un
stat care, deşi are o uriaşă datorie externă – cea mai mare dintre statele
europene foste socialiste –, alocă pentru propaganda externă circa un miliard
de dolari anual. Cea mai mare parte din această sumă este destinată
activităţilor antiromâneşti. Unele dintre acestea rezidă în cumpărarea de
spaţiu publicitar în revistele occidentale străine, în care se postează
materiale prin care, într-o exprimare de o violenţă extremă, se falsifică
istoria într-un mod incredibil, mizându-se, probabil, pe ignoranţa funciară a
cititorilor occidentali în domeniul Istoriei Universale. Un astfel de exemplu
este articolul, nesemnat (fapt simptomatic pentru „curajul“ lor!), Ungurii, victimele românizării,
tipărit, în mod semnificativ, la rubrica „Genocid“, în suplimentul intitulat, şi
el, tendenţios, „Feţele
crimei“, din publicaţia portugheză Diario de Noticias, nr. 26, 7 martie 1999,
pag. 308-309. Îl redăm integral, într-o traducere absolut fidelă.
„Ungurii,
victimele românizării
Timp de mai bine
de un mileniu, ungurii au constituit populaţia majoritară din Transilvania,
actuala provincie românească, unde a trăit vestitul conte Dracula. La
sfârşitul Primului Război Mondial, după trecerea acestei regiuni (care,
înainte, făcea parte din Imperiul Austro-ungar) la România, ca pradă de război,
calmul de aici a luat sfârşit. În doi ani, toate localităţile au fost
rebotezate cu nume româneşti, cele mai bune pământuri au fost luate de la
stăpânii lor, 600.000 de unguri au fost siliţi să părăsească ţara, toţi
maghiarii care deţineau funcţii în administraţia publică au fost demişi,
folosirea limbii maghiare a început să fie pedepsită prin lege, publicaţiile au
fost interzise şi cărţile au dispărut, iar, în final, sistemul de învăţământ a
fost dezintegrat. În anii ’40, în timpul celui de-al doilea război mondial,
violenţa a fost ceva constant. Între anii 1940 şi 1945, au fost ucişi
aproximativ 200.000 de maghiari din Transilvania.
Recrudescenţa persecuţiei îndreptate împotriva celor peste două milioane şi
jumătate de suflete a revenit când s-a instalat la putere Nicolae Ceauşescu.
Contravenind prevederilor Constituţiei României – care garanta coabitarea
paşnică dintre toate naţionalităţile – şi folosindu-se de «pavăza socialistă»,
noul dictator a făcut o cauză comună puternică şi personală din principiul «o
naţiune, un popor».
Occidentul a tăcut în faţa noilor autorităţi, întrucât Ceauşescu dădea impresia
că era «oaia rătăcită» a Blocului Socialist. Deoarece a adoptat diferite
poziţii opuse Moscovei, nici Estul nu a dorit să ofenseze o personalitate atât
de importantă.
Intimidarea constantă, de multe ori asociată cu închisoarea, deportarea şi
tortura, a devenit modalitatea de a-i convinge pe minoritari să devină
«români». Cel care apăra drepturile celor care nu erau români urma să aibă
aceeaşi soartă.
Cu toate că erau reprezentanţi în Marea Adunare Naţională (cu aproximativ 5 la
sută din locuri) şi cu toate că erau o naţionalitate numeroasă, ungurii nu au
constituit niciodată un obstacol în campania de creare a unei naţiuni.
Karoly Kiraly, membru al minorităţii maghiare, care dispunea de o poziţie
importantă în cadrul Partidului Comunist Român, a fost unul dintre puţinii care
au protestat în public. În 1977, când a declarat că maghiarii erau pe cale de a
fi asimilaţi forţat şi că erau discriminaţi în toate sectoarele de activitate,
cu toate că se bucura de sprijin venit din diferite părţi, cum era cel din
partea unui fost prim-ministru (Gheorghe Maurer), Kiraly a fost arestat şi
ţinut sub supraveghere la domiciliu până în ultimele zile ale regimului
socialist.
