O zi nefasta: 15 martie (2)
Textul de mai
jos, cuprins între cele trei steluţe, este textul pregătit pentru publicare în
martie 2006. Partea întîi a fost tipărită în SANTINELA, nr. 4/martie
2006, pag. 15, şi republicată, în 14 martie 2010, pe AlterMedia şi, în 15-16
martie 2010, pe NECENZURAT.
Dar, pentru a
întregi retrospecitva şi a evalua pericolul escaladării politicii secesioniste
a U.D.M.R., cititorii pot face un efort intelectual să-şi reamintească situaţia
de atunci. Ea nu diferă de asta de azi decît prin agravarea agresiunilor
axiologice, politice, cultice, economice etc. comise de fasciştii din U.D.M.R.,
cărora Puterea ticăloşită le dă mînă liberă, căci, altfel, nu ar mai fi ajuns
şi nici nu s-ar mai fi menţinut la „ciolan“.
***
Chiar dacă Adrian
Năstase nu va fi găsit vinovat în cauzele penale pentru care este (re)anchetat
acum (deşi sper ca va fi), el este întrutotul vinovat pentru modul cum a minţit
poporul cu propaganda sa antihungaristă, după care a readus la Putere
organizaţia fascistă U.D.M.R. Atitudinea lui Marko Bella inclusiv la 15 martie
2006 este şi consecinţa directă a trădării – în formă continuată, cum zice
Codul penal – a lui Adrian Năstase, comisă doar pentru a ajunge şi a se menţine
la Putere el şi clica lui – acum în degringoladă, dar până mai ieri
atotputernică pentru ei şi în dauna României.
*
Marcela Feraru: Cassandra de fier a României
Neiertătoarea
Marcela Feraru înfiera lichelismul guvernanţilor de la Bucureşti: „Prin
«Diktatul de la Washington», România intră în războiul împotriva Iugoslaviei“ (Cotidianul, 21 apr. 1999,
p. 3). Ungurii din Iugoslavia şi din România, sprijiniţi direct de cei din
Ungaria şi, îndeosebi, din S.U.A., agitau problema autonomiei Voivodinei. De
exemplu, Alina Bârgăoanu atragea atenţia: „Politicienii unguri cer autonomie
pentru Voivodina“ (Naţional,
nr. 571, 27 apr. 1999, p. 9). Pasul următor este semnalat şi de Marcela Feraru:
„Se pregăteşte U.D.M.R. să ceară «autonomie» substanţială pentru Harghita
şi Covasna?“ (Cotidianul,
23 apr. 1999, p. 3).
România se afla,
în 1999, ca şi în 2006 şi în 2010, realmente, într-o situaţie ascendent
periculoasă, căci, acum, Istoria e făcută de ageamii, de nişte
„terchea-berchea“, cum scria, acum 12 ani, Ion Cristoiu. Tot el se întreba:
„«Protecţia umanitară» – o formulă abilă de invadare a Serbiei de către trupele
N.A.T.O.?“ (Cotidianul,
5 apr. 1999, p. 1 şi 4); în acelaşi număr din Cotidianul, Mario Balint semnala că „Românii
din Voivodina sunt indignaţi şi surprinşi de poziţia României“. Oricum, însă,
„Cu ochii la fiecare strănut de la Washington, Emil Constantinescu practică
manipularea mediatică“ [Marcela Feraru, Cotidianul,
nr. 287(2332), 19 apr. 1999, p. 2]; căci, într-adevăr, „Când e vorba de
pierderile României, preşedintele improvizează“ (articol nesemnat, în Adevărul, nr. 2764, 27
apr. 1999, p. 1). În acest context propice, „Extremiştii unguri aşteaptă
garanţii de la Conferinţa de pace care va încheia războiul împotriva
Iugoslaviei / Dezbaterile din Parlamentul ungar despre referendumul privind
revizuirea frontierelor“ (Marcela Feraru, Cotidianul,
7 mai 1999, p. 4). Mai mult, încurajaţi de poziţia Parlamentului ungar, „În
pregătirea Congresului U.D.M.R. / Csapo Jozsef, Katona Adam şi Tökes Laszlo
agită problema autonomiei Transilvaniei. Senatul României a pus şi el o piatră
de temelie, introducând limba maghiară limbă oficială în administraţie“
(Marcela Feraru şi Sorin Petrescu, Cotidianul,
12 mai 1999, p. 4). Şi, ne reamintim, în presa din 1-15 martie 2006, tot alde Jozsef
Csapo, Adam Katona şi Laszlo Tökes agitau problema autonomiei Transilvaniei,
dar, marşând, acum, mai pe ocolite: insistau pe problema aşa-zisului „Ţinut
Secuiesc“, iniţiată în urmă cu vreo 14 ani de acelaşi intrigant Adam Katona.
