Monitor S.R.I.: Kelemen Hunor: un fascist in Guvernul Romaniei

Kelemen Hunor: un fascist în Guvernul României

Accentuarea politicii de escaladare a secesionismului practicat cu sprijinul guvernului trădător Boc-Bela impune reeditarea acestui articol, publicat în urmă cu circa 10 ani, mai ales că site-ul AlterMedia, pe care a fost republicat cu adnotări, a devenit indisponibil pentru o vreme nedeterminată, din motive administrative. Dar e bine ca românii să-şi reamintească, să ştie, să nu uite şi să nu ierte!

***

În urmă cu aproape opt ani, Kelemen Hunor, etalîndu-şi agresiunile antiromâneşti, afirmase: „Am spus cu mai multe ocazii – şi nu vom obosi să o repetăm – că, în legătură cu proprietatea publică, se poate vorbi de o a doua ocupare de ţară în Ardeal“ (cf. *** «Deputatul UDMR Kelemen Hunor invocă „a doua ocupare de ţară“ în Ardeal», în Adevărul, nr. 3819, 3 oct. 2002, pe http://www.adevarul.ro/articole/2002/deputatul-udmr-kelemen-hunor-invoca-a-doua-ocupare-de-tara-in-ardeal.html).

Plecând de la declaraţia sa integrală, accesibilă pe link-ul indicat, am elaborat şi difuzat presei, în calitatea mea de atunci, de director al Departamentului de presă al P.U.N.R., declaraţia publică de mai jos:

«În atenţia tuturor instituţiilor abilitate ale Statului Român

P.U.N.R. AVERTIZEAZĂ!

Deputatul U.D.M.R. de Harghita, Kelemen Hunor, a dat, recent, un interviu postului Radio Kossuth, în care, exprimându-şi marea satisfacţie, a declarat, printre altele, că „în legătură cu proprietatea publică, se poate vorbi de o a doua ocupare de ţară în Ardeal, dat fiind că o suprafaţă de aproape un milion de hectare a fost retrocedată în proprietate maghiară. Aceasta este o avere uriaşă, o avere de mai multe miliarde de dolari (…)“.

Pe lângă impertinenţa nedezminţită cu care se exprimă liderii U.D.M.R. – care, în presa maghiară din România spun, mereu, că „ei trăiesc sub ocupaţia autorităţilor române“ –, expresia „a doua ocupare de ţară în Ardeal“, care trimite direct la Diktatul de la Viena, reflectă spiritul fascist, revanşard şi revizionist, de care este animat şi acest Kelemen Hunor, membru în Parlamentul României!!! Dar, pentru că este membru al coaliţiei P.S.D.-U.D.M.R., cu siguranţă, el nu va intra sub incidenţa O.U.G. nr. 31/2002, pentru că ea este aplicată doar contra românilor patrioţi.

Partidul Unităţii Naţiunii Române relevă că această „a doua ocupare a Ardealului“ de către unguri este consecinţa conciliatorismului guvernelor postdecembriste, care au impus politica criminală numită restitutio in integrum, cedând, constant, şantajului U.D.M.R. Bilanţul dezvăluit de către deputatul Kelemen Hunor este, totodată, expresia politicii de co-suveranitate, practicată, în această perioadă, deşi actualul premier, Adrian Năstase denunţase, vehement, în 1999, guvernul coaliţiei C.D.R.-P.D. pentru că „nu înţelegea politica de co-suveranitate spre care o împinge Budapesta“.

P.U.N.R. solicită Comisiilor de specialitate ale Parlamentului să verifice modul cum s-au făcut toate retrocedările, din proprietatea publică şi privată, deoarece a devenit de notorietate falsificarea actelor de proprietate – de la casele naţionalizate, la domeniul funciar.