Reacţia lui Kiraly a avut loc la şase ani după ce statisticile au început să
prezinte, la recensămintele populaţiei, alterări semnificative, prin reducerea
substanţială a numărului celor care nu erau români. Persecuţia era implacabilă
şi acţiona asupra tuturor. Cu câţiva ani înainte, ceangăii – o altă minoritate
de origine maghiară, care locuia în zona de est a Carpaţilor – au fost
persecutaţi, obligaţi să se declare români şi împiedicaţi să se îmbrace în
costumele lor tradiţionale.
Cercul se strângea. Independent de unele acorduri încheiate cu străinătatea,
care permiteau plecarea legală a germanilor şi evreilor, guvernul român a făcut
totul pentru a descuraja emigraţia. Cei care încercau să fugă clandestin,
trecând frontiera cu Iugoslavia, riscau să fie lichidaţi sau să fie siliţi să
se întoarcă în România. În anii ’90 s-a confirmat existenţa mai multor cimitire
în apropierea acestei graniţe, unde au fost îngropaţi mulţi dintre cei care
încercau să se elibereze de sub tirania lui Ceauşescu.
Cu toate că, în acest caz, era vorba despre un genocid cu aspect preponderent
cultural, despotismul care a acţionat, în timpul acestor douăzeci de ani,
asupra populaţiilor din Transilvania, a provocat multe victime. În afară de
deportări, există registre cu profesori care s-au încăpăţânat să predea
copiilor limba maghiară şi cu tineri intelectuali naţionalişti. Care au
dispărut pentru totdeauna în temniţele poliţiei politice româneşti.
Încălcând întru totul rezoluţiile forurilor internaţionale (în faţa cărora au
fost denunţate aceste crime), autorităţile româneşti nu au renunţat la
practicile lor, bazate pe xenofobie, naţionalism şi rasism. În 1966, acestea au
anulat acordul încheiat cu U.R.S.S. în 1952, care prevedea înfiinţarea, pe
teritoriul românesc, a unei Regiuni Autonome Maghiare.
Niciodată nu au existat date concrete în legătură cu numărul de victime din
perioada comunistă, însă adevărul este că, în ziua în care a murit Ceauşescu,
în România existau cu mult mai puţini maghiari decât în urmă cu 24 de ani, când
acesta venise la putere. La actul său de acuzare au fost adăugaţi şi cei 60.000
de morţi ai ultimei faze a acestui interminabil genocid“.
U.D.M.R.: exponent travestit al Diviziei Secuieşti
Evident, tot
textul conţine numai falsuri. Şi, reţineţi, aceste minciuni gogonate erau
debitate la 10 ani de la Retrovoluţia din decembrie 1989! Dar, în esenţă, ele
au fost debitate, tot timpul, după Trianon. De exemplu, dacă se organiza,
undeva în lume, un congres ştiinţific pe probleme de ginecologie, venea un
medic maghiar cu un referat pe tema respectivă, dar şi încă alţi doi-trei cu
referate pe tema „Transilvania, pământ unguresc“. Şi aşa fac, totdeauna,
indiferent de locul şi tema reuniunii. Nu am nici timpul şi nici locul să
resping, la fiecare frază, insanităţile exalate aici de propaganda hungaristă.
Chiar stalinismul este invocat, fără jenă, pentru „argumentare“ în favoarea
teoriei lor revanşarde: acordul încheiat cu U.R.S.S. în 1952!