Agresiunile
axiologice, cultice, informaţionale, psihologice, imagologice etc. ale
hungarismului iredentist erau contracarate, în 1999, de naţionaliştii români
Marcela Feraru, Lucian Gheorghiu, Amalia Ionescu şi Cristina Liţescu – conduşi
de „moderatul“ Ion Cristoiu – cu ironii ineficiente, de acest tip: „Ieri,
coaliţia guvernamentală P.N.Ţ.C.D.-P.N.L.-P.D.-U.D.M.R. a făcut istorie: Camera
Deputaţilor a adoptat limba maghiară ca a doua limbă oficială de stat“ (Cotidianul, 30 iunie 1999,
p. 3). Parlamentul de atunci al României a comis această crimă antinaţională în
pofida faptului că, cu doar o lună înainte, Franţa crease un precedent pe care
România se putea baza în apărarea interesului ei naţional, interes pe care
„imbecilii care ne-au condus“ l-au ignorat: „Într-o declaraţie făcută publică
la Budapesta o dată cu semnarea Cartei limbilor regionale şi minoritare /
Guvernul Franţei nu acceptă folosirea limbilor minoritare în administraţie şi
justiţie şi nici sustragerea de la învăţămîntul în limba franceză“ (Marcela
Feraru, Cotidianul,
10 mai 1999, p. 4). Marcela Feraru a crezut că, pe cale de consecinţă, se
impunea deducţia: „«Demonstraţia Kosovo» s-a încheiat. Urmează «Demonstraţia
Transilvania»? / Nemeth Zsolt citează, în Occident, declaraţia intelectualilor
români care «cer autonomie pentru minoritatea maghiar㻓 – cu aluzia, evidentă,
la Sabin Gherman şi gaşca lui (Cotidianul,
11 iunie 1999, p. 3); de asemenea, Cristian Ghica şi Eugen Ciufu consideră că
„Sabin Gherman ar putea fi o pârghie a celor care încearcă să rupă Ardealul de
România“ (Jurnalul Naţional,
nr. 1619, 19 sept. 1999, p. 9). În acest sens, imbatabila naţionalistă
dezvăluia: „Un document edificator – stenograma consfătuirilor U.D.M.R.:
Transilvania este condusă spre tutela Uniunii Europene prin autonomizare
economică, politică, administrativă şi financiară faţă de Bucureşti“ (Cotidianul, 16 iunie 1999,
p. 2). Ca atare, „România se află pe un teren minat / Deşi U.D.M.R. cere un
Rambouillet pentru minoritatea maghiară, politicienii Coaliţiei îşi bagă capul
în nisip“ (Marcela Feraru şi Amelia Ionaşcu, Cotidianul,
18.05.1999, p. 4).
Impasul în care
se afla România era atestat de oficialii cei mai avizaţi: „Raportul S.R.I.
confirmă: România este în pericol de federalizare“ (Marcela Feraru, Cotidianul, 26 iunie 1999,
p. 3). Care a fost „rezultatul“ acestei politici obediente duse de „aceşti
imbecili care ne conduc“ – dacă îmi permiteţi să utilizez titlul cărţii lui
André Santini, fost preşedinte al Parlamentului Franţei?! Îl dezvăluie, puţin
vitriolat, tot Marcela Feraru: „Autorităţile române tot obţin ceva după ce au
făcut sluj / Madeleine Albright va face o vizită de consolare în Slovacia,
România şi Bulgaria după summit-ul
N.A.T.O. de la Washington“ (Cotidianul,
5 aprilie 1999, p. 11).
Hungarismul sub şarja maltezului Adrian Năstase
În acest cor al
mincinoşilor a intrat să-şi facă numărul şi d-l prof. univ. dr. Adrian Năstase,
specializat în drept intern, internaţional şi orbital. Prin unele afirmaţii şi
acţiuni dovedea că este specializat în drept-curmeziş;
dar să nu anticipez.
Am relevat mai
sus cum îşi pregătise terenul să pozeze în naţionalist. Contextul, reliefat
succint, era propice mascării caracterului sicofant al intervenţiei sale –
părând să aibă o dimensiune salutară, patriotică. Spre a demonstra falsul-i
naţionalism şi, totodată, spre a evita o acţiune în justiţie sub pretextul
„denigrării imaginii publice“ (deşi nu cred că-i mai dă mâna, acum, când este
ţinut în şuturi de D.N.A. şi de foştii colegi de „partid“!), redau, ca şi până
acum, în mod ştiinţific, cu probe, cu bibliografia necesară, câteva titluri.