De asemenea, solicită Curţii Constituţionale să verifice consistenţa juridică a prevederilor legilor privind retrocedările, deoarece, prin aşa-numitul Status romano-catolic ardelean, pe care l-au invocat bisericile maghiare, Împăratul Imperiului Austro-ungar a pus doar în posesie şi nicidecum în proprietate, respectivele biserici. Ca atare, ca unul dintre statele succesoare ale respectivului Imperiu, România a fost cea care a devenit proprietara de jure şi de facto a acelor domenii şi nu bisericile „istorice“ maghiare. Pe cale de consecinţă juridică, instituţiile comunităţii maghiare nu au nici un drept asupra respectivelor domenii.

P.U.N.R. solicită preşedintelui României, d-l Ion Iliescu, şi d-lui prim-ministru Adrian Năstase, să îşi exprime public poziţia faţă de această afirmaţie antinaţională şi cu vădit spirit revizionist!

4 octombrie 2002,

Biroul de presă al P.U.N.R.»

***

Aşa cum am spus, declaraţia P.U.N.R. fusese difuzată tuturor mass media, dar a apărut integral doar în revista România Mare (nr. 639, 11 oct. 2002, pag. 7). E-adevărat că a fost comentată de către senatorul Adrian Păunescu, în declaraţia sa politică din Parlament, din 7 octombrie 2002, publicată în Flacăra lui Adrian Păunescu [nr. 40(56), din 10 oct. 2002, pag. 17]. De asemenea, a fost semnalată în ziarul Independent (nr. 469, 5-6 oct. 2002, pag 6). La interpelarea făcută lui Kelemen Hunor de către Independent, care i-a pus în faţă acuza de fascism adusă de P.U.N.R., acest Hunor a pretins că „a fost o declaraţie politică“ şi s-a apărat cu imunitatea de parlamentar. Dar, mincinos cum este orice U.D.M.R.-ist, a „uitat“ să precizeze că respectiva declaraţie o făcuse la Radio Kossuth, la Budapesta, nu în Parlamentul României!

Cum se ştie, instituţiile statului, conduse politic de trădători, nu au luat nici o măsură şi, în consecinţă, din 1996 încoace, la adăpostul ticăloşiei asigurate de C.D.R. – care s-a sprijinit, pentru a accede şi a se menţine la guvernare, pe această cîrjă politică, numită U.D.M.R. –, maghiarii din România au escaladat continuu pretenţiile lor neorevizioniste.

Ticăloşia politică – incriminată de preşedintele României, Traian Băsescu, prin sintagma sa, devenită notorie, „sistemul ticăloşit“ – s-a menţinut şi în mandatele următoare, prin P.S.D şi, apoi, prin Alianţa „D.A.“, iar acum este revigorată de la fel de trădătorul P.D.-L. Astfel că, prin intermediul acestuia, fascistul Kelemen Hunor a ajuns în fruntea unui minister strategic: al Culturii şi Cultelor. Între timp, criminala politică a retrocedărilor a devenit, prin „rechinii imobiliari“, a doua emblemă – alături de privatizare – a jefuirii Patrimoniului Naţional, iar de aceste retrocedări abuzive au profitat şi bisericile maghiare, zise, pretenţios, „istorice“.

Acum, fasciştii maghiari se pregătesc să declare, la nefasta zi de 15 martie, limba moghioră ca fiind limba „oficială“ a aşa zisului ţinut secuiesc – deşi secui nu mai există şi, oricum, ei fuseseră români maghiarizaţi. Aplicînd permanenta politică a „paşilor mărunţi“, moghiorii se cred acum destul de forţoşi ca să accelereze acţiunile lor de realizare a secesionismului pe baze etnice, după ce au reuşit, deja, să creeze secesionismul economic şi administrativ!

Este vremea, pînă nu va fi prea tîrziu, ca instituţiile de stat să revină la autoritatea lor firească şi să impună respectarea Constituţiei: să reprime energic şi definitiv orice manifestare secesionistă a fasciştilor revitalizaţi prin U.D.M.R., iar această organizaţie – pretins culturală, dar care acţionează, de la înfiinţare, ca partid politic! – să fie, totuşi, interzisă! Pentru că România este singura ţară în care funcţionează partide pe criterii etnice, cum este U.D.M.R. – care, de fapt, este urmaşa MADOSZ-ului, care, la rîndul lui, fusese constituit din toate organizaţiile fasciste ungureşti care funcţionaseră în România pînă în 1945, după care au năpîrlit şi s-au convertit, toate, subit, la „comunism“.

