Premierul desemnat şi armata sa secretă
Propunerea pentru funcţia de premier a directorului
S.I.E.,
citită de un general în rezervă
Citiţi în cotidianul.ro
un interviu realizat cu generalul de brigadă (r.) Aurel I. Rogojan, din care
aflaţi dacă Mihai Răzvan Ungureanu va fi premierul de care este nevoie.
Cotidianul ro.: Domnule general, dacă facem apel
la cazuistica internaţională a premierilor ori a şefilor de stat proveniţi din
lumea informaţiilor secrete, cum aţi putea comenta desemnarea ca prim-ministru
a directorului Serviciului de Informaţii Externe?
Aurel I. Rogojan: Drept soluţie de avarie
intempestivă, o măsură cu caracter excepţional şi, pe cale de consecinţă, o
eludare premeditată a bunelor practici şi proceduri constituţionale.
Precedentul, odată comis, este posibil să genereze, ca o reacţie în lanţ, şi
alte asemenea practici extreme de guvernare.
Când spuneţi „practici extreme de
guvernare“ aveţi în vedere ceva concret anume sau enunţaţi generic o astfel de
posibilitate?
Logistica serviciilor de spionaj
este inimaginabilă, iar unele dintre tainele folosirii acesteia sunt mult prea
apropiate şi atât de dragi celor care conduc serviciile încât, după ce nu mai
sunt în funcţii, dar rămân în sfera exercitării puterii, nu pot rezista tentaţiei
de a nu recurge la păcat. Spionii sunt deprinşi să acţioneze numai în afara
regulilor, fără a fi prinşi. Ei nu se ghidează după principii morale sau legi.
Ei studiază meticulos şi în profunzime regulile tocmai pentru a le încălca sub
aparenţele legalităţii. Concret, premierul desemnat dacă va fi şi confirmat în
funcţie, va avea întotdeauna căi şi soluţii „de scurtătură“. Ca să mă fac mai
bine înţeles, am să iau ca exemplu viteza cu care a anunţat prezentarea
programului de guvernare şi care a fost taxată de oameni politici, analişti,
dar şi de figuranţi care au invadat în această seară platourile televiziunilor
drept superficialitate, atitudine de yes-men
şi aşa mai departe. Ce au omis cei care s-au grăbit să-l judece astfel? Au omis
că în portofoliul unui serviciu de informaţii care se respectă se pot găsi
programele de guvernare trecute, prezente şi viitoare ale tuturor partidelor de
aici sau de aiurea. Domnul Crin Antonescu făcea o remarcă, uşor ironică, în
legătură cu anunţarea peste noapte a programului de guvernare, spunând că
echipa dânsului lucrează de aproape doi ani... Poate să fie sigur că cineva a
ajuns „pe scurtătură“ la ceea ce lucrează de doi ani şi să nu fie surprins dacă
se va regăsi în programul pe care îl va prezenta premierul la învestitură.
În alte situaţii, iar acestea nu vor
fi puţine, un premier provenit „din Servicii“ va recurge la exercitarea guvernării
prin oamenii acestora aflaţi dintotdeauna în umbră şi la adăpostul Puterii.
Mecanismele democratice vor funcţiona pro
forma, pentru a susţine aparenţele, dar pe fond, „actorii“ reali ai Puterii
vor fi nişte parainstituţionali.
Să înţelegem că, prin această
desemnare, Traian Băsescu oficializează guvernarea bazată pe puterea secretă a
serviciilor?
Întrebarea dumneavoastră conţine, în
parte, şi răspunsul. Spun doar în parte, deoarece a te baza pe serviciile
secrete înseamnă a fi receptiv la semnalele şi evaluările acestora, să vezi în
ceea ce ele îţi pun la dispoziţie şi soluţii alternative. Or, din ceea ce ni
s-a întâmplat nouă până acum, nu am avut preşedinţi care să se bazeze cu
bună-credinţă pe informaţiile corecte şi oportune, ci preşedinţi care au privit
Serviciile cu reticenţă şi s-au folosit de ele după cum au crezut de
cuviinţă... Dacă preşedintele era de bună-credinţă în raport cu semnalele Srviciilor,
aveam un alt premier nu acum, ci cu mult timp înainte de a fi nevoie de această
soluţie de avarie. Premierul demisionar, deşi s-a compromis iremediabil prin
numeroase acte de guvernământ anticonstituţionale, a fost tolerat, chiar
încurajat şi susţinut public, până când Puterea s-a prăbuşit sub povara jafului,
care pare a fi fost unic scop al guvernării.