Aşadar, 1) articolul redacţional „Adrian
Năstase: «Pe Internet, etnicii maghiari solicită sprijin pentru Sabin Gherman
şi Fundaţia Pro Transilvania»“, în Adevărul, 5 mai 1999, p. 3; 2) Amelia
Ionaşcu, „Adrian Năstase
acuză impotenţa guvernanţilor români“, în Cotidianul, nr. 249(2394),
30 iunie 1999, p. 4 – în care Adrian Năstase se referise la „declaraţiile
iresponsabile“ ale generalului Wesley Clark, făcute la Budapesta, şi la slugărnicia
autorităţilor române, manifestată, prin totala lipsă de reacţie, inclusiv
atunci, în iunie 1999, apoi, în martie 2006, ca şi de data asta, în martie
2010!; 3) B.T.I., „Adrian
Năstase a avertizat că, după Kosovo, va apărea tentaţia schimbării unor
frontiere“, în Naţional,
nr. 633, 8 iulie 1999, p. 4; 4) articolul redacţional „Adrian Năstase avertizează că, în
toamnă, revizioniştii maghiari vor declanşa în România cea mai gravă criză de
după 1989“, în Cotidianul,
nr. 261(2406), 14 iulie 1999, p. 3; 5) Ioniţă M. Marin, „Adrian Năstase prezintă un calendar /
«Primăvara ’99-Kosovo; Vara ’99-Voivodina; Toamna ’99-Ardealul»“,
în Adevărul, nr.
2832, 15 iulie 1999, p. 1; 6) Amelia Ionaşcu, „Adrian Năstase crede că planurile revizioniştilor
maghiari prefigurează un conflict militar în Europa“, în Cotidianul, nr. 371(2416),
26 iulie 1999, p. 3; 7) Amelia Ionaşcu, „Numărul
2 în P.D.S.R. acuză autorităţile române de diletantism / Năstase: «Guvernul
român nu a înţeles miza autorităţilor de la Budapesta: transformarea
Transilvaniei într-un spaţiu de cosuveranitate»“, în Cotidianul, nr. 373(2418),
28 iulie 1999, p. 4; 8) fără autor, „După
Adrian Năstase, Ardealul e ca şi plecat de acasă“, în Academia Caţavencu“, nr.
29(400), 27 iulie-2 august 1999, p. 9; 9) Adrian Năstase, „Semnal de alarmă / Revizionismul
sfârşitului de secol – doctrina destabilizării Europei“, în Cotidianul, nr. 2420, 30
iulie 1999, p. 15; 10) fără autor, „Prim-vicepreşedintele
P.D.S.R. dezvăluie / România a fost şi va fi amânată să intre în N.A.T.O.
pentru că se are în vedere detonarea «problemei Transilvaniei»“,
în Cotidianul,
nr. 2483, 12 octombrie 1999, p. 14 (pentru diverse reacţii la opinia lui, vezi,
în Curierul Naţional,
nr. 2617, 13 octombrie 1999, p. 3: de ex., Robert Lorentz, „Declaraţiile lui
Adrian Năstase cu privire la neintegrarea României în N.A.T.O. fac valuri. Se
pregăteşte sau nu din afară «detonarea» Transilvaniei?“); 11) C.G., „Năstase, Paşcu şi «planul Ungariei
contra României»“, în Cronica
Română, nr. 2052, 13 octombrie 1999, p. 1.
Între timp,
Adrian Năstase ajunsese premier, iar Ioan Mircea Paşcu ministrul Apărări
Naţionale – dar cu ajutorul inamicului de ieri, U.D.M.R. De aceea, aveau să
uite să facă alte dezvăluiri senzaţionale privind acţiunile agresive ale
Ungariei contra României, deşi ele exitau atunci, ca şi acum! Acum, însă,
Năstase vrea să o reîngroape pe mătuşa Tamara, iar Paşcu a dispărut ca măgaru-n
ceaţă.
Până una-alta, mai facem noi câteva dezvăluiri. Hermeneutica expresiilor „Adrian Năstase prezintă un calendar“, „Prim-vicepreşedintele P.D.S.R. dezvăluie“, din titlurile de mai sus, induce ideea că Adrian Năstase, graţie documentelor sale secrete (pe care le clamase atunci şi pe care le-a invocat şi prin februarie 2006, ca argument de împotrivire la percheziţia din Zambaccian, dar, curios, Parchetul nu s-a sesizat sub acest aspect!), avea o bază de date referitoare la planurile hungariştilor şi îşi permitea să facă dezvăluiri. Nu prea era aşa; el doar plagiase titlul „Astăzi Kosovo, mîine Voivodina, poimîine Ardealul“, apărut în Erdelyi Magyarsag, nr. 37, din 3 iulie 1999, chiar pe coperta 1 a publicaţiei – care, însă, apare în Ungaria. E-adevărat, d-l prof. univ. dr. Adrian Năstase ştie câteva limbi străine occidentale, dar nu ştie şi limba maghiară, care este doar sferto-occidentală. Dar asta nu-i o problemă: îl avea pe lângă dânsul pe Attila Verestoy (citeşte: Vereştoiu) care monitorizează presa ungară. Şi, fiind prieteni ei doi, sigur că se consilia şi cu Vereştoiu.