Dar trebuie să
subliniez că această propagandă are proprietăţile unei holograme: adică
spiritul ultraşovin, revanşard, revizionist, iredentist şi eminamente
antiromânesc din acest material de propagandă devine propriu oricărei
organizaţii hungariste, fie că se numeşte Uniunea Mondială a Ungurilor
(U.M.U.), condusă de un român renegat, fiindcă, evident, este maghiarizat,
Micloş Patrubany (vedeţi ce nume unguresc are?! Patrubani!), fie că se cheamă
U.D.M.R., condusă de Marko Bela, Atila Verestoy, Joszef Csabo, Gheorghe Frunda
ş.a. Mai lipsea Ciociolina şi garnitura era completă! Liderii acesteia, chiar
dacă pozează, ipocrit, în europeni, nu sunt decât urmaşii horthyştilor.
Atitudinea
profund antiromânească etalată, la 15 martie a.c., la 15 martie din fiecare an
de după 1990 şi, inclusiv, zilele acestea, de „Lenin în mizerie“ – cum a mai
fost poreclit acest ridicol Marko Bela –, o atestă constant.
Desigur, este
grav că, aproape peste tot unde apar asemenea texte falsificate cu un scop
vădit revanşard, neorevizionist şi antiromânesc, Ambasadele României din acele
ţări nu încearcă să contracareze în nici un fel această murdară şi foarte
agresivă propagandă. Şi nici nu ar trebuie să ne mire, cu un guvern bazat pe
sprijinul politic al U.D.M.R. şi cu un ministru de Externe ca Adrian
Cioroianu-Oregon, un prost-fudul şi cu „grave carenţe de educaţie“ – cum l-a
caracterizat, zilele trecute, preşedintele Traian Băsescu [reamintesc, aici
suntem în decembrie 2007 – n.n., V.I.Z.].
Dar ceea ce este
la fel de grav, dacă nu mai grav, este faptul că, începând cu mandatul C.D.R.,
U.D.M.R. a ajuns la guvernare exclusiv prin jocul politicianist al partidelor
care au fraudat alegerile „la mustaţă“. O altă latură abjectă a
politicianismului postdecembrist este acceptarea duplicităţii U.D.M.R.: când
este vorba de înscrierea ca partid politic a U.D.M.R., este considerată
organizaţie „culturală“ – pentru că, altfel, nu ar putea fi înregistrată ca
partid politic, fiindcă ar contraveni legii partidelor politice; dar, la
încropirea coaliţiei de guvernare, este tratată ca partid politic, pentru a se
putea realiza majoritatea necesară formării guvernului. De această prostire a
electoratului s-au făcut vinovate toate partidele care au guvernat după 1996:
C.D.R., care a inclus U.D.M.R. în guvern, P.S.D., care s-a aliat cu „inamicul
de până ieri“ – cum se remarca, ironic, inclusiv la B.B.C. – pentru a forma
majoritatea parlamentară necesară formării guvernului, iar, acum, coaliţia
P.N.L.-P.D.-U.D.M.R., care constituie noua C.D.R., în varianta zdrenţuită –
pentru că, deşi P.D. a ieşit din guvern doar la Bucureşti, în ţară guvernează,
bine-mersi, alături de ceilalţi.
Şantajul U.D.M.R.
Dar, în toată
epoca Tranziţiei, presa a avut ca laitmotiv „Şantajul U.D.M.R.“ Aproape că nu
era şi nu este săptămână în care să nu apară un articol care conţine această
sintagmă. Aşa au reuşit să reinstaleze statuia „Ungariei Mari“, cu cei 13
generali „maghiari“ criminali: premierul de atunci, sicofantul Adrian Năstase,
s-a lăudat că nu va permite reinstalarea ei, dar nu a avut coloana vertebrală
să se opună până la capăt (sau, ca să folosesc exprimarea lui, nu a avut
„ouă“). Anul trecut, în februarie, a rulat filmul Trianon – care fusese interzis în Ungaria,
fiindcă este prea revizionist. A fost interzis şi în România, de către
nevertebrata Mona Muscă, dar, la presiunea „societăţii civile“ şi a U.D.M.R., a
fost, până la urmă, difuzat şi în România. În genere, moghiorii au un calendar
de sărbători foarte bogat şi în toate îşi manifestă şovinismul, revizionismul
şi, îndeosebi, antiromânismul. Când se mai detensiona situaţia, reîncepeau
„radicalii“ să agite problema „Ţinuturilor Secuieşti“!