Dar directori de Servicii care să-şi
înţeleagă menirea am avut, avem?
Sub acest aspect, trebuie să
distingem două situaţii. Prima, când directorul şi preşedintele îşi încep
concomitent mandatul. A doua, când preşedintele păstrează în funcţie directorul
din mandatul predecesorului său. În prima situaţie, directorul îşi înţelege
menirea cam pe la jumătatea mandatului, când este prea târziu pentru a putea
reconstrui relaţia cu preşedintele. În cea de-a doua situaţie, când
preşedintele lucrează un timp cu directorii de Servicii din mandatul
predecesorului, este interesat să şi-i apropie, până când este convins că ştie
ce trebuie despre activitatea secretă a serviciilor, apoi numesc alţi
directori, asupra cărora să aibă ascendent. Aceşti directori nu-şi vor înţelege
cu adevărat menirea, decât post factum,
când îşi vor depăna memoriile, prezentâdu-ni-se aşa cum ar fi trebuit să fie.
Este firesc să se întâmple aşa? De
ce se întâmplă aşa?
Cauzele ţin de cultura clasei
politice, de insuficienţe legislative grave, de neexercitarea unui control
democratic civil – în cadrul legal riguros şi exigent definit – asupra
activităţii Serviciilor Secrete, dar şi în legătură cu sectorul securităţii
naţionale, în ansamblul său. La noi s-au inversat rolurile. Prin Servicii se
controlează totul, iar Serviciile sunt în afara controlului.
Găsiţi o explicaţie a acestei
anomalii?
Da, şi nu-mi face deloc plăcere să o
spun. Serviciile să-şi retragă agenţii de acolo unde nu au ce căuta.
Va fi Mihai Răzvan Ungureanu
premierul de care este nevoie?
Depinde pentru cine este nevoie să
fie... Dacă avem în vedere cum a fost desemnat, nu este omul momentului. Dacă
avem în vedere prestaţia sa ca director al S.I.E. şi starea relaţiilor externe
ale României, domeniu în care a avut răspunderi importante, nu se califică.
Dacă avem în vedere cum zburdă „capitaliştii“ români prin paradisurile fiscale,
iar nu se califică. Dacă avem în vedere gravele acte de subminare economică,
asociate trădării de ţară, unde întotdeauna există o entitate străină, iar nu
se califică. Dacă avem în vedere conexiunile de afaceri ale unor foşti din
spionaj, iar nu se califică. Sau, dimpotrivă, pe un alt sistem de axiologie
politică, toate acestea îl recomandă...
Dar tocmai susţinerea sa externă a
fost invocată chiar înainte de desemnare...
Dacă avem în vedere nişte interese
externe, care nu sunt deloc transparente, nu înseamnă neapărat că ceea ce este
bun pentru alţii ni s-ar potrivi şi nouă. Aseară am urmărit comentariile
principalilor agenţi de operaţiuni media
ai unor entităţi externe. Nu ştiu cum s-a întâmplat că nu au fost primii
prezenţi în platourile televiziunilor, unde outsider-ii
începuseră să combată potrivnic. După intervenţiile a patru-cinci proeminenţi
mandatari externi, aflaţi permanent în grila posturilor respective, mi s-a
făcut de două ori jenă. O dată pentru tupeul, dezinvoltura şi uşurinţa cu care
şi-au deconspirat profesia, pe care eu o respect şi nu suport să o văd
compromisă. A doua oară, pentru replierea oportunistă a laşilor cărora le-a
dispărut imediat curajul de a mai fi consecvenţi în propriile opinii. Şi aşa
ceva poate explica ceea ce ni întâmplă. Desigur, au existat şi excepţii, dar
ele tocmai că întăresc regula nefirescului.
Va fi învestit premierul desemnat?
Nu este de dorit o învestire prin
dictatul unei coaliţii de putere constituite nedemocratic, ca urmare a unei
interpretări cu rea-credinţă a unui text constituţional, cel referitor la
caracterul neimperativ al mandatului. Votul uninominal, dacă tot s-a legiferat,
trebuia să ducă la o altă interpretare a textului constituţional. Mandatul nu
poate fi imperativ în relaţia cu partidul, dar trebuie să fie imperativ în
relaţia cu alegătorul, fiindcă acesta îşi transferă partea sa de putere şi
suveranitate alesului, iar traseistul politic îşi trădează alegătorii. Mai
direct spus, o coaliţie de putere bazată pe trădarea unor parlamentari nu este
ea însăşi legitimă, deci nu poate conferi legitimitate unui guvern.
8 februarie 2012
Interviu realizat de Alexandru Petre