Până una-alta, mai facem noi câteva dezvăluiri. Hermeneutica expresiilor „Adrian Năstase prezintă un calendar“, „Prim-vicepreşedintele P.D.S.R. dezvăluie“, din titlurile de mai sus, induce ideea că Adrian Năstase, graţie documentelor sale secrete (pe care le clamase atunci şi pe care le-a invocat şi prin februarie 2006, ca argument de împotrivire la percheziţia din Zambaccian, dar, curios, Parchetul nu s-a sesizat sub acest aspect!), avea o bază de date referitoare la planurile hungariştilor şi îşi permitea să facă dezvăluiri. Nu prea era aşa; el doar plagiase titlul „Astăzi Kosovo, mîine Voivodina, poimîine Ardealul“, apărut în Erdelyi Magyarsag, nr. 37, din 3 iulie 1999, chiar pe coperta 1 a publicaţiei – care, însă, apare în Ungaria. E-adevărat, d-l prof. univ. dr. Adrian Năstase ştie câteva limbi străine occidentale, dar nu ştie şi limba maghiară, care este doar sferto-occidentală. Dar asta nu-i o problemă: îl avea pe lângă dânsul pe Attila Verestoy (citeşte: Vereştoiu) care monitorizează presa ungară. Şi, fiind prieteni ei doi, sigur că se consilia şi cu Vereştoiu.
Demagogia naţionalistă şi trădarea
sicofanţilor Năstase, Stoica, Tăriceanu
În baza prezumţiei
de nevinovăţie, aş fi admis autenticitatea naţionalismului d-lui prof. univ.
dr. Adrian Năstase. Dar, nu tot P.D.S.R.-ul lui Adrian
Năstase-Subit-Naţionalistu’ fusese la Putere când s-a elaborat şi trebuia
rezolvat Raportul Harghita-Covasna?! Ba da, însă, după ce câştigaseră, atunci,
alegerile, văzându-şi sacii în căruţă, nu i-a mai interesat drama
Transilvaniei. Nu tot P.D.S.R.-ul lui Adrian Năstase-Subit-Naţionalistu’, care,
fiind în Opoziţe, a înaintat Moţiunea Harghita-Covasna, în 1997, cerând
apărarea interesului naţional în respectiva zonă?! Iar în noiembrie 2000,
înainte de alegeri, situaţia s-a repetat: singura carte pe care o puteau scoate
din mânecă rămăsese naţionalismul, fiindcă doar acesta îi mai făcea credibili
şi cu care mai aveau ceva şanse la cei ce nu erau cu băgare de seamă.
Culmea tupeului
este că aceşti naţionalişti-improvizaţi şi-au făcut un stindard electoral din
apărarea interesului naţional, dar tot la modul internaţionalist, ca să nu se
supere internaţionaliştii, mondialiştii, adică ignorând, de facto, tragediile din
Transilvania: alungarea românilor din localităţile locuite majoritar de
maghiari, maghiarizarea istoriei, a românilor, a învăţământului şi chiar
agresarea românilor, cum s-a întâmplat – inclusiv la începutul lunii noiembrie
2000, adică în ajunul alegerilor! – în Odorheiu Secuiesc, cu suporterii
dinamovişti, care fuseseră bătuţi de neorevizioniştii maghiari. Pentru cei care
vor alte exemple antiromâneşti, le reamintesc să studieze Cartea neagră a U.D.M.R. – Acţiunile
antiromâneşti, pe site-ul www.cybcity.com/udmr/1989.html. [Reamintesc,
acum acest site
găzduieşte altceva. Pentru cronologia agresiunilor hungariste, vedeţi cartea
lui Bogdan Păpădie şi Gabriel I. Năstase, Războiul
spionilor, precum şi cartea generalului (r.) Aurel Rogojan, Fereastra Serviciilor Secrete. Între
timp, am republicat Cartea
neagră a U.D.M.R. pe site-ul
NECENZURAT, ultimul episod fiind
aici: http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=27392:cartea-neagra-a-udmr--actiunile-antiromanesti-2002&catid=10:sos&Itemid=14]
Şi mai bizar este
faptul că, deşi aceşti naţionalişti-de-campanie-electorală, blânzi ca nişte
„boi pe plai“, apărau ţărişoara noastră cu Ardeal cu tot, totuşi, nu fuseseră
deranjaţi absolut deloc de agresiva propagandă secesionist-revizionistă şi de
acţiunile concrete şi tot mai numeroase ale maghiarilor din ţară şi din afară –
deja anticipate de d-l g-ral de divizie (r.) Traian Ciceo [intre timp decedat],
într-un interviu la emisiunea d-lui Dan Diaconescu, în 1999, şi confirmate
între timp. Naţionaliştii-făcături nu fuseseră alarmaţi nici de faptul că
S.R.I.-ul nu simţise nevoia să apere interesul naţional şi, în mod deosebit,
Transilvania, considerând că nu este nici un pericol, de vreme ce scosese
capitolele respective din bilanţul anual prezentat Parlamentului. Ba, chiar
purtătorul de palavre al preşedinţiei pretinsese, în primăvara anului 2000, că
în C.S.A.T. nu se discutase despre „ameninţările atipice“ – şi, dacă nu s-a
discutat, atunci ele „nu se egzistă“, cum zicea „ţărănistul“ Ion Diaconescu în
Parlament!