Numai că acelaşi
horthyst udemerist Jozsef Csapo, care iterase îndemnul lui Horthy ca ziua de 4
iunie să fie zi de doliu, şi care
nu are nici o legătură cu aşa-zişii „secui“, avea să declare,
comiţând acelaşi şantaj udemerist: „Autonomia
Ţinutului Secuiesc este condiţie pentru aderarea României la U.E.“
(vezi Gardianul, 26 septembrie 2005).
Dar, deşi, etnic
şi statistic, secuii nu mai există încă de pe vremea criminalului Lajos Kossuth,
în schimb, în Ungaria, în localitatea Palhalma, s-a înfiinţat o organizaţie
paramilitară, aşa-zisa „Legiune secuiască“, deşi „Ţinuturile Secuieşti“ pe care
le invocă moghiorii se află în România (cf. R.G., „Secuii paramilitari“,
în Ziua, 9
martie 2006, pag. 1, 4-5, http://www.ziua.net/display.php?data=2006-03-09&id=195358). Mai mult.
Preşedintele aşa-zisului „Consiliul Naţional Secuiesc“, Jozsef Csapo, şi
vicepreşedintele organizaţiei, Attila Tulit, s-au deplasat la sediul Forumului
Uighur din München şi, în 5 iunie 2006, împreună cu preşedintele Forumului,
Perhet Muhammet, şi, respectiv, prim-secretarul Umit Hamit Agahi, au parafat un
„Tratat“ publicat pe http://www.sznt.ro. Precizez că
Forumul Uighur figurează pe lista organizaţiilor teroriste elaborată de S.U.A.
(cf. Luca Iliescu, „Scaunele terorii“, în Ziua, 1 aug. 2006, pag. 5). Chiar dacă nu
afirm că S.U.A. au totdeauna dreptate, în acest caz trebuie să-i acordăm credit
şi, prin extrapolare, trebuie să subliniem că pretinsul „Consiliul Naţional
Secuiesc“, pe care l-a condus, până recent, Jozsef Csapo, este o organizaţie
teroristă – pentru că, pe de o parte, a parafat „Tratatul“ cu organizaţia
teroristă indicată de lista S.U.A. şi, pe de altă parte, îşi are originea în
organizaţiile teroriste horthyste! Aşa că, dacă nu din respect, măcar din teamă
faţă de Big Brother
ar fi trebuie să luăm în considerare lista organizaţiilor teroriste emisă de S.U.A.
şi, în consecinţă, Jozsef Csapo şi ai lui trebuie băgaţi la puşcărie pentru
terorism!
Să reţinem, în
plus, că deşi ziarul Ziua a
relevat aceste agresiuni ale liderilor „secuilor“ pe multe pagini, jurista
Renate Weber, care publică şi ea, frecvent, în Ziua, cerea la televizor, oarecum ultimativ,
ca, prin numirea lui George Maior ca director al S.R.I., „să se desfiinţeze
Diviziunea S.R.I. care monitorizează minoritatea maghiară“ (!). De ce solicita
acest lucru?! Fiindcă este preşedinta Fundaţiei
pentru o societate deschisă, a lui George Soros – supranumită de
revista România Mare
„Caracatiţa Soros“ –, care are sediul central la Budapesta, încă de la
înfiinţarea ei, în 1986! Iată cum se leagă lucrurile! Acum, „liberala“ Renate
Weber este europarlamentar ca să „apere“ interesele României!
Reînfiinţarea „Regiunii Autonome Maghiare“!