Dovada cea mai recentă a impertinenţei agresive a U.D.M.R. – în pregătirea intenţiei lor de a declara maghiara limbă „oficială“ – o constituie abuzul lui Marko Bela, care a trimis un act oficial în limba maghiară şi nu în limba română! Această agresiune contra Constituţiei României trebuie sancţionată penal, chiar dacă acest individ cu moacă de „Lenin în mizerie“ a fost reînscăunat vicepremier – tot ca urmare a sistemului ticăloşit, de care abuzează actuala Putere.

Bocciii premierului Boc-Ardeleanu’ se vor complăcea în această porcărie pînă cînd vor fi alungaţi de populaţia răzvrătită?!

11 martie 2010

Addenda

Între timp, în ultimii doi ani, impertinenţa fascistului Hunor Kelemen l-a propulsat în funcţia de preşedinte al U.D.M.R., ca să asigure întinerirea şi făţuirea conducerii U.D.M.R. – dar sperăm că va fi desfiinţată cît de curînd, odată cu înlăturarea „sistemului ticăloşit“ (Băsescu dixit!) şi, implicit, a actualei clase politice. Anul trecut, Hunor Kelemen a aprobat continuarea escrocheriei de la Roşia Montană. Pe de altă parte, obrăznicia lui Marko Bela l-a făcut să emită – reamintesc – acte în limba maghiară cu ştampila Guvernului României şi să rămînă nepedepsit – fiindcă, deh!, e vicepremier, în loc să fie puşcăriaş; şi, cum se ştie, printre alte agresiuni, a continuat politica şantajului.

Activitatea revizionistă a U.D.M.R. se bazează atît pe rolul – nefast – de cîrjă politică a tuturor partidelor care au guvernat din decembrie 1996 încoace, cît şi pe memoria scurtă a opiniei publice, pe lehamitea indusă poporului de cleptocraţia postdecembristă, pe ineficienţa aproape a tuturor mass media de care dispune Opoziţia, pe tăcerea complice şi vinovată a presei obediente Puterii şi, fireşte, pe lipsa de rol activ a organelor abilitate ale statului: Parchet, Poliţie, Servicii Secrete.

Evident, vina principală o are Executivul, în dubla sa formă de mişcare: Guvernul, format din coaliţia P.D.L.-U.D.M.R.-U.N.P.R., şi Preşedinţia. Ambele instituţii s-au lăsat „şantajate“ – cel mai recent – de ameninţarea U.D.M.R. că va ieşi de la guvernare dacă nu se acceptă înfiinţarea „liniei maghiare“ la Universitatea din Târgu Mureş. E deja de notorietate că şantajul acesta al U.D.M.R. cu ieşirea de la guvernare este jocul facil practicat din decembrie 1996, cînd a intrat la guvernare prin odioasa C.D.R.! Un alt exemplu – dintre multe altele – de astfel de „ameninţare“ îl dăduse Victor Ciutacu (în Curierul Naţional, nr. 1928, 11 iulie, pag.3; vezi şi nr. 1931, 15 iulie 1997, pag. 3), pe care l-am citat în studiul Ilegalitatea cultului ex-greco-catolic (3).

De fapt, şantajarea de către U.D.M.R. a guvernelor – fie că făcea parte din ele, fie că nu – a fost semnalată de presă aproape în fiecare săptămînă în toţi aceşti 22 de ani apocaliptici. În 20 august 2008, în articolul „Esenţa hungarismului este antiromânismul (3)“, semnalam: «După alegerile din toamna lui 1996, horthyştii din România au ajuns la guvernare prin Convenţia Democrată şi au format „patrulaterul negru“, constituit din P.N.Ţ.C.D.-P.N.L.-P.D.-U.D.M.R. Apoi, pînă azi, U.D.M.R. – partidul-asociaţie-culturală – nu a mai părăsit niciodată Puterea, deşi, de formă, pentru a arunca praf în ochii imbecililor şi ticăloşilor care ne-au condus şi ne conduc, au ameninţat, mereu, că „pleacă de la guvernare“ – ca şi cum ar fi fost mare pagubă pentru ţară, deşi ei, care se străduiseră tot timpul să acceadă la conducerea ţării, nu mai aveau de gînd să plece nici măcar arestaţi (cum propusese deputatul Augustin Bolcaş, referitor la Marko Bela!) şi deşi paguba reală a fost şi este că sunt la guvernare“».