„Naţionaliştii“
noştri de campanie electorală, gen juristul-sociolog-cavaler Adrian Năstase,
avocatul Valeriu Stoica ş.a. erau buni doar pentru jocuri de scenă, pentru
petardism electoral, pentru scheme politice, pentru diversiune şi dezinformare,
dar nu şi pentru a-şi asuma curajul de a lupta singur „în calea lupilor“, cum
făcuseră, tot timpul, Corneliu Vadim Tudor, Gheorghe Funar, Ion Coja, Paul
Goma, Petre Ţurlea, generalii Lucian Culda şi Mircea Chelaru, şi alţi câţiva
români.
Semnificativ este
faptul că, pentru a-şi masca aranjamentele de culise în detrimentul interesului
naţional, atât P.D.S.R. – prin atitudinea îngâmfată a lui Adrian Năstase –, cât
şi P.N.L. – prin apariţia non-charismatică a lui Valeriu
Stoica-Bancrută-Frauduloasă – au negat o eventuală coaliţie electorală şi
postelectorală. Dar asemenea mişmaşuri fuseseră demascate inclusiv de foştii
„tovarăşi de drum“ ai P.N.L., abandonaţi în gangul Istoriei: „C.D.R. 2000 crede
că «o explicaţie posibilă şi foarte plauzibilă a modului în care Colegiul
C.N.S.A.S. a găsit de cuviinţă să rezolve problema candidatului Ion Iliescu stă
în subordonarea politică a acestei instituţii. Nu putem trece cu vederea faptul
să preşedintele Colegiului, d-l Gheorghe Onişoru, a fost propus de P.N.L. Este
de notorietate faptul că interesele P.N.L. şi P.D.S.R. sunt convergente. D-l
Onişoru este şi el un liant al legăturii trainice dintre liberali şi
pedeserişti»“ (Ioana Ciobanu, „Deconspirarea colaboratorilor Securităţii se
întoarce împotriva celor care au iniţiat procesul / Legea bumerang“, Cotidianul, nr. 2829, 23
noiembrie 2000, p. 3).
Dar, de ce, până
în noiembrie 2000, ţărăniştii nu au relevat convergenţa dintre P.N.L. şi
P.D.S.R.?! Sau aceea dintre P.D.S.R. şi U.D.M.R.? Unde le fusese minima moralia, până atunci?!
Până atunci nu văzuseră că le fuge pământul istoriei de sub picioare.
Oricum, însă, acest naţionalism de paradă,
oportunist, a fost o
formă majoră de fraudă electorală, căci a avut scopul de a
debusola electoratul, de a-l deruta spre a-l îndepărta de naţionalismul
autentic.
Dar, pe tăcute şi
cu nebăgare de seamă, a fost trecută sub tăcere toată campania mediatică din
1998-2000, prin care Adrian Năstase poza în „vocea patriotului naţionale“,
viitorul „hungarocton“. După alegerile din noiembrie 2000, într-adevăr,
„minune“, adică trădare: P.D.S.R. (devenit, printr-o şmecherie, P.S.D.) s-a
aliat tocmai cu U.D.M.R., „duşmanul
lor numărul unu până acum două săptămâni“ – cum zisese Alfredo
Amellone!
Ca atare,
revizionismul hungarist s-a dezvoltat lejer şi în forţă, devenind un stat în
stat, sub privirea „dreaptă“ a juristului-trădător Adrian Năstase. Chiar el împreună
cu ministrul de Externe, Mircea Geoană, fost inginer tinichigiu, ajuns diplomat
printr-un concurs de împrejurări, aranjaseră jefuirea, în favoarea Ungariei, a
Patrimoniului Gojdu, definitivată – firesc, pe linie trădătoare – de premierul
Tăriceanu şi ministrul cu un nume predestinat, (austro)Ungureanu. După
alegerile din noiembrie 2004, nu a mai fost nici o „minune“, deoarece prin
coaliţia „D.A“. era reconstituită, „natural“, fosta C.D.R. (fără P.N.Ţ.C.D.,
intrat, definitiv, în „lumea drepţilor“), care adusese organizaţia fascistă şi
antiromânească, U.D.M.R., la guvernare.