Liderul U.D.M.R.,
acelaşi ipocrit Marko Bela, a practicat jocul moderatului care se „delimitează“
de „radicalii“ din U.D.M.R. Dar, farsa asta, deja notorie, a fost frecvent demascată
de presă. Acum, acelaşi individ iterează problema autonomiei secuilor, deşi nu
mai există secui în România: cum de sunt secui când vorbesc maghiareşte şi
subscriu la tezele hungariste?! Apoi, trebuie reamintit că, în timpul celui
de-al Doilea Război Mondial, în România, adică în Ardeal, cea mai criminală –
întrecând cu mult crimele puse în seama hitleriştilor – a fost Divizia
Secuiască! Iar, acum, urmaşii acestor criminali vor să înfiinţeze „Ţara
Secuilor“, vor autonomie prin vocea „moderatului“ Morko Belo, vice-premierul
României!
Problema
aşa-zişilor secui nu este decât o diversiune sordidă, ca că compromită România,
pretextându-se că nu respectă drepturile minorităţilor, care, vedeţi dvs., pe
lângă bieţii maghiari „persecutaţi permanent“ – cum se vaită în materiale
precum acela din Diario
–, mai sunt şi „secuii“! Mai sunt persecutaţi şi ţiganii, cum au descoperit,
recent, două reprezentante ale unei organizaţii europene, reprezentante care,
nu ştiu cum se face, sunt tot unguroaice! De fapt, şi aici este tot o şmecherie
a lobby-ului
hungarist: când este vorba de a reprezenta interesele minorităţilor dintr-o
ţară, sunt trimişi reprezentanţi ai organismelor europene în persoana unor
moghiori. De exemplu, acest ticălos de Gheorghe Frunda, „reprezentant“ european,
a făcut, acum câţiva ani, nişte afirmaţii în favoarea unor minorităţi din
Letonia contra letonilor – fapt care i-a revoltat la culme. Ca atare, dacă s-ar
duce, şi acum, în Letonia, Frunda ar fi pur şi simplu linşat! La forurile
europene, acelaşi renegat de Gheorghe Frunda – care nu este decât un român
maghiarizat! – a comis, fapt arhicunoscut, aceleaşi agresiuni politice contra
României. Dar, spre deosebire de letoni, care sunt în stare să-l sfârtece, noi
încă îl ţinem în Parlamentul României. Un alt horthyist maghiar din Parlamentul
României, Hunor
Kelemen, a afirmat că, „în
legătură cu proprietatea publică, se poate vorbi de o a doua ocupare de ţară în
Ardeal, dat fiind că o suprafaţă de aproape un milion de hectare a fost
retrocedată în proprietate maghiară. Aceasta este o avere uriaşă, o avere de
mai multe miliarde de dolari“ (cf. Adevărul, nr. 3819, 3 oct. 2002, p. 2, pe http://www.adevarul.ro/articole/2002/deputatul-udmr-kelemen-hunor-invoca-a-doua-ocupare-de-tara-in-ardeal.html).
Când, la vremea respectivă, P.U.N.R.
a atras atenţia că această afirmaţie înseamnă fascism, horthyism şi
antiromânism, cerând, în consecinţă, pedepsirea lui, Kelemen Hunor a replicat
că „este o afirmaţie politică şi este apărat de imunitatea parlamentară“ (sic).
O listă
neactualizată, rămasă la nivelul anului 2000, a agresiunilor hungariste, via
U.D.M.R., s-a găsit pe Internet, numită chiar „Cartea neagră a U.D.M.R.“
Recomand tuturor publicaţiilor româneşti să o publice în serial, fiindcă nu
toţi românii au calculator sau acces la Internet.