Într-adevăr, întrucît la noi s-a instalat „capitalismul sălbatic“, în materie de pragmatism politic este de avut în vedere constatarea filozofiei paremiologice: „Cîinele nu pleacă de la măcelărie!“ Deci, guvernul trebuie alungat, fiindcă nu pleacă de bună voie – căci de „onoare“ nici nu poate fi vorba la nişte ticăloşi. Protestatarii din pieţele oraşelor trebuie să scandeze nu „DEMISIA!“, căci guvernul sau miniştrii, individual, nu vor demisiona niciodată, ci „DEMITEREA!“ şi „PUŞCĂRIA!“ Constatarea trebuie aplicată şi partidelor politice actuale, cu precădere organizaţiei şovine, fasciste şi revizioniste U.D.M.R., care, ipocrită, „ameninţă“ cu ieşirea de la guvernare, iar partidele coechipiere, la fel de ipocrite şi „înfricoşate“, cedează şantajului acesteia. De fapt, frica reală este să nu-şi piardă „ciolanul politic“ reprezentat de guvernare prin pierderea majorităţii parlamentare. De aceea, la fel de vinovat este şi actualul Parlament, unul dintre cele mai nocive din toată epoca „tranziţiei“. În acest context, la fel de vinovat este şi U.N.P.R., care a avut ca menire, la înfiinţare, eliminarea U.D.M.R.-ului de la guvernare. Numai că, între timp, s-a obişnuit cu „coexistenţa paşnică“, „democratică“ şi fructuoasă cu această organizaţie fascistă, eminamente antiromânească şi antinaţională.

Puterea actuală este expresia concentrată a abuzului – deci, a dictaturii – şi, ca atare, cu cît este înlăturată mai repede, cu atît mai bine. Trebuie înlăturată iluzia periculoasă că trebuie urmată calea democratică de înlăturare a Puterii: alegerile, anticipate sau la termen. De vreme ce actualul regim politic este o dictatură drapată demagogic într-un „stat de drept“, nu trebuie să ne mai împiedicăm de asemenea „fineţuri“ politicianiste cum sunt „alegerile“ – despre care toată lumea ştie că au fost mereu furate şi că vor fi la fel de măsluite şi la proximele alegeri. Apoi, România nu este ca Islanda, unde poporul a înlăturat Puterea în mod paşnic. Poporul român a fost manipulat în ultimele şase decenii, îi este dificil să discearnă şi, adus în mod deliberat în stare de sărăcie cruntă, este, în continuare manipulat şi cumpărat, în campania electorală, cu cîteva kilograme de mălai, cartofi şi ulei, cu o găleată, un ceas electronic, o pereche de cizme sau chiar cu o sută de lei. Dacă indivizii simpli – în marea lor masă – se vor lăsa, ca prostituatele, cumpăraţi o dată la patru ani în acest mod, atunci niciodată alegerile nu vor aduce schimbarea în bine şi democratizarea ţării!

În consecinţă, statul mafiot, instaurat la 22 decembrie 1989, condus de alogeni prin intermediul trădătorilor de ţară şi de neam, va continua să dăinuie şi să se întărească. De aceea, singura soluţie este o altă lovitură militară de stat, dar nu ca aceea din decembrie 1989, făcută de alogeni cu ajutorul Marilor Puteri (citeşte: Putori), ci una în favoarea românilor!

21 martie 2012

Colonel (r.) Vasile Zărnescu