Escaladarea neorevizionismului hungarist
Acum, în anul de
graţie 2006, la începutul lui martie, s-a escaladat campania neorevizionistă,
asezonată cu un nou pretext, instituit juridic în timpul mandatului lui
Năstase-Mătuşă, aşa-zisul Consiliul Naţional Secuiesc (C.N.S.), reluând-se
petardismul propagandistic: „documentul-pirat“ care circulă nu este al C.N.S.,
U.D.M.R. se delimitează, Tökes delirează etc., etc. De când secuii, care au
dispărut de peste două secole din istorie, au devenit o „naţiune“, şi încă în
România, unde, la ultimul recensământ s-au declarat vreo 200 de indivizi?! Şi
cum de toţi „secuii“ vorbesc numai moghioreşte?! Dar autorităţile româneşti
P.S.D.-iste au acceptat aşa-zisul Consiliul Naţional Secuiesc ca persoană
juridică, are cont în bancă, îşi tipăreşte documentele lui antistatale, iar
guvernul P.S.D. nu l-a interzis, cum nu l-a interzis nici Alianţa „D.A.“,
fiindcă, fără voturile
U.D.M.R., ar fi căzut de la Putere. Asta subliniază dimensiunea
trădătoare a guvernanţilor, începută prin preşedintele Emil Constantinescu şi
continuată prin Adrian Năstase şi Călin Popescu-Tăriceanu. Preşedintele Traian
Băsescu, în 7 martie a.c. [repet, e vorba de anul 2006!], s-a uitat urât la
U.D.M.R.-işti şi a avertizat că nimeni nu se joacă cu integritatea ţării etc.
Dar U.D.M.R.-işti şi-au zis că nu se uita la ei – pentru că d-l Băsescu se uită
cruciş –, ci la alţii şi şi-au văzut de revizionismul lor, exprimat clar
prin măgăriile debitate de Morco Bela, care, culmea trădării!, este cocoţat pe
postul de vicepremier şi, acum, nimeni nu-l dă jos!
Fireşte, asemenea
exhibiţii antiromâneşti sunt consecinţa neputinţei de a-i pune la punct a celor
insinuaţi – evident, prin fraudă electorală – la conducerea statului român.
Dar, pentru a se menţine la Putere, ei, fie că erau din C.D.R., fie din
P.D.S.R., erau şantajaţi de U.D.M.R., fără a-l cărei sprijin nu puteau – era să
zic guverna! – să se menţină la Putere. Căci, în fond, nu au guvernat, ci, ca
să folosesc o variantă coruptă (lingvistic), s-au chivernisit, lăsând ţara
pradă nevoilor şi, mai ales, acţiunilor revizioniste ale maghiarilor.
Autonomia
culturală pe care o pretind ei nu trebuie să li se acorde tocmai din acest
motiv: pentru că este forma de mişcare camuflată a neorevizionismului
hungarist, care se manifestă, printre altele, prin acţiuni de genul celor
aranjate pentru zile ca 15 martie. Iar subsumate lozincii lor de bază „Jos
Trianonul!“, ei au tot felul de aniversări ale „maghiarilor“. Numai că aici
este România. Or, nu mai trebuie admise şmecherii de genul celor acceptate de
maleficul Viorel Hrebenciuc: „Dacă psalmul ăsta e imnul lor, să-l cânte!“ Nu.
Asemenea cântări „maghiare“ să cânte doar în casele lor sau în Ungaria. În
locurile publice din România să cânte doar româneşte, cântece româneşti! Dacă
nu le place, să se ducă în Franţa, căci acolo, pentru pretenţii mult mai mici,
sunt expulzaţi în 24 de ore doar cu ceea ce au pe ei!
De aceea am
afirmat, încă la început, că aniversarea
zilei de 15 martie trebuie interzisă şi trebuie să repetăm
mereu: deoarece este aniversarea „revoluţiei“ maghiare de la 1848, iar această
„revoluţie“ este echivalentă cu războiul de exterminare a românilor (şi nu
numai a lor!), dus de cei 13 generali criminali conduşi de Iosif Bem şi
spânzuraţi, justificat, de Împăratul Austriei. Acei 13 generali trebuie consideraţi, în frunte cu Iosif
Bem, criminali de război, iar numele lor şi simbolurile
dedicate lor trebuie subsumate prevederilor O.U.G. nr. 31/2002.
În plus, trebuie
promulgată, urgent, Legea antidefăimare, după modelul izraelit şi american.
Dacă tot vor americanii să-şi pună bazele lor militare aici, atunci trebuie să
punem şi noi bază măcar pe modelul lor legislativ şi acţional. Cine atentează
la valorile şi la simbolurile naţionale, la siguranţa României, să fie
pedepsiţi exemplar – după model american. Să le fie frică să mai vină aici sau
să mai stea aici. Nu suntem antiamericani, antiruşi, antimaghiari, antievrei,
antiţigani. Dar, cel puţin, să fim proromâni.
Martie 2006
***
Revoluţia bate la uşă!
Aşa cum am
precizat în preambulul primei părţi, această parte a doua nu a mai fost
publicată în revista SANTINELA,
din motive de priorităţi editoriale. În urmă cu un an, a fost, totuşi, postată
pe Altermedia. Reamintesc şi
precizarea că studiul a fost tipărit – sub pseudonim şi cu titlul
„Naţionalistu’ sicofant: Adrian Năstase“ – în revista România Mare, în serial,
în anul 2000, „din primăvară pînă-n toamnă“.