Şantajul U.D.M.R. înlesneşte şantajarea internaţională a
României
Aşadar, în
România, aceşti indivizi pot să facă orice. Aceasta este consecinţa politicii
dezastruoase introduse, la „Revoluţie“, de Bestia Brucan, care a inventat
reprezentarea în Parlament a organizaţiilor etnice, precum U.D.M.R.,
Comunitatea Evreilor din România, Federaţia Democrată a Germanilor din România,
Uniunea Lipovenilor etc., „Parlamentul României transformându-se într-o O.N.U.“
în miniatură, cum relevase, acum câţiva ani, deputatul Sever Meşca!
Totuşi, cum de
mai rămâne acest individ, Marko Bela – fonfăit şi scabros – vice-prim-ministrul
României?! În fond, Marko Bela, ca şi articolul din Diario, vrea reînfiinţarea stalinistei
„Regiuni Autonome Maghiare“! Vorba d-lui deputat Augustin Bolcaş: chiar nu
poate nimeni să-l aresteze?! Generalul-maior Ovidiu Soare a putut fi arestat
pentru luare de mită – o culpă deja banală! –, iar Marko Bela rămâne în
libertate – şi, încă, în Guvern! – când atentează la siguranţa naţională, la
unitatea şi suveranitatea României?!
Lipsa de voinţă
politică le-au redat curajul unor indivizi ca Laszlo Tokes şi Marko Bela, care,
cer, mai mult, ca limba română să fie învăţată ca limbă străină! Oare cine le-o
fi dat ideea asta?!
Una dintre cele
mai grave consecinţe actuale ale incontinentei propagande revanşarde hungariste
este şantajarea internaţională a României, cu spectrul destrămării ei: „Vorbind
despre Kosovo la summit-ul
Rusia-UE de la Lisabona,
liderul de la Kremlin a făcut aluzie la posibilitatea revendicării
Transilvaniei şi Dobrogei de către etnicii maghiari şi bulgari“
(„Putin ameninţă România“, în Ziua,
nr. 4071, 27 octombrie 2007, http://www.ziua.net/display.php?data=2007-10-27&id=228580). Care a fost
reacţia guvernului Tăriceanu şi, în mod expres, a lui Adrian Cioroianu-Oregon?!
Silentium lugubrum!
Este necesar să
reamintesc faptul că, la „Revoluţia“ din decembrie 1989, unul din scopurile
majore a cercurilor intervenţioniste a fost destrămarea României. Acest scop,
nerealizat atunci, a fost doar amânat.
Acţiunea lui Voronin este doar „vocea a doua“ a lui Putin. Acţiunea U.D.M.R.
este „vocea a treia“. În curând, acestora li se va adăuga „vocea a patra“,
formată de acţiunea concertată şi dirijată din afară a organizaţiilor
ţigăneşti, care vor dori şi ele „un stat“! Deja cecitatea politică a unuia care
ar fi trebuit să aibă mai mult discernământ le-a dat ideea.
Aceeaşi lipsă de
voinţă politică a preşedintelui României şi a Parlamentului face ca Marko Bela
să rămână în guvern: căci dacă ar fi arestat sau măcar dacă ar fi demis, atunci
ar cădea guvernul de „expresie liberalo-monarhisto-udemeristă“. Acest fapt
atestă, o dată în plus, calitatea reală a guvernului actual: antiromânesc,
antinaţional, care „a îndrăgit străinii“!
Actuala clasă
politică preferă să fie subminată România din interior, prin intermediul
U.D.M.R. şi al nenumăratelor organizaţii ţigăneşti, decât să-şi rişte
privilegiile dobândite, oricum, în mod oneros.
17 Decembrie 2007
23 martie 2010
P.S. Agresiunea continuă a U.D.M.R.,
sprijinită de guvernul trădător Boc-Bela, făţuit, intempestiv – în urma
protestelor minimale ale nemulţumiţilor din pieţele centrale ale principalelor
oraşe –, în guvernul Ungureanu-Bela face necesară republicarea acestui articol
– ca un Memento mori! pentru actualul
regim antiromânesc.
25 februarie 2012
Col. (r) Vasile I. ZĂRNESCU