Consider că este
util să fie republicat în această formă, pentru retrospectivă şi pentru a
reliefa că, în esenţă, s-a confirmat, şi de data aceasta, predicţia făcută de
mine în acest studiu, precum şi în celelalte, pe tema agresiunilor hungariste,
expuse opiniei publice în urmă cu un deceniu.
Un exemplu,
dintre nenumărate altele, este scandalul vizitei de anul trecut a premierului
ungar pentru a sărbători, în România, această aşa-zisă „zi mondială a
ungurilor“, care a avut, ca şi în toţi aceşti 20 de ani postdecembişti, acelaşi
caracter neorevizionist şi provocator – fapt comentat, în 15 martie 2009, pe
postul Antena 3. Iar cometariile forumiştilor la articolul „Marko Bela: ‘Cuvantul romanesc «niciodata» va insemna
«in curand» in maghiara’“, publicat pe
site-ul 9 AM, în 16 martie 2009, confirmă, o dată în plus, starea
de spirit a românilor – care se menţine şi acum. Mai rămîne ca această stare de
spirit să fie pusă, în sfîrşit, şi în forţă, în practică. Acum, cît nu este
prea tîrziu.
Dar, după cum se
vede, reacţia instituţiior statului la agresiunea hungaristă via U.D.M.R.
lipseşte cu desăvîrşire, de 20 de ani. Unde este estropiatul Theodor Stolojan,
care, ritos nevoie mare, zisese odată – a uitat lumea cînd anume şi cred că a
uitat şi el! – că „cu suveranitatea ţării nu e de glumit!“, cu referire expresă
la acţiunile neorevizioniste şi fasciste ale U.D.M.R.?! Ei, iată că moghiorii
nu iau suveranitatea ţări în glumă, ci o iau peste picior. De ce?! Pentru că acelaşi
ambuscat Theodor Stolojan este acum vice-preşedintele P.D.-L., partid care îşi
împarte privilegiile Puterii tot cu U.D.M.R., tot aşa cum, le împărţiseră,
alternativ, şi P.S.D, şi P.N.L., efemera C.D.R., defunctul P.N.Ţ.C.D., şi, în
genere, toată cleptocraţia postdecembristă!
Iar acum,
viitorul puşcăriaş Marko Bela, după ce a fost obrăznicit că a emis un act oficial – în calitate de
vicepremier! – de la Cancelaria premierului (!) în limba moghioră, a anunţat,
şi mai obrazic, că va continua să facă la fel. De ce?! Pentru că, deşi i s-a
întocmit dosar penal pentru cele două miliarde de lei (vechi) primiţi ca
„avans“ pentru a scrie o carte de poezele (!) – bani care, de fapt, erau o mită
mascată –, i s-a muşamalizat dosarul. Iarăşi, de ce?! Pentru că premierul Boc
este – ca să-l parafrazăm pe Nigel Farage descriindu-i, zeflemitor, charisma
belgianului Herman Van Rompuy, abia ales
preşedintele Consiliului European – „o cîrpă de şters pe jos“, ceea ce şi face
U.D.M.R.-ul cu Emil Boc. Iată de ce puşcăriabilul Marko Bela putea declara, în
28 noiembrie 2009, la fel de agresiv, în România, la adresa românilor: „Maghiarii nu pot sărbători la 1 decembrie:
această dată înseamnă 70 de ani de agonie“! Şi, evident, să
rămînă la fel de nepedepsit! Dar pentru cît timp?! Pentru că, deşi ar fi,
chipurile, de şapte decenii „în agonie“, au devenit tot mai viguroşi, mai mulţi
şi mai agresivi! Între ăştia – alde Marko Bela, Attila Vereştoy, Gheorghe
Frunda, Jozsef Csapo, Adam Katona, Laszlo Tökes, Bela Pomogats, Kelemen Hunor et ejusdem farinae – şi
criminala „Divizie Secuiască“ diferenţa rezidă doar în mijloacele de agresiune.
Unde este
impetuosul pseudonaţionalist Adrian Năstase, care, după ce-i încondeiase pe
reorevizioniştii maghiari, în anii 1998-1999, guvernase, imediat, în anii
2001-2004, sprijinindu-se în cîrja numită U.D.M.R.?! Acum nu mai guvernează,
iar opinia publică are memoria scurtă şi a uitat de mezalianţa P.S.D.-U.D.M.R.,
astfel că, acum, fiind în „Opoziţie“, ar putea să-şi reia şarja contra
secesioniştilor maghiari. De ce n-o face, măcar, aşa, pentru imagine retro?!
Din păcate, Adrian Năstase a pus „batista pe ţambal“ şi, în contrapartidă, se
aude vocea din off
a „idioţilor utili“ din radio-televiziunile de toate felurile, care vorbesc, în
prostie, de secuii din „Ţinutul Secuiesc“ şi de manifestările festiviste ale
moghiorilor fără să releve niciodată că astfel de acţiuni sunt provocări
deliberate şi profund denigratoare la adresa României. La fel, politicienii de
mucava constată, cu emfază, că „declararea limbii maghiare ca limbă oficială în
ţinutul secuiesc este neconstituţională“! Ei şi?! De asta nu mai pot moghiorii
– care n-au votat Constituţia! – că se exprimă aceşti ventrilogi la microfonul
Parlamentului sau al unor televiziuni! Mass
media au devenit – în pofida autoconvingerii lor că sunt „Cîinele
de pază al democraţiei“ – un pechinez care latră fără nici o eficienţă. Pentru
că autorităţile statului au devenit
autorităţi ale partidului
aflat la Putere, care – din 1996 încoace – sunt în cîrdăşie
făţişă cu U.D.M.R., altfel ar cădea de la Putere. Parchetul General, condus de
o „Kövessi“, este „lipsit de rol activ“ – ca să mă exprim, cu preţiozitate, în
termeni juridici.
Dar, ceea ce a
devenit de-a dreptul periculos şi intolerabil sub aspect instituţional este
faptul că U.D.M.R. a început să şteargă pe jos şi cu Parlamentul României. Nu
numai că a impus ca ziua de 15 martie să fie acceptată ca zi de „sărbătoare“,
dar, anterior, prin criminalul art. 75 din Constituţia-revizuită-în-2003
referitor la aşa-zisa „aprobare tacită“, U.D.M.R. a trecut, prin Senat,
proiectul de lege privind regionalizarea României – cu scopul reînfiinţării
stalinistei „Regiuni Autonome Maghiare“. Ceea ce este, deja, un atentat
inadmisibil la securitatea naţională. Este, deci, absolut necesar ca la proxima revizuire a Constituţiei să
fie eliminată reglementarea „aprobării tacite“ – reglementare
pe am mai incriminat-o în articolul „Problema holocaustului“, precum şi în
alte materiale de presă tocmai pentru că a fost introdusă deliberat spre a se
permite astfel de şmecherii legislative, de care profită, acum, fascista
U.D.M.R. După cum, la fel, trebuie interzisă sărbătorirea zilei de 15 martie –
întrucît este o insultă la adresa românilor.
Oare Guvernul
Boc-Hopa-Mitică, dacă a fost demis pe care parlamentară – „democratică“ – şi a
revenit la Putere pe cale măsluită, politicianistă, chiar crede că nu poate fi
alungat ca, în 1991, Guvernul Roman?! Chiar dacă acum Guvernul Boc cochetează
cu minerii – spre a-i fraieri, ca altă dată Guvernul Ciorbea –, ar putea apărea
alţii care să le preia rolul şi să apere Naţiunea – mai ales că nemulţumirea
poporului se apropie vertiginos de incandescenţă! Pentru că, după cum ne-am
convins prea îndeajuns, „democraţia“ este bună numai pentru cleptocraţie:
pentru popor e bună doar democraţia cu damf de dictatură. Or, în Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului şi Cetăţeanului se relevă că poporul are
dreptul să se revolte contra guvernanţior dacă aceştia nu le mai apără
interesele. Şi, de 20 de ani, clicocraţia postdecembristă sabotează grav
interesele naţionale. Întrebarea este cît va mai răbda poporul: să sperăm că
iminentele greve vor constitui pregătirea pentru viitoarea Revoluţie – dar una
autentică, nu ca Retrovoluţia din decembrie 1989!
15 martie 2010
EPILOG
Dacă nu reacţionăm în nici un fel şi
lăsăm guvernul maghiaro-antiromânesc Boc 5 să ne călărească în continuare,
atunci ne merităm soarta!
16 martie 2011
EPILOG 2
Faţă de anul trecut, escaladarea
hungarismului a atins cote care atentează grav la securitatea naţională; maghiarizaţii
au devenit insuportabili şi trebuie eliminaţi cît mai urgent de la conducerea
ţării.
Articolele publicate recent pe
această temă, unele postate şi aici, pe Monitor
S.R.I., atestă că anticipările mele au fost juste şi, din păcate, s-au
confirmat în mult mai mare măsură decît ne-am fi aşteptat în cele mai negre
scenarii imaginate. Şi această nenorocire s-a adeverit din cauza guvernului
trădător Boc-Bela, făţuit, acum, în guvernul „(Austro)Ungureanu“, care, nici
el, nu mai trebuie păsuit prea mult la Putere, precum şi din cauza acestui
Parlament la fel de trădător, care trebuie alungat prin alegeri anticipate sau
în alt fel.
13 martie 2012
Colonel (r.) Vasile I. ZĂRNESCU
A
doua ediţie: http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=9423:o-zi-nefasta-15-martie-2&catid=1:dezvaluiri&Itemid=7
A treia ediţie: http://curentul.net/2010/03/16/o-zi-nefasta-15-martie-2/
